Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Din ciclul: Ce vrăji a mai făcut Uniunea lor. Cum și-a dat premierul britanic Theresa May Tratatul Brexit pe mâna celui cu care negocia, Jean Claude Juncker
Din ciclul: Ce vrăji a mai făcut Uniunea lor Cum și-a dat premierul britanic Theresa May Tratatul Brexit pe mâna celui cu care negocia, Jean Claude Juncker
Text&foto: Traian Horia
Veșnicie, numele tău e Brexit. Sau invers
Așa cum se prezintă tabloul politic în Marea Britanie, mesajul despre Brexit este clar: Uniunea Europeană a devenit o închisoare din care nu poți să evadezi decât dacă slăbești suficient ca să ieși printre gratii. Un lider UE, Jean Claude Juncker, o sfătuiește pe șefa Executivului britanic, Theresa May, să organizeze alegeri care, ulterior, îi vor distruge acesteia majoritatea în Parlament, iar un ONG finanțat Soros presează în Justiție și trimite aprobarea Brexitului la Parlament, adică într-un loc unde se știa că Tratatul va rămâne blocat. Lideri ai Opoziției britanice (precum Laburistul Jeremy Corbyn) își anunță deja în aceste zile disponibilitatea pentru ideea unui alt Referendum și, între tragic și grotesc, nimeni nu pare să mai fie interesat de decizia națiunii de la Referendumul Brexit (23 Iunie 2016) când 17.4 milioane de britanici au votat pentru ieșirea țării din UE. Așa încât, singura opțiune la îndemână a Theresei May- încercuită la Parlament de un cor vocal de contestatari- rămâne deocamdată "no deal", adică retragerea din UE fără niciun tratat cu blocul european, opțiune care este criticată de unii Conservatori și de Opoziție, pentru presupuse efecte negative pe care le-ar induce în economie.
Dacă-i Vineri 13, e Juncker
În Aprilie 2017, premierul britanic Theresa May convoca alegeri generale, cedând sugestiei făcute de președintele Comisiei Europene (CE), Jean Claude Juncker, că Partidul său (Conservator) avea nevoie de o majoritate parlamentară mai confortabilă decât cele 17 voturi de la acel moment, pentru "instrumentarea" Brexitului.
Din ciclul: Ce vrăjeli a mai făcut Uniunea lor Cum a obținut șeful Parlamentului European, Antonio Tajani, susținerea Guvernului României pe migrație necontrolată, când premierul Dăncilă își punea moațe pentru Consiliul UE
Din ciclul: Ce vrăjeli a mai făcut Uniunea lor
Cum a obținut șeful Parlamentului European, Antonio Tajani, susținerea Guvernului României pe migrație necontrolată, când premierul Dăncilă își punea moațe pentru Consiliul UE Text&foto de Traian Horia Micile viclenii, marile istorii În noiembrie 2018, premierul român Viorica Dăncilă declara că se va întâlni cu președintele Parlamentului European (PE), Antonio Tajani, pentru a discuta despre „președinția României la Consiliul UE, Brexit, cadrul financiar și securitatea Uniunii Europene”. După terminarea discuțiilor Tajani-Dăncilă, presa soroșistă anunța că întâlnirea a fost încununată de „succes” și că guvernul României va sprijini un proiect al lui Tajani de „reformare” a Acordului de la Dublin - care ar umple practic spațiul UE (inclusiv România) cu migranți ilegali sosiți din Africa prin Marea Mediterană. Altfel spus, subiectele invocate de Dăncilă dispăruseră și mai rămăsese cel al migrației, provocat de Tajani, care avea deja sprijinul președintelui Klaus Iohannis. În politicile globaliste, micile viclenii fac marile istorii. Veorica, la palavre cu „îngrijorările” lui Tajani Pe data de 21 noiembrie 2018, președintele Parlamentului European (PE), italianul Antonio Tajani, se întâlnea la București cu premierul român Viorica Dăncilă, afișând ca scop aparent al întâlnirii discuții „de principiu” în perspectiva preluării Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene de către România. Anterior primirii lui Tajani, premierul român declara că „vor fi discutate (cu Tajani- n.n.) aspecte de interes pentru viitorul Uniunii Europene şi buna gestionare a unor dosare importante: Cadrul Financiar Multianual, Brexit, viitorul Uniunii Europene post-Brexit, evoluţia politicii de securitate”.
Citiți tot articolulCum a fost pus Consiliul Suprem de Apărare a Țării în slujba Protocoalelor SRI până în 2019, sub semnătura președintelui Iohannis
Cum a fost pus Consiliul Suprem de Apărare a Țării în slujba Protocoalelor SRI până în 2019, sub semnătura președintelui
Text&foto: Traian Horia
În 2015, Klaus Iohannis impunea la Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) folosirea Protocoalelor până în 2019, în „colaborarea” Serviciilor Secrete cu terți. O denunțare a Protocoalelor SRI ar afecta azi nu doar Hotărârile CSAT date de Iohannis, dar și strategia națională de Apărare.
Joaca de-a CSAT-ul
În decembrie 2015, Klaus Iohannis și plutonul său de consilieri înscriau într-un document-cadru emis de Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), exigența ca orice „colaborare inter-instituțională” (pentru instituțiile Sistemului național de Apărare - n.n.) să fie realizată „prin intermediul” Protocoalelor. Legile nu mai erau suficiente pentru marele strateg, iar documentul respectiv fusese conceput ca un „îndrumar” pentru Strategia de Apărare a Țării până în 2019, fiind lansat într-un moment în care nu existau acuzații referitoare la legătura ombilicală între Protocoalele SRI și funcționarea unui Stat Paralel. Ulterior, în decembrie 2018, când scandalul înțelegerilor secrete între instituții din sectorul Securității naționale atinsese un apogeu, Klaus Iohannis revenea și sesiza Curtea Constituţională în legătură cu inițiativa Guvernului de declasificare a Protocoalelor SRI. Existau două lucruri care precipitaseră acțiunea președintelui de blocare a declasificării: orgoliul nemăsurat al lui Klaus Iohannis (cu antipatia sa evidentă pentru Coaliția de la guvernare) și revelația că la finalul lui 2015, el târâse CSAT într-un joc murdar, care trebuia să țină în legalitate Protocoalele Comunității de Informații până în 2019, sub pretextul „asigurării siguranței naționale”.
Șocant: istoria se repetă. Atacurile teroriste din Marea Britanie duse la îndeplinire tot mai des cu dezechilibrați psihici. Atacatorul din Manchester, internat pentru probleme de sănătate mentală
Șocant: istoria se repetă. Atacurile teroriste din Marea Britanie duse la îndeplinire tot mai des cu dezechilibrați psihici. Atacatorul din Manchester, internat pentru probleme de sănătate mentală
Text & foto: Traian Horia
Introducere
În august 2016, cinci turiști străini aflați la Londra erau răniți grav într-un atac cu armă albă, într-o zonă centrală a Londrei. Potrivit poliţiei metropolitane, printre cei răniţi se aflau o israeliancă și alte trei persoane din Marea Britanie, Australia, respectiv Statele Unite. Atacatorul în vârstă de 19 ani era un migrant originar din Somalia şi sosise în Marea Britanie din Norvegia. Potrivit martorilor oculari, grupul de străini a fost atacat în zona Russell Square, iar agresorul a fost imobilizat de poliţie după o urmărire de câteva sute de metri. Pentru că a refuzat să se predea, poliţiştii au folosit împotriva somalezului pistoale- Taser. Anchetatorii britanici au susținut la vremea respectivă, în fața unei opinii publice din ce în ce mai îngrijorate de spectrul terorismului, că atacul ar putea fi conexat mai degraba cu o boală mentală a agresorului. Astfel incât, cazul nu a fost inregistrat ca act terorist.
Cuprins
Șocant, recentul atac din Manchester (Gara Victoria) din Noaptea de An Nou a lui 2019 are particularități cvasi-identice: atacatorul în vârstă de 25 de ani care a înjunghiat trei persoane în Manchester provine dintr-o familie de migranți somalezi, a venit în Marea Britanie din Olanda, a folosit un cuțit pentru atac, a fost neutralizat cu pistoale-Taser și se află internat în prezent la o unitate de boli mentale. Individul a fost arestat pe o platformă de călători a firmeui locale MetroLink (tramvai) după ce a atacat cu un cuțit călătoirii, strigând "Califatul (Stat Islamic-n.n.) va trăi!". Părinții teroroistului frecveantează moscheea locală Khiza din Cheetham Hill.
Citiți tot articolul Ce se întâmplă cu interceptările SRI declarate ilegale de Curtea Constituțională?
Ce se întâmplă cu interceptările SRI declarate ilegale de Curtea Constituțională?
Text&foto: Traian Horia
O interpelare a publicației cristoiublog.ro referitoare la o inițiativă de distrugere a acelor interceptări efectuate de SRI care au fost puse în afara cadrului legal prin Decizie de Curte Constituțională (CCR), a fost trimisă la Parlament de Comisia pentru Controlul SRI, în vederea „determinării oportunității modificării legislației”. Există și un precedent în Uniunea Europeană: în 2017, Parlamentul din Luxemburg a dispus distrugerea a zeci de mii de interceptări efectuate ilegal și stocate de serviciul secret local SREL, pe vremea când responsabil pentru legalitatea operațiunilor respectivei agenturi era Jean Claude Juncker, actualul președinte al Comisiei Europene și omul cu „sciatica bahică”. Ce se întâmplă așadar, în România, cu interceptările devenite ilegale prin Decizie CCR și încă stocate de SRI?
Cum a început „nebunia”
În februarie 2016, Curtea Constituțională a României (CCR) decidea că SRI nu poate face interceptări în dosare penale, deoarece nu este organ de urmărire penală, Decizia nr. 51/2016 fiind aplicabilă pentru dosarele care sunt în curs de soluționare sau se vor naște. Altfel spus, SRI trebuia să își reia atribuțiile conferite de lege, fiindcă implicarea Serviciului pe dosare penale (de corupție sau de altă natură) nu aveau nici o legătură cu asigurarea securității naționale. În logica prezenței ofițerilor de informații ca „anchetatori anti-corupție”, la câtă corupție exportă multinaționalele din Franța ale lui Emmanuel Macron, probabil Republica Franceză ar fi trebuit demult să se mute pe un alt continent, sau să rămână condusă cu directori ai serviciului secret Direction Générale de la Sécurité Extérieure (DGSE).
Scrisoare către Ambasada Franței: abuzurile Jandarmeriei franceze la reprimarea protestelor „vestele galbene” trebuie anchetate
Scrisoare către Ambasada Franței: abuzurile Jandarmeriei franceze la reprimarea protestelor „vestele galbene” trebuie anchetate
Text&foto de Traian Horia
Scânteia lui Macron
Aceasta a fost scânteia cea mare care a aprins revolta „vestelor galbene” în Franța: protestele de stradă din Franța care au lăsat până la 8 decembrie, potrivit BBC, 874 răniți, 2230 arestări și 7 morți (9 în prezent) își au de fapt sursa în iunie 2018, atunci când, aflat la un eveniment prilejuit de comemorarea generalului Charles de Gaulle, președintele francez Emmanuel Macron umilea în public un elev de liceu care îl abordase mult prea prietenește, cu apelativul „Manu”. Iritat, Macron l-a apostrofat pe adolescent că i s-a adresat prea familiar, în loc să folosească „Excelență” sau „Domnule președinte”. Câteva luni mai târziu, în luna octombrie, același Macron zâmbea fericit în timpul unei vizite oficiale într-un dominion de peste mări (insula St Martin), cuibărit între doi tineri jamaicani despuiați până la brâu: ca să fie mai convingător pentru fotografi, unul dintre cei doi tineri expunea public „Semnul F” cu degetul mijlociu (de la “F..ck off”- “Să te f..t”- n.n.), fapt care a fost considerat amuzant de președintele Franței. Discriminarea jenantă făcută de președintele Franței și nu de vreun șef de aprozar din Place Pigalle - Paris, confirma o dată în plus că Uniunea Europeană trăiește în prezent „vremuri interesante”; nu pentru că ar fi problemele mult prea mari, ci pentru că sunt liderii mult prea mici.
Cum vrea Klaus Iohannis să umple țara de migranți ilegali
Cum vrea Klaus Iohannis să umple țara de migranți ilegali
Text&foto: Traian Horia Pe 10 decembrie 2018, România a semnat la Marrakesh (Maroc) un controversat Pact Global Compact pentru Migrație inițiat de Națiunile Unite (ONU). Președintele României ,Klaus Iohannis, care intuiește că susținerea migrației ilegale dinspre Africa spre Uniunea Europeană- UE, specific spre România, i-ar distruge șansele pentru un nou mandat , a anunțat pe toate canalele că „a aprobat” așa-numitul Compact Global la „recomandarea” Guvernului Dăncilă, în speță, a ministrului de Externe Theodor Meleșcanu. S-a lăsat astfel impresia că Iohannis a fost pus în fața unui fapt împlinit de o inițiativă a Guvernului. În fapt, Klaus Iohannis semnase deja pentru Pact (de două ori în patru luni), după ce, în întâlniri succesive, discutase (și aprobase tot ce i se spusese) la București cu şeful Adunării Generale a ONU, Miroslav Lajčák (iunie 2018), cel supranumit „Mesagerul lui Soros” și cu Comisarul ONU pentru refugiați, Filippo Grandi (septembrie 2018). Circ de Cotroceni, pâine de Marrakesh Cele două personaje – Lajčák și Grandi, fac parte dintr-o ilustră colecție umană de la ONU, cu vechime în promovarea migrației ilegale spre Europa, iar discuțiile cu Iohannis au relevat că ei se pricep doar la migrație: spre exemplu, nu s-a interesat niciunul – în patru cuvinte, cum mai trăiesc românii. Miroslav Lajčák este cel care organizase celebrul discurs al Codruței Kovesi la ONU, cu puțin timp înainte de revocarea ei din funcția de șef al DNA, iar Grandi este puiul de globalist care, fără niciun fel de mandat din partea UE, a cerut Israelului în aprilie a.c., transferul în Europa a cca 17 000 migranți africani ilegali pe care statul evreu, potrivit legislației, încercase să îi deporteze înapoi în Africa.
Citiți tot articolulÎn atenția Curții de Conturi: Banii pentru informatorii și denunțătorii Parchetului General au dispărut misterios din buget!
În atenția Curții de Conturi: Banii pentru informatorii și denunțătorii Parchetului General au dispărut misterios din buget!
Text&foto: Traian Horia
Un proiect pe drum trecea
Între anii 2013-2015, Ministerul Public a rulat alături de Direcția Generală Anti-Corupție (DGA) un proiect de îmbunătățire și unificare a metodelor de „protejare” și „folosire” a informatorilor-denunțătorilor folosiți în anchete: în toată această perioadă, la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) a existat la dispoziția procurorului-șef un fond special instituit de lege, pentru cheltuielile cu „sifoanele” (argou românesc), respectiv cu informatorii și „flagrantele” procurorilor. Este de menționat aici, însă, că DIICOT nu este singura Secție componentă a Ministerului Public care lucrează cu „surse externe” și rememorăm aici deja-celebrii denunțători din dosarele Direcției Naționale anti-Corupție (DNA). Din 2015, anul când Proiectul procurorului Sutiman a luat sfârșit, a dispărut și înscrierea în buget a fondului de cheltuieli cu informatorii-denunțătorii „protejați” ai Parchetului lui Lazăr, cu toate că legea impunea prezența acestor resurse financiare într-un fond separat. Altfel spus, „protejarea” informatorilor la Ministerul lui Lazăr se face mai degrabă în istoricul proiectelor europene decât în bugetul defalcat al Ministerului Public. La sesizarea publicației cristoiublog.ro, Curtea de Conturi ne-a transmis că va verifica hățișul contabilicesc de la Ministerul Public.
Citiți tot articolulEXCLUSIV Academia Serviciului Român de Informații a „instruit” procurori ai Parchetului General începând cu 2015, anul când Eduard Hellvig a sosit la comanda SRI
EXCLUSIV Academia Serviciului Român de Informații a „instruit” procurori ai Parchetului General începând cu 2015, anul când Eduard Hellvig a sosit la comanda SRI
Ca să fie complet „multiculturalismul” instruirii, procurorii Parchetului General au urmat “cursuri” și la Ambasada Statelor Unite, Text&foto: Traian Horia Ochiu și Timpanu, la instruire Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul” (ANIMV) a SRI, care este parte componentă a Serviciului Român de Informații și este condusă în prezent de „multiculturalistul” Adrian-Liviu Ivan, a „pregătit” din 2015 procurori ai Parchetului General: potrivit rapoartelor Ministerului Public, cursanții trimiși pentru perfecționări la Academia SRI au provenit dintr-un grup de 120 de procurori care au fost orientați inclusiv spre traininguri organizate de Ambasada SUA la București (ironic, marele critic al reformei Justiției) sau la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM): în 2015 au fost propuși 72 de procurori pentru „pregătire”, în 2016 au existat 39, iar în 2017 (anul când presa independentă a cerut publicarea Protocoalelor SRI-Justiție), numărul lor a scăzut dramatic la 9 (nouă). Este posibil ca numărul de procurori propuși pentru pregătire la Academia SRI pentru 2018 să fie nul, în contextul denunțării interne și internaționale ale Protocoalelor SRI cu Justiția. Știi mai mult, ești mai trist. Pe Protocoale De asemenea, și reducerea numărului de cursanți din 2017 poate fi interpretat ca un posibil semnal că scandalurile din presă și din clasa politică declanșate de publicarea unui număr de Protocoale ale SRI cu instituții din Justiție au clătinat „colaborarea”. Conform legii, responsabilitatea pentru formarea profesională continuă a acestora revine Institutului Național al Magistraturii (INM), conducătorilor instanțelor sau parchetelor la care aceștia își desfășoară activitatea, precum și fiecărui judecător și procuror, prin pregătire individuală. Citiți tot articolulCum a rezistat SRI la subiectul „rezist”
Cum a rezistat SRI la subiectul „rezist”
Foto&text: Traian Horia În martie 2017, prezent la bilanțul Ministerului Afacerilor Interne (MAI), directorul Serviciului Român de Informații (SRI), Eduard Hellvig, declara textual: „Vom continua să utilizăm eficient și responsabil această armă (informația-n.n.) , pentru a vă pune (către MAI-n.n.) la dispoziție informații utile, pentru asigurarea ordinii publice și a siguranței cetățenilor României”. Nu foarte departe de eveniment, în 2018, ulterior așa-zisului Miting al Diasporei din 10 Avg., s-a văzut că “informația” livrată de SRI pentru uzul forțelor MAI care păzeau sediul Guvernului a fost perfect inutilă: cu jandarmi trimiși în cămăși și fără căști, să înfrunte pietrele aruncate de grupuri “rezist” extrem de agresive, infiltrate cu “activiști” Antifa sosiți din Occident. Ce știa, așadar, SRI despre grupurile “rezist” și despre “Antifa”? Ne-au scris jandarmii cristoiublog.ro a dezvăluit în exclusivitate, încă din 18 august a.c., că metaforele cu titlu de “informații” transmise de SRI către Ministerul Afacerilor Interne înainte de evenimentele din 10 august, au fost perfect inutile, iar asta s-a văzut pe teren: au fost consemnate atunci vandalisme, ciocniri, cu întreg centrul Capitalei blocat și aruncat în haos (după ce “manifestanții” își pregătiseră acțiunile de timpuriu, prin comunicări pe Facebook) dar și cca 500 de răniți- manifestanți și jandarmi, dintre care cel puțin 70 spitalizați. Într-un mesaj transmis publicației noastre, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a ținut să precizeze că „la nivel instituțional au fost valorificate toate informațiile disponibile, atât cele provenite de al instituții cu atribuții pe această linie, cât și cele provenite din surse deschise.”. Citiți tot articolulEXCLUSIV: Dovada că România nu va avea niciodată dreptate la judecata Comisiei de la Veneția
EXCLUSIV: Dovada că România nu va avea niciodată dreptate la judecata Comisiei de la Veneția
Finlandezul Kaarlo Tuori, din Comisia Veneția pentru România, a discutat cu „societatea civilă” sorosistă și cu reprezentanți ai lui Frans Timmermans (CE), politicile care trebuie aplicate statelor membre UE “neascultătoare” cu o lună înainte de Raportul pe România. Text&foto de Traian Horia O nouă lege. Rahat cu apă rece În contextul în care se vehiculează preluarea de către Finlanda a președinției rotative a UE de către România (începând cu 1 ianuarie 2019), finlandezul Kaarlo Tuori - care a semnat și Raportul Preliminar asupra Legilor Justiției din România din august 2018, s-a întâlnit în luna Iunie, ca reprezentant al Comisiei de la Veneția (The European Commission for Democracy through Law), cu membri ai „societății civile” sorosiste și reprezentanți ai Biroului lui Frans Timmermans (prim vice-președinte al Comisiei Europene), pentru a „discuta” cum să fie aplicată statelor membre UE așa-numitul „Rule of Law Checklist”, eventual cu tot cu „sancțiuni” pentru „neascultători”. Prin prezența controversată a judecătorului Tuori la o astfel de întâlnire, Comisia de la Veneția a întregit lanțul trofic al Comisiilor de „specialiști” (gen GRECO și OECD) care și-au părăsit menirea inițială de consiliere și de susținere a statelor și care sunt transformate, în prezent, prin infiltrarea lor cu „absolvenți” cu trainiguri și simpatii globaliste, în pure instrumente politice de presiune. Astfel de informații- pe marginea reuniunilor de mic[ sau mare amploare, care pot afecta poziția sau imaginea României, ar fi trebuit să ajungă prin serviciile secrete românești SIE și SRI, și la dispoziția Guvernului României, care gestionează riscurile politice de țară și imaginea țării în lume. Dacă-i miercuri, e gargară Pe 6 iunie a.c., o distinsă audiență sorosistă a luat în discuție, alături de Thomas Zerdick (membru al cabinetului Frans Timmermans- de la Comisia Europeană) și Kaarlo Tuori, membru al Comisiei de la Veneția pentru România, modul în care așa-numitul „Rule of Law Checklist” va fi aplicat statelor membre UE. Citiți tot articolulCum au „rezolvat” serviciile secrete franceze lipsa Tratatului de delimitare România-Bulgaria în bazinul Mării Negre
Cum au „rezolvat” serviciile secrete franceze lipsa Tratatului de delimitare România-Bulgaria în bazinul Mării Negre
Text&foto: Traian Horia În ochii tăi văd tot Parisu' În noiembrie 2018 se împlinesc 6 ani de când, într-un caz comentat pe larg de presa occidentală, membrii a două grupuri de agenți operativi ai serviciului secret francez DGSE (Direcția Generală de Securitate Externă), aterizați separat în Bulgaria și România și reuniți ulterior, au fost bătuți de țăranii din satul bulgar Koilvotsi, care i-au crezut hoți. La atât de mult timp de la acel nefericit incident, Franța revine solemn în Bulgaria, completând vecinătățile României sub o formă mult mai elegantă: prin firma TOTAL SA (care vrea să extragă gaze în apele bulgărești, la cca 70 kilometri de delimitarea cu exploatările maritime ale României) cu o directoare- strateg, Anne Marie Idrac, care este o bună cunoștință cu fustă a serviciilor secrete franceze externe, DGSE, dar și sponsor electoral important pentru actualul președinte francez, Emmanuel Macron. Să reamintim aici că, în Avg. 2017, cristoiublog.ro anunța în exclusivitate că președintele francez Macron nu a sosit în vizită la București ca politician, ci ca semnatar de contracte pe o operațiune pregătită de serviciul secret DGSE, cu sprijinul Ambasadei Franceze. La acel moment, Emmanuel Macron discuta 40 de minute cu președintele României, Klaus Iohannis și 45 de minute cu președintele unui stat de două ori mai mic decât România - cu Rumen Radev al Bulgariei: cele 5 minute diferență s-au numit, evident, „TOTAL SA”. Citiți tot articolulProtestul procurorilor – de la Marin Nevoe din Vișina până la Ministerul Justiției din București
Protestul procurorilor – de la Marin Nevoe din Vișina până la Ministerul Justiției din București
Text&foto de Traian Horia În Iunie 2018, un număr de procurori (printre care și cunoscuta Alexandra Lăncrănjan, alintată "Veve", de la DNA- unitatea centrală, semnau și dădeau publicității o așa-numită "Declarație de principii" pe independența procurorilor din România asumându-și din titlu prerogativele de reprezentanți ai procurorilor din România și jurându-se că activitatea lor se va desfășura mereu conform Constituției, respectiv că ministrul Justiției nu se va putea "implica" în dosarele civile sau penale. Un an mai târziu, în August 2018, familia Marin Nevoe din comuna Vișina (jud Dâmbovița) era bătută la 3.00 noaptea în propria casă de o bandă de derbedei locali, casa era vandalizată, iar autorii erau lăsați liberi de procurorii de la Găești. Constituția pe care se juraseră procurorii din lista protestatarilor lui Lăncrănjan ar fi trebuit să fie aceeași care îi apără și pe oamenii lui Marin Nevoe (printre care doi adolescenți cu handicap și un bătrân bolnav) dar asta nu i-a împiedicat pe procurori să îi lase în libertate pe atacatori, considerându-se că nu reprezentau un "pericol public". Justiția, o vorbă de dânșii enunțată Citiți tot articolulO paralelă între Supravegherea globală din România și cea din Marea Britanie
O paralelă între Supravegherea globală din România și cea din Marea Britanie
Text & foto: Traian Horia Dacă Big Brother nu e, nimic nu e În Aprilie 2018, Poliția britanică instala în secret, pe motive de “protejarea siguranței publice”, un sistem automat de camere video inteligente (Automatic Facial Recognition- AFR, pentru Recunoaștere Facială) într-unul din cele mai mari și mai aglomerate Centre Comerciale din Marea Britanie- cel din Old Trafford, locația unde se află stadionul clubului de fotbal Manchester United. Supravegherea prin “Live Facial Recognition”, derulată de Poliție împreună cu Administratorul Centrului Comercial (firma INTU) și care, într-un anume context, are similarități incredibile cu cea efectuată de Serviciul Român de Informații (SRI) în România începând din anii 2000, a făcut posibilă scanarea, timp de 6 luni, a unui număr impresionant de figuri ale trecătorilor și clienților Centrului (estimat la 15 milioane), a creat “hărți” ale figurilor umane și le-a depozitat într-o bază de date alături de caracteristicile lor biometrice: altfel spus, a fost creată o arhivă de potențiali “suspecți”, despre care nu știe nimeni cine și cum o gestionează, sau când va fi ștearsă. În Octombrie 2018, Poliția britanică a confirmat programul de Supraveghere și a insistat public că nu au fost transferate către proprietarul “civil” al Complexului nume sau detalii personale ale celor filmați. Supra-realist va rămâne, însă, faptul că Supravegherea de înaltă-tehnologie din Old Trafford, cu milioanele sale de imagini-portret “extrase” din mulțime, s-au concretizat în 6 luni într-o singură arestare - cea a unui bărbat care nu se întorsese la penitenciar. Cazul a provocat în Regat o imensă emulație publică, iar Programul desecretizat a fost suspendat în Septembrie a.c., la sesizarea unei Comisii guvernamentale care are în atribuții protecția datelor personale. Camera video, cel mai bun prieten al omului. Când omul e polițist Sistemul revoluționar Live Facial Recognition scanează în timp real masele mari de oameni și “extrage” portretele unor membri ai publicului comportându-se cvasi-identic unui “controlor de amprente” din anchetele polițienești. Figura persoanei respective este delimitată, scanată, “analizată” și stocată într-o bază de date, împreună cu caracteristicile sale biometrice. Altfel spus, transformă simpli trecători în “suspecți” pe care îi menține într-o arhivă despre care nu știe nimeni cu precizie când va fi ștearsă sau cine și cum o gestionează. Programul de supraveghere din Old Trafford nu a fost singular în Marea Britanie, iar criticii săi au reamintit că Poliția a derulat astfel de Supravegheri în masă la Londra și Cardiff (Țara Galilor). Tendința, adică, a fost de extindere pe orașele mari, a unui experiment “Big Brother” care la început a fost de mici dimensiuni. Vehiculând inclusiv lupta anti-teroristă, Poliția britanică a anunțat, însă, că era vorba doar de programe de prevenire a infracțiunilor (eventual a atacurilor sau furturilor din magazine), în interesul “menținerii siguranței publice”. Citiți tot articolulTVR a decis din nou: nu se știe dacă reporterul-activist Costache colaborează cu alte publicații fiindcă nu a fost găsit contractul de muncă
TVR a decis din nou: nu se știe dacă reporterul-activist Costache colaborează cu alte publicații fiindcă nu a fost găsit contractul de muncă
Text&foto: Traian Horia Costache, atât de cunoscut Nu există la TVR o mașină de identificat legăturile reporterilor proprii cu serviciile secrete, cu presa finanțată prin canale sorosiste, cu presa tradițional-dedicată și docilă a SRI, sau cu oricare altă mass-media care are pretenție de presă. Nici măcar pentru reporterul Alexandru Costache, un personaj devenit deja celebru prin "activismul" său și protagonist al mai multor scandaluri mediatice care au făcut Televiziunea Publică să se întoarcă pe partea cealaltă, cu prestigiul eventual șifonat. În Septembrie 2018, publicația "Cristoiu Blog" solicita TVR un punct de vedere asupra faptului că reporterul Televiziunii Publice, Alex Costache, era acuzat că derulează o colaborare cu o publicație online, în pofida interdicției impuse de conducerea instituției publice. Mai precis, într-un articol publicat de fostul ofițer superior SRI, Daniel Dragomir ("Întrebare pentru Herr Hans Klemm" pe site-ul Romania. 30), se preciza că reporterul Televiziunii Publice Alexandru Costache ar fi un "alias Alin Ionescu de la (publicația electronică- n.n.) G4Media", respectiv "un alias sergentul lui Dumbravă" (generalul Dumitru Dumbravă a fost șef al Direcției Juridice a SRI și faimos părinte al sintagmei ”câmp tactic al serviciilor din Justiție” acordată curților judecătorești care instrumentau cazuri de "mare corupție"). Numele de cod: "Ionescu" În răspunsul său pentru "Cristoiu Blog", Televiziunea Publică preciza că nu a identificat existența unui contract de muncă între Costache ("Alin Ionescu") și publicația respectivă și că, referitor la opiniile exprimate pe blogul acestuia, acționa "dreptul la libertate de expresie", TVR delimitându-se de ele. Nu se înțelegea din mesajul TVR dacă, până în prezent, reporterul Costache (plătit ca să informeze corect, echilibrat și neutru telepectatorul TVR), a dat angajatorului pe proprie răspundere, din trecut până în prezentul continuu, declarații cu privire la colaborările personale. Aceasta în contextul în care Costache a fost anterior, protagonistul mai multor scandaluri pe tema unor colaborări (cu media sau ONG-uri din rețeaua locală sorosistă, sau cu Serviciul Român de Informații). Citiți tot articolulInstitutul Național al Magistraturii înhămat prin Protocol cu Agenția Națiunilor Unite pentru Refugiați din România la căruța migrației ilegale
Institutul Național al Magistraturii înhămat prin Protocol cu Agenția Națiunilor Unite pentru Refugiați din România la căruța migrației ilegale
Text&foto: Traian Horia Stolu' și cu Protocolul În septembrie 2018, publicația cristoiublog.ro dezvăluia că un ONG numit Jesuit Refugee Service, patronat de marxistul de treabă cu cruce pe piept Papa Francisc, derulează în România, sub acoperirea unor proiecte, ceea ce Comisia Europeană nu reușise să obțină prin negocieri cu membrii UE: "relocarea" de solicitanți de azil, eventual dinspre Iordania, Turcia și Liban către România, Marea Britanie, Germania și Portugalia. Proiectul JRS se constituia, alături de multe alte repere, în fapte ce semnalau apropierea Conferinței "Global Compact for Migration" a ONU (Maroc, decembrie 2018) privitoare la așa-numita "migraţie sigură, ordonată şi reglementată" dinspre Africa spre Europa, dar și ca o confirmare a faptului că presiunile asupra statelor- membu UE din partea unor organizații supra-naționale- precum Organizația Națiunilor Unite (ONU) au crescut și se exercită sub diferite forme. În același registru, în anul 2017, Institutul Național al Magistraturii (INM), rulat prin Consiliul Suprem al Magistraturii (CSM), semna un Protocol cu Agenția ONU pentru Refugiați România pentru ca judecătorii români să primească "pregătire de calitate" pe cauzele de migrație: stoluri de idei în România trebuie să primească mulțimi de răspunsuri. Înțelegerea INM- UNHCR decurgea într-un stat (România) în care Protocoalele unor instituții publice (dacă ar fi să menționăm doar pe cele dintre Justiție și SRI) căpătaseră deja o tristă notorietate, prin faptul că au ocolit legislația în vigoare și au introdus riscuri noi pentru siguranța unora dintre cetățenii români care cereau acces egal la Justiție. Să fii "perfecționat" În aprilie 2017, Institutul Național al Magistraturii încheia cu UNHCR (Agenția Națiunilor Unite pentru Refugiați) România un Protocol de colaborare pe problematica refugiaților. Teoretic, UNHCR se însărcina să asiste INM cu "pregătire de calitate" pentru judecătorii și procurorii români, pe cazuistica solicitanților de azil și a refugiaților (certificați de alte state UE că pot beneficia de o protecție internațională) sosiți în România. Faptic, INM se lăsa "școlit" de UNHCR la categoria "clasa pregătitoare", deși legislația românească și înțelegerile internaționale la care România este parte erau absolut suficiente pentru nevoile instanțelor locale în acest domeniu. Citiți tot articolul
Invitații cristoiublog
