Invitații cristoiublog.ro – Julia Luca

Euro-sloganele unei campanii de care nu își va aduce aminte nimeni

În iunie 1995 a fost momentul istoric al primului consens post-comunism al României: după 5 ani de frământări sociale și politice de maximă intensitate, liderii partidelor politice semnează un document ce va rămâne în istoria recentă sub numele de Declarația de Snagov. Documentul era o declarație clară de intenții și atesta angajamentul tuturor forțelor politice de la acea vreme față de începerea procesului de aderare a României la Uniunea Europeană. Era de altfel, primul document formal, care trecea de zona discursivă prin care România își asuma ieșirea formală din zona de influență estică, dar și de renunțare la discursul naționalist. În 2007 va avea loc prima formalizare a statutului de membru al Parlamentului European, atunci când cei 35 de euro-observatori vor dobândi statutul de europarlamentar. Privind în istoria recentă, te-ai aștepta ca discursurile oficiale pro-europene să se regăsească deplin și în sloganele de campanie. Cu toate acestea, în 2009 partidele afișează slogane centrate către interior, către problematicile de politică internă. Astfel, PDL va afișa la vremea respectivă un slogan cu impact emoțional-social: PDL la bine și la greu, dar care nu are nicio referire la vreun proiect european. La fel și PSD: Alege bine! este un slogan care mai curând amintește de bătăliile cu Traian Băsescu și mai puțin de atingerea vreunui deziderat european. Singurul partid din zona marilor jucători în alegerile din 2009 care are o viziune tangențială cu scopul alegerilor respective a fost PNL care promova la acea vreme sloganul: Apărăm interesul tău în Europa!. Partidele mici de tipul celor care gravitau în zona pragului electoral au avut o abordare centrată mai mult către problemele oamenilor de zi cu zi, semn că abordarea strictă a unei viziuni europene nu ”vindea” în emoționalul public, fapt explicabil și prin prisma frământărilor multiple care au divizat societatea românească.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru

Grija USR pentru comuniști

Cei de la USR fac politică într-un mod total diferit față de orice alt partid. Cum parcă în țara aceasta totul merge atât de bine încât opoziția nu mai poate face mare lucru, cei de la USR s-au gândit în prag de primăvară să se ocupe de comuniști. Să-i scoată în afara legii, de parcă aceștia ar conta sau ar putea conta în prezent sau în viitorul apropiat. Sunt atât de grijulii încât proiectul lor de lege, depus doar, începe cu „pentru prevenirea instaurării regimului dictatorial comunist”. De ce nu și fascist? Sau nazist? Sau pentru interzicerea instaurării oricărui regim totalitar? Nu știm de unde acești deputați s-au grăbit să demareze procedurile pentru aplicarea unei legi organice împotriva comuniștilor dar cert este că România de azi nu este în pragul instaurării unui regim socialist-totalitar aplicat, să presupunem, de un eventual Partid Comunist. Pentru o mai bună cunoaștere a trecutului, putem demonstra istoric, că în România nu a existat „regim dictatorial comunist”, cum de fapt nu a existat niciunde în lume, nici măcar în Coreea de Nord sau alte țări asiatice cu regimuri mult mai dure.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Traian Horia (corespondență de la Londra)

Anti-interviu: Liviu Pleșoianu, pentru cristoiublog.ro: „Ce sens are să-l pupi pe chelie pe unul ca Juncker?”

Cu parlamentarul Liviu Pleșoianu, despre „Insul din Deal”, GRECO, Protocoale SRI, grupuri „rezist” și filozofii lor „mercenari”, RoExit, suveranitate, timmermanși, isărești și Istorie.
„Părerile GRECO și „El Greco” mă interesează puțin spre deloc”
Reporter: Aveți un pronostic despre Marele Mut de la Cotroceni? Mai ia Klaus Iohannis un mandat la prezidențiale sau va fi oleacă problematic?
Liviu Pleșoianu: Încă din decembrie 2016, de la momentul respingerii fără argument public a premierului propus de PSD, am spus că „nu o poți scoate la capăt cu Insul din Deal” și că acesta ar trebui grabnic suspendat. Am mai spus că, nesuspendat, Insul Bizar se va asigura, într-un crescendo sinistru, că „nu mai rămâne piatră pe piatră” pe aici. Am avut dreptate. Răspunsul meu acum este: habar n-am! Vom vedea... În fond, dincolo de toate interesele din afara țării, poporul român are mereu arma votului. Dacă românilor majoritari le-a plăcut Insul Bizar, îl vor mai alege o dată. E simplu... În ce mă privește, am anunțat că voi candida la prezidențialele din acest an și nu am de gând să renunț.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Julia Luca

Surpriza din jocul numirilor la Curtea Constituțională din 2019: Dragnea consolidează majoritatea, Iohannis câștigă electoral

La mijlocul acestui an va avea loc una dintre cele mai importante bătălii de etapă între puterea PSD și Klaus Iohannis: numirea a trei judecători ai Curții Constituționale în locul celor ale căror mandate expiră. Deși va părea că este o bătălie pentru o supremație în configurația Curții, jucătorii au de fapt mize diferite. Dacă PSD luptă pentru întărirea dominației asupra CCR, pentru Klaus Iohannis această mișcare nu poate fi decât una de atragere și consolidare a unui capital electoral, mecanismul de numire fiindu-i defavorabil pentru un altfel de calcul. Mai mult decât atât, jucători secundari în această ecuație fac deschideri importante în strategia președintelui: în 8 noiembrie 2018 deputatul USR Stelian Ion declară că partidul din care face parte pregateste un proiect legislativ care prevede schimbarea modalitatii de numire a judecatorilor CCR, astfel incat acestia sa nu mai fie alesi doar de catre politicieni, ci si de Consiliul Superior al Magistratilor: „Vom propune schimbarea modalitatii de numire a judecatorilor CCR. Este o discutie pe care o purtam in partid, in grupul de juristi. Propunerea a fost lansata mai demult. Cu siguranta vom avea o astfel de propunere. Sunt mai multe variante. In orice caz, Constitutia, cum este acum, noi consideram ca nu va trebui sa se mentina, in sensul in care judecatorii de la CCR sa fie numiti doar de catre politicieni.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Traian Horia (corespondență de la Londra)

Umbra lui Soros. La Kovesi

Entități și personaje din Occident conectate la rețeaua internațională Soros au contribuit la îmbunătățirea imaginii ex-procurorului șef al Direcției Naționale Anti-Corupție(DNA), Laura Codruța Kovesi, în momente critice pentru aceasta. Contestată vehement în țară după dezvăluirea abuzurilor DNA și a folosirii Protocoalelor cu serviciile de informații în actul de Justiție, Kovesi era prezentată simultan în pretențioase cercuri de "elitiști" din Vest ca zeiță a anti-corupției.
Sacu-i plin, petic la sac: Lajčák. De profesie, slovac
În iunie 2018, cristoiublog.ro dezvăluia că omul care a inclus-o pe Kovesi pentru un discurs organizat sediul din New York al ONU, a fost Miroslav Lajčák, politician slovac care îndeplinea și funcția de președinte al Adunării Generale a Națiunilor Unite, devenit celebru ca “mesager al lui Soros” după ce, potrivit cablogramelor Wikileaks, fusese expediat, printr-un telefon al controversatului "filantrop" nord-american, să "rezolve" un conflict politic local în Albania. De menționat că discursul Kovesi la ONU fusese organizat într-un moment cînd procurorul român era amenințat cu revocarea de la șefia Direcției Naționale Anti-Corupție, DNA.
O Justiție la care încă se "contribuie"  Mult mai recent, în martie 2019, Laura Codruța Kovesi era inclusă  pe o listă întocmită de Universitatea Harvard (SUA), alături de alte 20 de femei prezentate că au avut "contribuții majore în Justiție". Și la acea dată, fătucile și guguștiucii media ai Diviziei Presă din România (DIGI, Realitatea, Adevărul, Coloneleasa) omiteau din relatările lor entuziaste un amănunt interesant: Open Society (OSF), fundația–fanion a lui Soros, este un sponsor important la Harvard.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Julia Luca

Liviu Dragnea repetă la indigo greșelile lui Crin Antonescu!

În 10 iulie 2012, Crin Antonescu devenea președintele interimar al României în urma suspendării lui Traian Băsescu din  funcția de la Cotroceni. Pe 21 iulie 2014, Klaus Iohannis obținea cu un vot zdrobitor (110 pentru și 56 pentru Crin Antonescu) poziția de candidat la Președinția României. În toată această perioadă Antonescu face o serie de gesturi inexplicabile, greșeli de strategie și declarații controversate care duc la ruperea USL, dar și la slăbirea poziției de favorit pentru alegerile prezidențiale. Există sau nu similitudini cu ceea ce face astăzi Liviu Dragnea? Există un șablon al greșelilor, o imagine în oglindă a istoriei din 2012 care tinde să se repete acum? A fost Crin Antonescu, la vremea respectivă, un rebel fără cauză sau a căzut în beția puterii la fel ca și Liviu Dragnea în ultimul an? Repetarea, în oglindă, de către Liviu Dragnea, a gesturilor și declarațiilor pe care liderul liberal le-a făcut începând cu vara lui 2012, poate avea o valoare de preambul pentru căderea dramatică a acestuia.
Revolta față de parteneriatele strategice. Discursul cu valențe antieuropene.
Din poziția de președinte interimar al României, Crin Antonescu era, în vara anului 2012, dat ca fiind câștigătorul alegerilor prezidențiale ce urmau. Însă, aura de rebel al politicii a fost confirmată printr-o serie de declarații belicoase la adresa partenerilor strategici, fără precedent în rândul liberalilor. 13 august 2012 este ziua în care Crin Antonescu declanșează un atac frontal la adresa emisarului SUA, asistentul secretarului de stat Philip Gordon,; acesta se afla în România în contextul creșterii îngrijorărilor partenerilor americani, pe fondul crizei politice din România. Antonescu declară într-o emisiuni că trimisul SUA ”a venit cu informații greșite la București”. Același atac virulent este lansat și la adresa Angelei Merkel și a lui Jose Manuel Barroso:

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Traian Horia (corespondență de la Londra)

Bați, nu bați, vremea Macronului trece

În decembrie 2018, cristoiublog.ro transmitea ambasadorului Republicii Franceze la București, dna Michèle Ramis, o scrisoare deschisă în care exprima îngrijorări referitoare la  situația drepturilor omului în Franța și solicita investigarea brutalităților forțelor Jandarmeriei Franceze care au intervenit împotriva manifestanților "Vestele Galbene". Ambasada Franței nu ne-a răspuns și nici nu o va face vreodată: dacă o investigație serioasă era declanșată în decembrie, Franța ar fi putut eventual să evite distrugeri, răniți, arestări, ciocniri de stradă și alte violențe în orașele mari. Ieri și azi, statisticile cu "veste galbene" zburdă în libertate: până în 8 decembrie 2018, potrivit unui bilanț parțial al BBC, fuseseră înregistrați 874 răniți, 2230 arestați și 9 morți. În februarie 2019, potrivit unor organizații de caritate franceze, bilanțul urcase spectaculos la cca 5000 de arestări, 12 morți, 1850 de răniți, dintre care 100 în stare gravă: cu cca 3200 de manifestanți care au fost condamnați penal sau urmau să fie duși în fața judecătorilor de libertăți. Liberté, égalité, bulané pe cârcă Până în prezent, niciun jandarm francez nu a fost pus sub acuzare cu toate că există în spațiul public o bibliotecă de imagini și filme cu protestatari bătuți crunt în stradă. În mod rușinos, Comisia Europeană, Parlamentul European și sinistra sa Comisie LIBE (conduse eventual prin roboței asamblați în garajele sorosiste, precum Frans Timmermans, Antonio Tajani sau Claude Moraes), instituții altfel extrem de active în condamnarea României și a intervențiilor Jandarmeriei române, au fost "reținute" în critica și comentarea carnagiului înfăptuit de Jandarmeria Franceză, cu suportul administrației Emmanuel Macron: tăcerea și dublul standard au devenit instrumente de lucru la Bruxelles, pentru oficiali care au zilnic gura plină cu "democrație" și cu "valori europene". Un Macron și-un Comisar, atelaj particular Trei luni după demersul cristoiublog.ro, în Martie 2019, intervenea și Înaltul comisar al ONU pentru drepturile omului, Michelle Bachelet (Chile), care solicita direct președintelui Emmanuel Macron o „anchetă aprofundată” asupra violenţelor Jandarmeriei franceze.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Julia Luca

Filiera Trump în România: politicieni, securiști si oameni de afaceri. Jocul cu americanii „buni”

În timp ce zbaterea cotidiană monopolizează atenția publicului doritor de circ politic, în spatele cortinei de fum și scandal se petrec mișcări strategie importante, ce ar putea avea impact în parcursul țării de după 2020.
Antreul – Pascale, Thiess si Pop, avangarda ideologica
În 27 februarie apare o știre aparent inofensiva: Brad Pascale, directorul de campanie al președintelui Donald Trump va conferenția în data de 21 martie la Academia Română, condusa de Ioan Aurel Pop, cel care s-a făcut remarcat prin discursul sau naționalist. Știrea, tăcută pentru cititorul de rând, face însă vâlvă în redacții: încep să sune telefoanele oamenilor de decizie editorială, iar până la finalul zilei, ”impresarul” Adrian Thiess – artizanul acestui eveniment – are aranjate deja interviuri și știri de promovare în toate televiziunile de știri din România care contează. Cu alte cuvinte, asocierea strategului american cu unul dintre cei mai legitimi vectori de mesaj naționalist, respectiv academicianul Ioan Aurel Pop, este de natură să ducă la creșterea gradului de vizibilitate a evenimentului în societate, dar și la o absorbție mai mare a mesajelor de către publicul din România. Cu toate acestea, vizita lui Brad Pascale este doar un eveniment de pregătire pentru adevăratele mișcări ce urmează a fi făcute în spatele cortinei.
Felul principal – Bannon, Moisescu, Diaconu, Dragomir, cavaleria executiva 
Departe de ochii publicului curios, doi jucători aparent minori fac primii pași într-o strategie complexă. Gura târgului politic vehiculează deja de ceva vreme că fostul liberal Vlad Moisescu, cunoscut în unele cercuri ca fiind un apropiat al SIE, a parafat deja cumpărarea mărcii politice ”România Mare”, în momentul de față fiind deja la stadiul de reînființare de organizații în principalele județe. Mai mult decât atât, a fost deja făcută o alianța formala cu partidul lui Bogdan Diaconu – Partidul România Unită. Acesta din urmă a devenit celebru în urma asocierii politice și de petrecere cu Sebastian Ghiță, omul care de altfel, pare a fi liantul întregului scenariu.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Julia Luca

Extragerea Codruței Kovesi din câmpul tactic. Operațiunea cu nume de cod Europa

Ce s-a întâmplat în aceste zile poate fi denumit fără a greși foarte mult drept „Operațiunea Europa”, mai precis una dintre cele mai ample operațiuni de extragere a unui jucător important nu doar în jocul pionilor naționali, ci mai curând pentru dinamica unor interese trans-naționale. Sub ochii noștri a avut loc una dintre cele mai spectaculoase răsuciri de paradigmă: dacă în ultimii doi ani forțele anti-sistem au fost într-o ofensivă constantă, obținând victorii spectaculoase (spargerea binomului, invalidarea unor proceduri la Curtea Constituțională, retragerea unor jucători importanți, etc), în ultimele zile avantajul pare să fi fost pierdut. Iar acest fapt a fost generat fără dubiu de apropierea periculoasă de niște obiective care au un caracter de intangibilitate: interesele unor mari puteri în interiorul României, dar mai ales în poziționarea strategică a țării. Jucători de table la birtul de țară, Dragnea și ai lui nu au avut cum să uite lecțiile unei istorii imediate, din simplul motiv că nu le-au învățat niciodată: 1. Nu poți dezgropa și afecta canalele de lucru ale marilor puteri în România. Cum România nu își este auto-suficientă și nici nu funcționează izolat, ea se află permanent pe harta de interese ale marilor puteri. Codruța Kovesi a băgat bățul în mușuroiul intereselor interne, a încălcat legi și proceduri, a încurajat spectacolul televizat al arestărilor nu de capul ei. Niciun procuror normal la cap, fie el ajuns în cea mai puternică poziție a sistemului nu se apuca peste noapte să pericliteze interese de rețea ale baronilor interni dacă toate acestea nu ar fi fost rodul unor înțelegeri trans-naționale. Kovesi nu a fost doar un exponent al Sistemului românesc, ci în egală măsură un pion important în interesele altor puteri. De altfel, pe fondul acestora și în numele unei lupte ce și-au pierdut esența au fost legitimate abuzul și impostura.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Traian Horia (corespondență de la Londra)

Haos în ograda lui Augustin Lazăr

Parchetul General neagă oficial „formarea” procurorilor la Serviciile secrete, în timp ce Direcția Anti-Teroristă DIICOT îl contrazice și confirmă participarea la cursurile a două “școli de magistrați progresiști” din București: Academia SRI și Ambasada SUA
Lazăre, ia neștiința ta și umblă
Justiția post-decembristă a avut două perioade distincte în “maturizare”: anii '90, când nu a făcut nimic și anii 2000, când a făcut greve și Protocoale cu serviciile secrete. Parchetul General, de exemplu, are și azi procurori care, între două “proteste” împotriva Ordonanțelor Guvernului, merg la cursurile Serviciului Român de Informații (SRI) și ale Ambasadei SUA (în mod ironic, unul din marii contestatari ai Legilor Justiției din România). De cel puțin patru ani, procurori ai Parchetului Public (din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- DIICOT) participă la “formări” oferite de SRI prin Academia Națională de Informații “Mihai Viteazul” (ANIMV, parte integrantă a Serviciului), în timp ce Augustin Lazăr- lovit grav de amnezie - susține în fața presei că nu știe nimic. Lazăr este prezumtiv plătit doar pentru ce știe: dacă ar fi fost plătit pentru ce nu știe, Guvernul ar fi trebuit probabil să aloce la Parchetul General un mega-buget, comparabil cu cel al Serviciilor secrete reunite.
Câtu-i lumea țară nu-i, ca țara DICOTului
Mai mult, cu toate că DIICOT confirmă într-un Raport controversata colaborare a angajaților săi cu SRI, Augustin Lazăr insistă în neștiința sa, chiar dacă prin Lege a fost membru al Comisiei de evaluare a procurorilor DIICOT- evaluare desfășurată periodic, la fiecare 2-5 ani: exceptând desigur perioadele când DIICOT e plecat la SRI sau la grevă. Eventual, înainte de a formula solicitări către Guvern și națiune, liderii procurorilor din România, începând cu conducerea Parchetului General și cu cele ale unor fantomatice ONG din Justiție, ar trebui să dea dovadă că breasla își face bine treaba pentru care este plătită de societate. Ca orice activitate într-o instituție bugetară, munca de Parchet implică performanță, standarde și în multe cazuri onoare, respectiv demnitatea de a spune mereu adevărul.

Citiți tot articolul
1 12 13 14 15
Cătălin Ivan: „Aceste alegeri nu sunt alegeri libere”

Interviu cu Cătălin Ivan, candidat Partidul Alternativa Pentru Demnitate Națională, în cadrul emisiunii „Gândurile lui Cristoiu”, 17 octombrie 2019, transmisă pe Mediafax și Gandul.info

Transcrierea interviului o puteți urmări la rubrica Interviuri

Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”:



Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi