Primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale a fost validat. Turul doi are loc în 8 decembrie cu candidații Călin Georgescu și Elena Lasconi

Arena antică în era digitală

Săptămâna trecută, într-o oarecare zi, m-a pus necuratul să „deschid” cutia Pandorei – cu numele de cod: Youtube – şi să dau click pe una din emisiunile domnului Luis Lazarus (al cărui post de televiziune, deşi îi cunosc prea bine originile, n-am idee de ce se numeşte încă ZeusTv; sau poate totuşi ştiu?!). În fine, probabil e o chestiune de vanităţi pe marginea cărora nu am nici un interes să mă agăţ. Pe de altă parte, o certitudine mi-e limpede ca bună ziua. Citiți tot articolul

Marea Unire şi întristata adunare

Binecuvântată şi de neam ales se cunoaşte a fi ţărişoara asta neclintită, căreia creştinii şi cuvioasele feţe bisericeşti îi spun – cu semeţie, dar şi cu duioşie – „Grădina Maicii Domnului”. Demn şi neînfricat se dovedeşte poporul acestei naţiuni, pentru că inima lui fierbinte, spiritul lui liber şi cugetul solidar sunt valorile pentru care suntem şi vom fi pururi admiraţi în lumea întreagă. Bărbaţi dintr-o bucată, aprigi şi neînfricaţi ca nişte pui de zmei, femei ce poartă în piept cuvântul ziditor al lui Dumnezeu şi-n pântec darul cel mai sfânt ce l-ar putea încredinţa umanităţii: Citiți tot articolul

Rigoare şi rumoare la gesturile preşedintelui Iohannis

Un – hai să-i zicem – politician vrednic de această titulatură de frunte ar trebui să impună, înainte de toate, prin vibraţia şi modulaţia glasului, prin încărcătura cuvintelor înnobilate cu sinceritate şi trăire autentică, prin scânteia ce mocneşte în privirea binevoitoare şi, nu în ultimul rând, graţie credinţei că toate mărturisirile sau promisiunile împărtăşite le poate şi le va împlini neabătut. Nu se cuvine să afirm despre mine că aş fi un iscusit observator al caracterelor omeneşti sau scormonitorul cel mai înzestrat într-ale descifrării subconştientului şi nici nu m-a pasionat vreodată cititul în stele sau în zaţ de cafea. Citiți tot articolul

Despre bufoni şi comédiile lor amare

Recitind articolul prietenei Cora Muntean – „Orban şi Câţu, clovnii de luni dimineaţă” – şi aşezându-mă lângă cafeaua cea de toate zilele spre o chibzuială straşnică, mare mirare!, am ajuns la concluzia că rolul acesta incomod nu şi-l asumă doar cei doi interpreţi, şi nu doar în prima zi a săptămânii. Faptul – s-o recunoaştem cu toţii – se dovedeşte cu prisosinţă o meteahnă preponderent valabilă a vajnicilor noştri politicieni, care (pare-mi-se oare doar mie?) s-au încins la o horă zăludă ori, cine ştie, poate mai degrabă, s-au sulemenit la o cutremurătoare întrecere bărbătească.   Citiți tot articolul

Despre a fi sau a nu fi bine văzut şi recunoscut

Uite-aşa, ca un „bun venit” în universul meu fascinant şi complex, vă întâmpin cu o întrebare ce nu admite nici un refuz din partea domniilor voastre. Aşadar, vă întreb: vreţi să aflaţi ceva despre mine, ceva ce n-am spus nimănui?! Ceva ce poate să vă stârnească noi curiozităţi şi motive serioase de a cădea pe gânduri?! Ce-i drept, nu e secretul cel mai mare de pe lume, dar mărturisirea de faţă va fi o anvanpremieră, chiar şi pentru mine. Citiți tot articolul