Află, dragă Carmen, fată, că sunt fruntaș pe armată
Ambasada României la Kabul se afla într-un campus de bucătari nepalezi, la mare distanță de centrul diplomatic fortificat al orașului. Klaus Iohannis și Ministerul Afacerilor Externe, marii coordonatori pe „politici externe”, sunt direct responsabili pentru că au menținut o reprezentanță diplomatică a țării într-o zonă neprotejată de zid („nemilitarizată”), expusă atacurilor. În 14 ianuarie 2019 (luni), un atac cu bombă dus la îndeplinire în zona dintre Ambasada română și zona fortificată pentru străini Green Village, a distrus parțial clădiri din proximitatea Ambasadei. Numai 8 luni mai târziu, în 2 septembrie 2019 (luni), talibanii au atacat, dintr-un punct aflat la cca 3- 400 metri distanță de locul primului atentat, campusul unde se afla Ambasada: în timpul atacului, un cetățean român a murit și un altul a fost grav rănit.
Nici președintele Iohannis, nici guvernul Vioricăi Dăncilă
.. și nici SRI - un serviciu extrem de bine finanțat cum este cel condus de Eduard Hellvig, nu au catadicsit să caute o soluție pentru mutarea Ambasadei într-o zonă fortificată, după atacul din ianuarie. Pe lângă condoleanțele pentru românul mort la Kabul, președintele Iohannis și ministrul de Externe Ramona Mănescu ar fi trebuit să prezinte scuze și demisiile de onoare: asta, pentru eventualitatea că în administrația de trândăvie bugetară a lui Klaus Iohannis mai există onoare. În iulie 2018, ca om ajuns întâmplător șef al Armatei, Klaus Iohannis lua parte la o excursie de succes în Bruxelles, la un Summit NATO care includea întâlniri pe formatul Resolue Support Mission în Afganistan: cu acest prilej, Iohannis reînnoia, într-un limbaj de lemn lustruit, angajamentele de sprijin ale României. Cât de valoroase mai rămân, însă, promisiunile unui stat care nu este capabil să asigure securitatea propriilor cetățeni, dar pretinde că poate asigura securitatea din alte țări?
Citiți tot articolul →