Într-un interviu publicat și pe Autoblog.md., Dieter Zetsche (directorul general al corporației „Daimler AG”, cea care deține marca „Mercedes Benz”) face niște previziuni cutremurătoare. Așadar, potrivit neamțului, „în SUA, avocaţii tineri nu mai au job-uri. Citiți tot articolul →

Când, în 1997, am părăsit intempestiv parchetul, descoperind brusc dezamăgit că nu ne mai potrivim, pur și simplu, întrezăream ce mă așteaptă. De fapt, bănuiam, fiindcă nimeni nu știe ce va fi în viitor Citiți tot articolul →

„Cetesc (...) azi o știre ce mă cutremură de-a dreptul și-mi trimite prin pieptul șubrezit săgeata regretului” de a fi cetățean al țării conduse de Klaus Iohannis. Citiți tot articolul →

La moara asta n-am ajuns singur, nici nu știam că există, m-a ademenit un prieten. M-am lăsat în voia lui ca și altădată și bine am făcut. Acolo l-am găsit pe... Tudorel Butoi-Severin, gătit în halatul lui alb, de doctor, cu aceiași ochelari pe nas, Citiți tot articolul →

Doamne, cât îmi dorisem să ajung la Islaz, pe linia copilăriei! Ziua se arătase darnică încă din zori, un soare palid se cocoțase pe cer și îmi zâmbea complice. O luasem înainte, să-mi văd valea, locul fără de care n-aș fi ceea ce sunt acum. Citiți tot articolul →

S-a întunecat brusc în cameră, doar coala de hârtie e albă. Ca un strat subțire de zăpadă reavănă și neumblată. Ne privim languros, asemenea iubiților înainte de a se îmbrățișa. Caut s-o cuceresc din nou... Citiți tot articolul →

Vrajba din societatea românească nu putea ocoli nici turnul de fildeș al intelighenției, fisurat oricum de multele cutremure postdecembriste, suprapuse pe gâlcevile vechi aduse din „Epoca de Aur” și resuscitate acum. Citiți tot articolul →

Pe 8 noiembrie, anul acesta, fostul președinte al Braziliei a părăsit Centrul de detenție din Curitiba, centru inaugurat de chiar... Luiz Inácio Lula da Silva, în 2007, o plăcuță comemorativă agățată pe zidul de la intrare amintind tuturor evenimentul cu pricina. Citiți tot articolul →

MOTTO: „Mă tem de ziua în care cuvântul patrie sau republică nu va mai putea fi scris decât încadrat între ghilimelele ridicolului. Așa cum, în conștiința poporului, a ajuns să fie scris frumosul  idol și ideal democrație.”  I.D.Sîrbu. În ciuda zăludei și perfidei corectitudini politice de azi, n-am de gând să-mi înăbuș patriotismul sub lozincile globalismului deșănțat. Nu, nici pomeneală ! Voi rămâne până la moarte un român care-și iubește țara și limba mai presus de orice. Tata-mare m-a învățat demult, deși habar n-avea că o face, că neamul e totul. Neamul lui de robi ai pământului, talpa pe care se sprijinise România ca să devină Mare. Citiți tot articolul →

Plouă ofticos, fără răgaz, cerul s-a posomorât strașnic și nimic nu anunță că s-ar îmbuna curând. Toamna își arată chipul bicisnic. Stau zgribulit înlăuntru-mi și hoinăresc prin livada cu amintiri... Sunt la Heraklion, în port, lângă zidul venețian. E vară. Înaltă și desfătătoare. Părelnic veșnică. Citiți tot articolul →

MOTTO: „Democrația deturnată (reprezentativă) este varianta teatrală a opresiunii.” – Mihai Șerban S-a consumat, în cel mai suspect anonimat, primul tur al campaniei electorale prezidențiale, un fel de blat pus la cale de „Cooperativa” fotbalului autohton de odinioară. O campanie în care eroi au fost asasinul Dincă, pedofilul olandez, fie-i țărâna ușoară!, și zecile de minori dispăruți de acasă sau maltratați... Seară de seară, specialiștii în violuri și crime s-au năpustit în studiourile jalnicelor noastre televiziuni pentru a-și da cu părerea despre ceea ce, pretind sforarii media, ar cere opinia publică. Citiți tot articolul →

m-am gândit mult dacă să-ți scriu ori nu. Știu că mă urăști, știu că nu citești decât ceea ce ți se livrează de-a gata pe rețeaua al cărei sclav ai devenit. Voluntar și năsilnic, gata să sari la beregata oricui nu-ți împărtășește frustrările, obsesiile. De fapt nu ale tale, ci ale influencer-ului tău, un fel de guru, un fel de sectant-șef. Nevoia de validare te-a silit, în lipsa unei armături interioare solide, să te întovărășești cu alții așijderea ție. Validarea prin cel de lângă tine întru hulă și pizmă. Te lauzi că ești educat, nu ca ăia fără dinți, însă cei mai detestabili sunt proștii cu diplomă. Când o să te maturizezi, o să înțelegi cu adevărat ce înseamnă prostul cu studii. Citiți tot articolul →

Demult, zic legendele kirghizilor, în stepele acelea nesfârșite și înfricoșătoare ar fi trăit juanjuanii, un popor de cotropitori cum nu s-a mai pomenit. Cică venind de nu știu unde și neavând o etnogeneză precisă, ei au lăsat în urmă niște povești terifiante, îndeosebi în privința prizonierilor luați dintre băștinași. Cei nevânduți erau tratați cu o cruzime neasemuită vreodată, ne-o spune Cinghiz Aitmatov într-un roman nepereche: „Juanjuanii ucideau memoria robilor; mai cu seamă a celor tineri, printr-o caznă înfricoșătoare: îmbrăcarea capului în șiri. Capul victimelor era, mai întâi, ras la piele, iar firele de păr smulse, cu migală, din rădăcini. Între timp, alți juanjuani, meșteri în această îndeletnicire, înjunghiau pe-aproape o cămilă bătrână. Citiți tot articolul →

Abia se stinseseră ecourile primului Campionat Mondial de Fotbal din Uruguay (1930), când, la Bacău, venea pe lume Oscar Rohrlich. Era 29 octombrie și, peste vremi, nou-născutul avea să ne lase pe una dintre cărțile sale o dedicație explicită și completă a „omului străbătut de fraze” ce avea să devină: „Lui Ion Luca Caragiale, cel care n-a văzut niciodată un meci de fotbal, dar fără de care nu pot vedea niciun meci.” Mai târziu, sedus de vietățile acelea micuțe al căror țârâit aduce cu fâșâitul coasei, își va schimba numele în Radu Cosașu. Eu l-am cunoscut însă ca „Belphegor” și zău, la cei 8 ani pe care îi împlinisem atunci, prin 1969, chiar așa credeam că-l și cheamă. Da, da, fiindcă „Belphegor îl surclasa în popularitate pe nuvelist. Toată suflarea îi urmărea cronicile (n.m. din gazeta Sportul). Citiți tot articolul →

„Să intre martorul Dumitru Dumitru!” poruncește judecătorul. Mă pufnește râsul. Dumitru Dumitru... „Întrebat de ce nu i-a dat alt prenume, tată-său a zis: «Suntem prea săraci ca să ne îngăduim o așa risipă»”, povestește un personaj cu același nume dintr-o carte de-a lui Lucian Avramescu. Și astfel, nevolnicia i-a împins pe mulți la această onomastică... pauperă. Și astfel, nevolnicia i-a împins pe mulți la această onomastică... pauperă. De ce s-ar rușina, păi termenul ce desemnează capul Bisericii Catolice - Papa - nu vine de la pauperitate? Citiți tot articolul →

S-a crăpat de ziuă, lumina a biruit noaptea. Întârzii în dreptul ferestrei cu vedere către stradă. Cam de trei-patru săptămâni mă întâlnesc în fiecare dimineață cu un bărbat nici bătrân, nici tânăr. Un zâmbet mai degrabă trist îi destinde vag chipul insuficient maturizat, conturat de o barbă de marinar, înspicată și tunsă scurt. Seamănă cu eroii de odinioară ai desenelor mele animate, deși din colțul gurii îi lipsește pipa. „Respect. Educație. Performanță” scrie pe panoul electoral de sub geam. Respect ?! Dar cu așa ceva nu prea izbândești în politică, în fine... Educație? Cu atât mai mult... Azi, sunt la modă inșii cu tupeu, agramați si grobieni, pragmatici. Maneliștii! Citiți tot articolul →