România a obţinut, prin Roxana Mînzatu, poziţia de vicepreşedinte al Comisiei Europene şi portofoliul Competenţe şi Educaţie, Locuri de muncă şi drepturi sociale, demografie
Smărăndița Păcuraru
Despre mine sau mândria de a fi medic
Într-o țară, în care a fi absolvent de medicină înseamnă o mare provocare nu numai în a-i vindeca pe alții sau în a-i ajuta să nu se îmbolnăvească, ci și în a-ți duce traiul cu demnitate și a-ți practica meseria în condiții decente, am ales să rămân pentru a-i ajuta, învăța și conștientiza pe cei cu care vin în contact, ca pacienți și nu numai.
Într-o țară în care orice schimbare de regim duce și mai mult la prăbușirea și răsturnarea valorilor, în care oricine se pricepe la orice, chiar dacă are studii sau nu, eu am ales să rămân și să fiu medic.
A fost necesar să înțeleg că în acestă debusolare generală ar trebui să readuc oamenilor respectul asupra meseriei de medic și asupra aceluia care o practică. Lucrez în mijlocul oamenilor de 16 ani, ani în care am încercat, pe lângă tratamente, să fac și educație medicală și de viață. Am început să-mi practic meseria la sat (comuna Grajduri, județul Iași), acolo unde valorile morale se pierd cel mai ușor, unde frustrările oamenilor, fiind deja mari, cresc foarte repede privind emisiuni de televiziune cu personaje ce cheltuie mii de euro pe o poșeta, în timp ce ei, poate, nu au nici apă curentă în casă.
A fost necesar să înțeleg că oamenii au nevoie să vorbescă și să fie ascultați, pentru că boala începe în suflet și în minte, acolo unde suntem prea grăbiți și indiferenți să ne mai cercetăm, pentru că noi, oamenii, am ajuns să credem că suntem doar acele imagini fugitive pe care le vedem dimineața în oglindă, în graba noastră zilnică spre nicăieri și niciunde.
Atunci, eu am ales să caut dincolo de granițele medicinii clasice, de granițele corpului fizic și am învățat; am învățat despre Minte, Suflet, Energie, am învățat despre natură și importanța mediului în care trăim, m-am reîntors spre Divinitate și am căutat să înțeleg legătura oamenilor cu Dumnezeu și cu toate credințele lor în semne și în stele. Am ajuns la Homeopatie, Flori Bach, Reiki și Astrologie, pentru a mă putea mai bine înțelege pe mine, spre propria-mi vindecare, apoi spre vindecarea celor dragi; deoarece nu poți vindeca și înțelege pe altul dacă tu nu ești vindecat și nu te înțelegi pe tine însăți.
Nu sunt terapeut, astrolog, descântator, vraci, shaman sau mai știu eu ce, eu sunt medic, un medic care a ales să cunoască, să înțeleagă și să creeze omulului posibilitatea de a-și găsi propria cale spre echilibru și, acolo unde este cazul, spre vindecare.
Eu am ales acest drum, având drept călăuză cele două îndemnuri ale Oraculului din Delphi: „Cunoaște-te pe tine însuți!” și “Nimic în exces!”, îl parcurg în propria-mi viață și, pentru că am reușit, am ales să ajut și să îl împărtășesc cu fiecare dintre voi, cei care vor, așa în scris, prin povestiri și mici exerciții de imaginație senzorială.
Cu drag de Viață și Oameni!
Smărăndița-Georgeta Păcuraru – 29.09.1976, născută în Vaslui, reședință Iași, medic stomatolog comuna Grajduri, jud. Iași
Abuzul… o rutină?
Nu se poate să deschizi un ziar, un post de știri sau o pagină web și să nu-ți „sară în ochi” cel puțin câteva titluri în care cuvântul „abuz” se ...
Din România lucrurilor mărunte. Moda, o încurcătură existențială
Privind în jur, nu pot să nu mă gândesc că, pe undeva, simțul estetic al românului s-a rătăcit atât de bine, încât nu mai știe a găsi drumul de întoarcere ...
Din România lucrurilor mărunte. Blocul, micul nostru sat așezat pe verticală
Nimic nu este mai fascinant, într-o duminică dimineață, decât să vezi cum stă cocoțată pe un pervaz o pisică nervoasă, care bate iritată din coadă, deranjată de ciripeala ce răsună ...
De ce și de cine ne este frică? Un bunic și un copil
Prin această mini-serie intitulată „De ce și de cine ne este frică?” încerc să creionez câteva tipologii de Oameni (pe care i-am întâlnit, cunoscut și care m-au fascinat), a căror ...
De ce și de cine ne este frică?
Pe zi ce trece, sunt din ce în ce mai convinsă că Spiritul celui care a fost Anton Semyonovich Makarenko admiră din cer, cu mândrie, cum opera sa este însușită ...
Căutând un ideal. Geamănul de Lumină și Întuneric
Când țara arde, mereu trebuie să apară o babă ce-și caută de treabă scotocind în vreun cotlon ascuns după vreo fantasmă netrăită la vremea ei. Sau după vreo amintire dintr-o ...
Din România lucrurilor mărunte. Jocuri de Societate
Într-o masă de oameni ghidați de frici, frustrări și multe răni emoționale, de care, în mare parte, nu sunt nici ei conștienți, Adevărul și Onestitatea par cei mai mari agresori, ...
Din România lucrurilor mărunte. Viața trăită în clișee
Pe parcursul unui an există cam trei perioade importante în care, oriunde te duci, oriunde te întorci, te izbești de zidul de plastic al lozincilor golite de sens și al ...
Din România lucrurilor mărunte. „Unde sînt toți și unde sunt toate?”
Diminețile de sâmbătă sunt departe de a fi momentul ideal pentru o plimbare pe jos. Cu toate acestea, am considerat că dacă nu mă mișc astăzi nu știu când prind ...
„Uite poza cu maimuța!”
Mulți din generația mea dețin în arhiva fotografică din copilărie măcar o poză cu maimuța pe litoral sau cu ursul împăiat, cei care ajungeau la munte în vacanță. Nu am ...
Din România lucrurilor mărunte. Prioritizarea la români
Nu de puține ori, m-am surprins rămânând fără replică, privind în gol și ușor tâmp, în fața scuzelor invocate de unul sau altul când amână sau anulează o programare. De ...
Din România lucrurilor mărunte. Cum am rămas fără timp și cum l-am recâștigat înmiit
Continuând povestea pe firul vremurilor, am schimbat brigăzile de „gagici” cu gașca serioasă a celor căsătoriți și grupurile de „practici spirituale” cu marele zeu Facebook. Nimic nou din punctul de ...
