Reprezentanții a 14 facțiuni palestiniene, inclusiv Fatah și Hamas, au semnat „Declarația de la Beijing”, document prin care se angajează să pună capăt disputelor interne și să consolideze unitatea palestiniană

Boema. Cronica unor întâlniri memorabile

A murit George!!!...
De data asta, toamna lui 1968 ne găsea la reuniunea din septembrie - citiți vă rog: sesiunea de restanțe - într-o formulă cumva… incomplectă. Adică din echipa noastră reprezentativă, anul II bis filozofie, lipsea George Țărnea, o piesă de bază și, mai ales, de neînlocuit. Citiți tot articolul

Boema. Cronica unor întâlniri memorabile

Ion Voicu, un gest care spune mai mult decât o mie de cuvinte
Știu și eu, ca tot omul, că unul dintre cele mai mari delicii ale așa-zisei lumi a starletelor este și va rămâne scandalul în public, adică mahalagescul obicei de se bălăcări pe sticlă sau în tabloide unii cu alții. Foști iubeți sau rivale la portofelul unui flăcău gigea de Dorobanți, nu contează, scandal să fie! Asta ținând, nu-i așa?, loc de emulați și de competiție pe scara valorilor. Citiți tot articolul

Boema. Cronica unor întâlniri memorabile

Poetul George Țărnea, pradă dilemei indigoului Mi se întâmplă,ori de câte ori povestesc mai tinerilor mei prieteni despre întâmplări și personaje memorabile din anii studenției, să evoc secvențe în care ca personaj principal (sau printre personajele principale) să îl regăsesc pe frățânele meu de bohemă, baladistul George Țărnea. Citiți tot articolul

Boema. Cronica unor întâlniri memorabile

A „rămas”, Lorin !!! Nu intrasem bine în biroul în care sălăşuiau adjuncţii de la secţia de propagandă, presă și cultură a CC al UTC când a intrat, ca o vijelie, secretarul „cu organizatoricul” al instituţiei, roşu la faţă şi asudat: — Măi tovarășe - l-a luat el în primire la singurul dintre adjuncția aflat la acea oră în birou -, ce ştii despre Lorin? Pe unde umblă? Lorin V. fiind un ,,băiat de băiat’’ al secţiei, mucalit şi şarmant, care scotea mulţi peri albi vigilenţilor morali de profesie. Motiv pentru care ne era tare drag, mai ales persoanelor de genul feminin. Citiți tot articolul

Boema. Cronica unor întâlniri memorabile

Boroboața care m-a scăpat de pumnii lui Sabin

Prin toamna lui 1973, aflându-mă eu prin Iași cu treburi gazetărești, prietenul meu, esteticianul Radu Negru, profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Florența României (după cum atât de inspirat a botezat G. Călinescu Dulcele Târg) m-a invitat la vernisajul expoziției de pictură avându-l ca autor pe unu medic renumit care cocheta cu meșteșugul penelului. Dar, pentru că nu dădeam semne că m-ar fi entuziasmat prea tare invitația, a adăugat: — Vino fiindcă ai să ai ocazia să îl cunoști pe Sabin Bălașa. Citiți tot articolul

Boema. Cronica unor întâlniri memorabile

Midinetele și educația revoluționară a tineretului

Să tot fi fost asta acum vreo cincizeci și un pic de ani, adică prin noiembrie 1968, când pregăteam de zor apariția numărului pe decembrie al revistei „Universitas”, lunarul studenților din Universitate București. Și, tot în acest timp, erau în toi pregătirile pentru primul seminar național studențesc, având ca temă „Socialismul și democrația”, care avea să reunească reprezentații tuturor centrelor universitare și ale cărui lucrări s-au ținut la sfârșitul lunii noiembrie la București. Pentru că, deocamdată, redacția revistei noastre nu avea un sediu al său, ne făceam treaba într-o sală alăturată sediului Comitetului UTC, respectiv Consiliului A S din Universitate, din clădirea de pe Bulevardul 6 martie (de fapt, fost 6 martie!). Citiți tot articolul

Boema. Cronica unor întâlniri memorabile

Cum se (re)scrie un articol omagial

Pe la jumătatea lunii ianuarie a anului 1973, lumea presei românești a fost luată pe nepregătită de o bombă: „Tovarășul (Nicolae Ceaușescu, desigur) a acceptat să fie sărbătorit cu ocazia împlinirii vârstei de 55 de ani și a peste 40 de ani de activitate revoluționară!” Motiv pentru care în fiecare redacție au început să se elaboreze planuri de muncă și să se repartizeze sarcini pe cap de locuitor. Așa se face că, lucrând la lunarul de educație politică al CC al UTC, mi-a fost încredințată misiunea de a compune editorialul,adică textul care avea să deschidă numărul pe ianuarie al publicației. Editorial pe care, bineînțeles, nu aveam cum să îl semnez, el fiind o creație colectivă. M-am apucat, așadar, de treabă... Citiți tot articolul
1 8 9 10 11