Cultura implică enorme sacrificii. Nu numai pentru producători, dar şi pentru consumatori. Am ajuns la această concluzie epocală, decisivă pentru înţelegerea lumii, în noaptea Revelionului 2001, la Paris. În mult numitul oraş al Luminilor, poţi petrece sărbătoarea asta obligatorie în felurite chipuri. Poţi lua masa la un restaurant cu meniu special de Revelion. Evident, dacă-ţi dă mîna să pierzi o avere doar pentru ca să asişti la ceremonia prin care ospătarul îţi pune în farfuria dintre două lumînări, cu vîrfurile delicate ale tacîmurilor de argint, o bucăţică de carne, nu mai mare decît nasturele de la gîtul unui infanterist, proaspăt ieşit de la baia săptămînală. Citiți tot articolul →

Între 1829 şi 1834, Pavel Dimitrievici Kiseliov, cunoscut la noi sub varianta franţuzească, Kiseleff, a condus administraţia militară rusească a Ţărilor Române. Sub influenţă franceză, Ţarul impune, prin Pavel Kiseleff, Regulamentul organic. În pofida întăririi dependenţei faţă de Rusia, Regulamentul contribuie decisiv la modernizarea Ţării Româneşti. Boierii profitară de Regulamentul organic, introdus în Principate de ruşi prin pacea de la Adrianopol (1829), pentru a înrăutăţi soarta ţăranilor. Citiți tot articolul →

9. Varianta rusească a Playboy-ului

În jur s-a aşternut tăcerea prevestitoare de coloană oficială. Însoţitoarea Grupului a intrat în alertă. E musai să ne grăbim. Trebuie să trecem cît mai repede strada, dincolo, la Institut. Peste puţin timp n-o vom mai putea face nici dacă am fi Vladimir Putin în persoană. O luăm la fugă pe zebră, deşi nici din sus, nici din jos nu riscă să ne lovească vreo altă maşină decît cea a Poliţiei. De la poartă la clădirea propriu-zisă ne aleargă cu strigătul Vine Preşedintele vostru! forţele de ordine. O dată pătrunşi în clădire, ne aleargă cu strigătul Vine Preşedintele vostru! funcţionarii Institutului. Gata să ne facă vînt pe scări, să ne dăm de-a berbeleacul pînă la uşa sălii, numai să ajungem cît mai repede. Citiți tot articolul →

Vasilica Strătulă plecase din Vintileasa imediat după Revoluţie. Cei din sat o uitaseră, luîndu-se cu economia de piaţă, cu împărţirea pămînturilor, şi, mai ales, cu dezlegatul Rebusurilor, însufleţiţi de un concurs cu premii organizat în judeţ de o firmă din Floreşti. Între timp, sosiseră veşti despre mulţi dintre cei plecaţi. Gheorghiţă Bocu, băiatul cel mai mic al lui Ionel Bocu, fusese dat la televizor ca prins de autorităţile canadiene într-un container de pe un vas singaporez. Ileana Purdel ajunsese consilier prezidenţial pe probleme de Croitorie. Cînd o văzură la televizor, izmenindu-se la dreapta preşedintelui, cei din sat se cruciră. Cu greu o recunoscuseră în doamna elegantă, îmbrăcată ca diriginta Poştei din Floreşti, pe Lenuţa lui Purdel, care păştea oile pe islaz şi se lăsa flocăită de cine voia şi cine nu voia. Citiți tot articolul →

Mîndria Vintilesei a dat-o mult timp fîntîna de la ieşirea din sat, pe şoseaua Floreşti-Vidra, înaintea barierei. Ea înfăţişa o barză de mărimea unei sonde, cu corpul din tablă zincată, ciocul, din două jgheaburi suprapuse, şi picioarele, din două conducte luate de la sistemul naţional de irigaţie. Drept ochi, constructorul fixase două reflectoare uriaşe, de la paza de noapte a unui baraj ieşit din funcţiune, pentru că izvorul secase între timp. De ciocul berzei atîrna, la capătul unui lanţ de parîmă, o găleată obişnuită, cu smalţul spart pe alocuri. Era o fîntînă cu care întreaga Vintileasă, ba chiar şi comunele vecine, se mîndreau. Toţi cei ce mergeau spre Munţi, în automobilele lor personale sau în elegantele, mîndrele, autocare O.N.T., rămîneau impresionaţi de această măreaţă realizare. Unii se mulţumeau s-o privească şi s-o comenteze. Alţii coborau şi o fotografiau din diferite unghiuri. Citiți tot articolul →