— Când ai de adus pe lume cinșpe pui deodată, menirea de a fi mamă nu e una oarecare.
Oamenii… Hm. Ce știu oamenii… Habar n-au ce înseamnă să stai douăzeci și patru de ore nemișcată, cu apă și hrană puțină, aproape ioc. Ba mai îndrăznesc să-ti forțeze munca punând în cuibar sub tine și niscaiva ouă de rață, că ce să vezi, rațele nu-s bune clocitoare. Și tu șeeezi, Esmeraldo pe ouă, și clocește!
Curca cea bătrână și gâsca văduvă ce mă mai înțeleg, restul mai greu. Vivi și Larisa, când stau în cuib, se mai zgândăresc una pe alta. E de înțeles și nu-i de mirare. Mai ales că Vivi are o idee fixă. Ea crede că se trage din rasa Leghorn, aia care nu clocește ci numa să ouă, ce mai, doamnă mare! Dar oricât am încercat cu toatele să o lămurim că e o impresie falsă, tot nu am reușit să-i scoatem din cap obsesia asta. Gărgăuni băgați în cap de Dalida, olandeza. Treaba lor, dar nu se face, nu-i frumos.
Vivi e „transilvancă gât golaș”, punct. De unde până unde „Leghorn”?!
Aaa, că e puțin mai rondă ea așa, poate, dar e „gât golaș pură” și pe deasupra pe cale de dispariție, dar din fericire ea nu știe asta.
Esmeralda se opri din gândit „pe puncte” fiindcă era momentul să întoarcă ouăle de sub ea. Le întoarse ușurel cu ciocul începând cu cel din mijloc, și apoi, pe rând, toate celelalte paișpe ouă.
— Și cum spuneam, își continuă gândurile Esmeralda, Vivi nu le are cu clocitul, deși când e să stea cloșcă își face cu succes datoria.
Ce m-am distrat când Larisa a trebuit să clocească ouăle Adelitei!
Cum, cine-i Adelita? Tanti asta care scrie aici de zor, nu v-a spus? Deh.. ce sa facem, asta-i situația, „trecem peste” cum spun moderatorii când se apropie calupul publicitar. Cum, de unde știu eu de „calupul publicitar?” Păi nu e televizorul deschis non stop în bucătărie? Și nu dă latura cu scândura rărită a cuibarului spre geamul deschis al bucătăriei? Ba dă! No. De acolo știu eu tăt, tăt!
Sa revenim la Adelita. Ea îi o rață sud americană, în timp ce Larisa.. e găina Larisa. Clar? Ei, cum vine asta să facă găina Larisa treaba raței Adelita? Culmea e că rățuștele sud americane ieșite din ouăle Adelitei, dar clocite de mămoasa cloță Larisa, sunt iubitoare și drăgălașe. Și, uite așa, ca prin farmec, se topesc toate disensiunile ideologice și continentale. Lingvistic vorbind, lucrurile stau pe loc, fiindcă oricâtă devoțiune ar dovedi cloța Larisa, rățuștele nu pot „never”, „nunca mas”, să cotcodăcescă, ci doar să măcăie.
Auzi la Vivi .. Leghorn .. Rău e să te naști trist și fără știință de carte.
Esmeralda își drese puțin glasul – cuăăă ..cuăăă.. baac…co.. co ..co..daaac..baa … și continuă:
— Leghorn, deșteapto, e denumirea engleză a localității Livorno! Auzi tu, Vivi ! Doarme. Mai bine. Cred că la ea e un complex genetic. Păi dacă ea să trage din neamul găinilor rasa Leghorn, atunci ce să mai zică șăfu ăl mare al poiatei, meșterul Roso, tenorul, pe numele lui întreg Generoso? El, al cărui strămoș, născut la Livorno, a transmis tuturor generațiilor de cocoși din zona Toscanei, dar și celor expatriați (fără voia lor), darul cântatului.
Roso are apartamentul lângă cușca lui Zeicu. De acolo ne dă ora exactă începând cu ora două dimineața, vara, și pe la ora patru jumate, spre cinci, iarna.
Ce observ, însă, este felul în care se dau mari ăștia care nu zboară, ăștia „conectații” alde Suzi, Cheți și Zeicu. Mare lucru că până acum la frăția lor nu s-au alăturat nici râmătorii, nici surorile Kessler, caprele, și nici Honorius, trăpașul. Și când te gândești că toate acestea s-au declanșat odată cu a doua revoluție. Cum care revoluție? Asta, de aci din Salcâmu Mic, da care credeați?
Celelalte episoade le puteți găsi aici:
ca dadeai semne ca te pricepi la gainuri…treaca-mearga:)), insa acu vad ca iti plac numa dastea de rasa!:)))), caz in care…jos palaria!
…nu incetezi sa mi uimesti zambetul, draga Lia,
ca tot le place gain..ilor sa cutreiere pe dealuri, Lia, gen:))))