Stăm, cu toții și ne mirăm: „
Asta-i țara lu Iohannis? O ridică Merkel din drum dac'-o pierde Ludovic Orban din buzunar?”. Un spulber de praf se ridică din mijlocul uliţei, zăboveşte puţin pe ruinele geamiei şi fuge dincolo de deal. Trece careva pe uliţă şi dă bineţe (
„Hai,noroc!”), cu aerul că nici nu se adresează cuiva anume. E un ţăran ciolănos, cu pielea înnegrită de trecerea ultimului veac: pe căldura iadului, drumeţul are o flanelă roasă pe la mâneci şi poartă nădragi groşi, de postav.
„Uite, na!, că şi prafu’ ne pleacă la bulgari”, continuă el hâtru, fără să se uite în stânga sau dreapta când merge, ca un activist „haștag rezist” care tocmai a aflat în ce direcție e capitalismul.
Citiți tot articolul →