Privesc fotografia făcută în sala Magritte a cazinoului de la Knokke Le Zoute, în care eu apar în partea dreaptă a imaginii în mijlocul sălii. La margine se află doamna Ostbie Berit din Norvegia, apoi eu, iar în stânga mea, purtând ochelari, este poetul mexican traducător în franceză al lui Octavio Paz, J.C. Leon. Suntem în a doua zi a Bienalei, 2 septembrie 1972. Ieri dimineața a vorbit Jean Cassou, iar seara am văzut un minunat spectacol de balet în coregrafia lui Maurice Bejart. Ascultăm pe rând cuvintele participanților, dar mie îmi zboară gândul la realitatea în care de curând mă aflu. În zori, deschizând fereastra hotelului ce dă spre strada Julius Hoste îmi spuneam: Acum trei zile, în Gara de Nord, trăgeam după mine valiza cu albume, haine, discuri și conserve, și uite cum stau acum la fereastra altei țări, pretinzând că vad ”ceva” sau ”altceva”. Citiți tot articolul →

Am ajuns la Knokke, în Belgia, așa cum am povestit în primul episod, datorită unui telefon primit la începutul primei săptămâni din iunie, 1972. Eram în vacanța de după anul doi, și Constantin Crișan, care mă cunoscuse la o sindrofie a surorii lui, poeta Felicia Marinca, și-a amintit, în mare grabă, că sunt ultimul plastician căruia nu-i pomenise de presiunea sub care își ducea acele zile. Intrase într-un soi de alertă, deoarece avea de dus la împlinire programul prezenței sale, în august, la Bienala de la Knokke Le Zoute, unde era invitat ca membru al juriului. Aflase că era mare nevoie și de un panou ilustrativ. Fiindcă nu găsise la nici unul din prietenii graficieni grabnică înțelegere pentru o colaborare nefinanțată, Constantin Crișan m-a sunat pe mine. Eram bucuroasă că pot să-l ajut. M-am dus la Casa Scânteii, m-am documentat, am scotocit în arhiva foto, am compus panoul, care arăta ca un fel de site cu imagini și texte și, după trei zile de lucru, l-am pus într-o lădiță și apoi pe tren, la expediere colete. Citiți tot articolul →

O ilustră anonimă: Greta Garbo O care cu adevărat de excepție a publicat, recent, la editura POLIROM, Aurora Liiceanu. Cartea se numește „Sindromul Greta Garbo” și are subtitlul „Despre celebritate și anonimat”. Este o analiză a personalității Gretei Garbo, marea stea a studiourilor de la Hollywood din anii 20-30 ai veacului trecut și care, în anul 1941, după cvasi-eșecul filmului „Femeia cu două fețe”, a decis să se retragă cu promisiunea că, după terminarea războiului, va reveni în lumina reflectoarelor și în prim-planul unor noi pelicule. Diva avea, atunci, 36 de ani, dar nu și-a mai onorat niciodată promisiunea. Citiți tot articolul →

Knokke Le Zoute, august - septembrie 1972 Bienala Internațională de Poezie, unde i-am cunoscut pe: Arthur Haulot, Medard Tytgat, Pierre Bearn, Alain Bosquet, Jean Cassou, Helena Sassone, Mario Petrucciani, Fukuda Ricutaro, Victor Camilleri, Ostbye Berit, Leopold Sedar Senghor, Carrera Andrade, Serghei Mihalkov (tatăl lui Nikita Mihalkov și al lui Andrei Konchalovski), Maurice Bejart. Seara, în Gara de Nord, ora 23:00. Aștept. Peronul e aglomerat. E încă vacanță. Lume care pleacă spre Ardeal. Toți se pregătesc sa urce în trenul spre Curtici/ Budapesta/ Hegyeshalom. Privesc cu descumpănire valiza mare, neagră in care aveam cărți, albume, discuri microsillon, haine și conserve. Citiți tot articolul →

Se pregătește Turcia de a (re)juca un rol important în zona arabă? Strategia Turciei cu privire la Libia este de data aceasta câștigătoare sau este doar încă o încercare eșuată a Ankarei precum poziționările din perioada primăverii arabe? Contează unitatea lumii islamice în lupta cu puterile occidentale? Semnalul dat de președintele turc de a transforma Sfânta Sofia în moschee contează în lumea islamică? Este o mișcare calculată de diplomația de la Ankara sau este doar o mișcare politică internă? Citiți tot articolul →

Un nou articol a fost lansat pe 5 iulie 2020 pe o platformă de știri online, referitor la măsurile luate de doctorul Gheorghe Borcean, actualul președinte al Colegiului Medicilor din România și fostul președinte al Colegiului Medicilor din România, prof. dr. Vasile Astărăstoae. ) Ei, dar ca să vezi! Titlul spune că prof. Vasile Astărăstoae este cercetat de Colegiul Medicilor, dar articolul în sine spune că dr. Borcean de fapt face o aluzie, „fără să îl numească explicit pe Astărăstoae”. Citiți tot articolul →

„După 30 de ani de așa-zisă democrație, ne-am trezit cu un procuror general din rândul torționarilor de la Aiud: Augustin Lazăr. ”  Reporter: Facem un pact: eu mă prefac că vă pun întrebări și dvs răspundeți.  Avocat Aurelian Pavelescu: De acord, eu nu mă prefac și vă înțeleg de ce vă prefaceți. Reporter: Să începem cu începutul, dacă există vreunul. Care credeți că a fost debutul problemelor din Justiția română? Av. Aurelian Pavelescu: Problemele au început din 1990, noua clasă politică nu s-a atins de justiția comunistă, ci a protejat-o. Justiția era, de fapt, centrul represiunii comuniste. Judecătorii, procurorii și securiștii care s-au ocupat de dosarele politice și au aruncat în închisori oponenții regimului, au devenit intangibili, impuși ca repere noii societăți. Citiți tot articolul →

Bun găsit în anul 2020 în care clasa politică și-a înființat Cooperativa veselă în scopul de a prospera mai mult, iar românul să rămână în poziția ghiocelului. În acest an o să avem o horă a veseliei în care tortul o să fie împărțit între cele două blocuri politice mari. Bineînțeles frișca o să fie luată timp de patru ani de către febra galbenă. Nu am nici un fel de îndoială pentru că toți au început să cânte imnuri dedicate conducătorilor iubiți. Interesant este însă că cei doi mai dinozauri s-au înțeles să distrugă și celelalte viețuitoare mai mici. Din spate amenințarea vine din partea USR-ului care lăsat liniștit poate ajunge a treia mare alternativă din țară. La nivel local absolut nimeni din tabăra socialista sau liberală nu dorește distrugerea sistemului construit de 30 de ani. Sigur că la nivel declarativ se înjură sau se bat prin studiouri tv, dar în realitate își văd mai departe de afaceri. Citiți tot articolul →

Toma cu șopârla Povestind, așa, ca să ne mai treacă frica de Covid-19 pe care ne-o induc și o întrețin cu încăpățânare guWERNatorii scumpei noastre patrii, nu puteam să nu ajung cu gândul la Toma Caragiu, personaj de legendă al teatrului și al ecranului românesc. Cel care, în orice antologie a umorului nostru,va figura, cu siguranță, dimpreună cu acea scenetă cu și despre partida de tenis. Scenetă al cărei refren era: Haida dârla, dârla, / Toma cu șopârla. Citiți tot articolul →

Pe la orele 8:30 am pus mâna pe telefon și l-am sunat pe Dumitru Târcob, redactorul șef al ziarului Informația Bucureștiului, întrebându-l în ce stadiu este cu ziarul. Și el, care era împreună cu Dan Constantin, redactorul șef adjunct, amândoi ziariști de excepție, serioși și cumpătați, voiau să mă întrebe cum să procedeze cu acest număr care trebuia să iasă din tipografie pe la orele 13:00. Le cer un răgaz să dau și eu o fugă prin Piață să văd cum evoluează lucrurile. Participanții erau cu zecile de mii, se grupaseră în jurul intrării principale a C.C., dar și a celor lăturalnice, dar ocupaseră și străzile adiacente. Voiau să intre în clădire. Citiți tot articolul →