Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Mişcarea înspre Resetare e doar pătura ce acoperă existenţa unei corupţii globale
De ce ne temem de Resetare? De ce ne agăţăm ca naufragiaţii de bucăţile rupte din Titanicul actualei democraţii? Vapor cu multe nivele, la baza navei înghesuiţi săracii, sus, protejaţi, bogaţii, cei mai selecţi, marile familii cu nume de generaţii, iar printre ei interlopii, gangmasters, mafioţii, îşi fac loc, aruncând de pe bordul Titanicului pe cei care le stau în cale. Vechile familii, aristocraţia financiară, Înţelepţii şi Oculţii îşi dau seama cum pierd teren, îşi simt marea agoniseală ameninţată de noua pătură parvenită, o clasă de-a dreptul revoluţionară în democraţia actuală Citiți tot articolul
E nevoie de tough love din partea instituţiilor statului, a autorităţilor statului în raport cu cetăţenii
Interviul luat de Maestrul Cristoiu în seara de luni, 19 octombrie 2020 domnului Silviu Predoiu prim adjunct al directorului SIE timp de 13 ani, cât şi articolul din data de 3 noiembrie 2020 publicat de Ion Cristoiu pe Cristoiublog, în urma acelui interviu, sunt o premieră în post-decembrism, un U-turn de la abordarea din ultimii 30 de ani, pe care au avut-o cu unele excepţii presa, mass media şi societatea civilă în raport cu rolul şi rostul Serviciilor de Informaţie în democraţie. Dacă românii ştiu cum s-au raportat la Securitatea de dinainte de 1989, puţin se cunoaşte despre istoria Serviciilor de Informaţii din România: Citiți tot articolul
Mașina Poliției de la noi e mai frumoasă decât cea a poliției din Anglia
„O maşină de Poliţie urâtă şi rea”, zise fetiţa cu bicicleta, bunicului ei. Bunicul nu dădea semne că ar gândi altfel şi nici nu schiţă vreun gest, vreun cuvânt de reabilitare a maşinii de Poliţie. Cu o percepţie la rece, designul maşinii de Poliţie nu e deloc respingător. Mie chiar mi se par atrăgătoare noile maşini MAI. Pentru mine sunt noi, căci le compar cu imaginea maşinilor de acum 18 ani. Indubitabil, au un design mai frumos, mai prietenos decât al maşinilor de Poliţie din Anglia. Citiți tot articolul
O Opoziție sănătoasă și fermă găsește și poate impune, fără să dărâme, soluţii constructive
Un profesor de Pedagogie, de pe vremea când eram studentă, a făcut o afirmaţie pe care nu am înţeles-o pe atunci: „Starea societăţii depinde de calitatea femeilor şi de ceea ce exprimă o femeie în societate, chiar şi de felul cum ele arată.” Dar acum înţeleg. Societatea, ca stare şi manifestare, poate fi şi reverberaţia, complexă şi amplificată, a relaţiilor şi raporturilor de putere care există in familii, ca numitor comun, într-o majoritate. Şi de ce femeia şi nu bărbatul care, prin tradiţie, e capul familiei, care ia hotărârile? Citiți tot articolul
Democraţia nestrunită poate fi un sistem de o iresponsabilitate atroce
Patria democraţiei de tip liberal, cea pe care o avem acum, este Anglia. Această insulă a dat mai departe bătrânului continent, Europa, ideile de tip liberal, în forma lor pură. Apoi Anglia a cerut, cu jumătate de gură şi măsură, să intre în Uniunea Europeană. A fost acceptată cu înţeleaptă reticenţă. Liberalismul englez i-a făcut pe englezii intraţi în Uniune să fie constant nemulţumiţi, cârcotaşi, observând cum UE devine şi se manifestă ca un Imperiu pe care nu îl conduc ei. A urmat Brexitul, iar acum Regatul Unit se pregăteşte de No Deal. Citiți tot articolul
Pentru a stârpi corupția trebuie stopată mafiotizarea societăţii şi tribalizarea ei
Voi poposi puţin asupra articolului, semnat de Maestrul Cristoiu, din data de 18 octombrie 2020, şi anume la iniţiativa USRPLUS de a repune pe picioare şi în drepturi DNA, de a da restartul, cu toate pânzele sus, luptei anticorupţie. În primul rând, pentru a convinge pe alegătorii cu alte viziuni politice, USRPLUS ar trebui să explice, să aducă argumente coerente în favoarea strategiei lor de gândire şi acţiune, în virtutea căreia DNA şi lupta împotriva corupţiei sunt indispensabile. În absenţa acestora, intenţia repornirii DNA va trezi reacţii viscerale, pe toate palierele spectrului politic, unele pro, altele puternic contra. Citiți tot articolul
Aventura autorului necunoscut și lupta sa cu rafturile din librării
„Eu nu am nicio putere să decid, vorbiţi cu Șeful”, zise vânzătoarea celei de a treia librării. Într-un interval de o săptămână, trei librării. Mă întreb ce ar fi spus dacă erau bărbaţi? Şi-ar fi declarat cu aceeaşi râvnă convingătoare incapacitatea decizională? Ţine de atuurile, apanajul feminităţii, o scuză bună, acceptată în cultura autohtonă, pentru o femeie? Să fii în banca ta, la locul tău, să nu sari vreo barieră profesională impusă de mentalul colectiv? De data asta nu am mai plecat cu cartea de vizită între degete, ci am apăsat pe butoane, calm, dar cu vădita intenţie de a merge până la capăt: Citiți tot articolul
Locul librarilor a fost luat de vânzători
Un soare de octombrie gâdilă urechile roz ale elefantului tobogan din Parcul Sub Arini din Sibiu. Castanele căzute pe alei sunt adunate de copii. Bătrânul Sas elevat de pe Şoseaua Mihai Viteazul are tejghelele pline. În locul magazinului mic de lângă parc, o Florărie de Lux. În Anglia nu se putea face bani din flori. Femeile nu doresc flori acolo, iar învăţătoarele, nici nu mai vorbesc. Nu se lasă cumpărate, nici răsfăţate. Acolo, florile sunt bune doar la nunţi, înmormântări sau când mergi la patul bolnavului. Citiți tot articolul
Fiecare zi e un dar fragil, ca un ou pe care îl face Cosmosul pentru tine şi care dispare când vine Somnul peste noi
E o moleşeală în oameni, o lipsă de vitalitate, de prezenţă. Nu ştiu la ce gândesc oamenii când se gândesc sau trec uşor abulici unii pe lângă alţii. Unii sunt activi, aleargă, se dau cu bicicleta, dar per ansamblu, asta nu schimbă spiritul Sibiului, care mi se pare că se bălăceşte în ape stătute. Faţă de anii trecuţi, sunt mult mai multe fizionimii tip mafiot şi ameţite. Comparând peisajul caracterelor umane cu cel al anilor pre-decembrişti, din punctul meu de vedere, bazându-mă pe experienţa primilor doisprezece ani de viaţă, concluzia e tristă, poate chiar tragică. Citiți tot articolul
Întoarcerea acasă. Îmi asum acest obicei, de a fi chibzuită, ca pe o înţelepciune de viaţă, nu ca pe o fatalitate a locului
Am încărcat o tonă, am descărcat o tonă. De trei zile despachetez, dar în seara asta chiar am terminat. Sibiul miroase a aer curat, iar oamenii nu poartă măşti decât in magazine, bănci, spaţii închise. Dacă nu ar fi acestea, nici nu aş fi simţit că pe aici a trecut un val de Covid. E un aer de normalitate, îmi pare rău să îi dezamăgesc pe cei care au nevoie de drama zilnică „Ce vai, ce rău, ce jale”! M-a întâmpinat, din păcate, un tonus de negativism în oameni, de sentiment al inferiorităţii în raport cu Occidentul. „Ce ai lăsat acolo nu vei găsi aici”. Citiți tot articolul
E doar sentimentul libertății, împachetat frumos în staniol colorat
Ne pregătim de plecare. Din lemnele tari ale gardului vechi am făcut lădițe pentru obiecte de artă, sau cu valoare sentimentală, moșteniri de familie. Lădițele au fost construite conform instrucțiunilor Saatchi Art, pentru maxima securitate a obiectelor. În seara aceasta, pe când le priveam cu grijă aproape părintească, m-a fulgerat un gând pe care nu l-aș fi avut acum cinci luni, pe când nu știam cum gândesc infractorii și pe când nu apreciam statele cu o securitate puternică. Citiți tot articolul
Dentiștii, între teama de Covid și spaima de a pierde bani
Înainte de primul lockdown, cabinetele dentare din Anglia, mai ales cele private, dacă te aveau ca pacient înregistrat pe listele lor, te făceau să simți că dinții și gingiile sunt o parte esențială a trupului tău, a vieții tale, pe termen lung. Ce severi erau dacă nu te prezentai la programare! Pe lângă faptul că trebuia să plătești consultația dacă nu anunțai cu 48 de ore înainte că nu vei veni, mai și primeai o scrisorică acasă, prin care erai apostrofat cu aerul specialistului fără de care nu poți exista, așa ca să înțelegi ce iresponsabil ești față de dinții tăi și că dacă mai tragi chiulul, locul tău poate fi dat altcuiva, mult mai serios decât tine. Citiți tot articolul
Grupurile infracționale organizate urăsc și ele noua normalitate, dar merg pe val, nu împotriva curentului și se folosesc de ea
Angajatorii care și-au încurajat lucrătorii să lucreze de acasă se pregăteau, înainte de noile măsuri restrictive anunțate acum două zile de guvernul Johnson, să-și cheme angajații înapoi în birouri. Nu puteau să-i aducă înapoi oricum. Ca după o mare absență și despărțire a doi îndrăgostiți, regăsirea existenței la locul de muncă nu se putea face decât încetișor și treptat. Nu te lasă angajatorul să dai buzna, val-vârtej, în clădirea demult părăsită. Angajatorii serioși aveau un plan de reintegrare, bine pus la punct prin canale virtuale: un training online de pregătire pentru reîntoarcerea la birou. Citiți tot articolul
Oamenii sunt în pericol de a-și crea supape ascunse, mișcări de rezistență prin culturi infracționale oculte
Guvernul Johnson înăsprește măsurile anti Covid-19 motivând creșterea abruptă a infectărilor din ultimele săptămâni și un indice de reproducție (R) al virusului peste 1. În Scoția și Irlanda de Nord, restricțiile sunt și mai dure.… Citiți tot articolul
Britain Got Talent. Coronavirusul e descris aproape ca un fel de Mesia
„Tati, mai spune-mi o dată povestea cu virusul. Pentru ultima dată.” Demult, sora mea mai mică mă ruga la fel de frumos, și seara înainte de culcare, și ziua când mă prindea fără vreo treabă, să-i mai spun o dată basmul Harap Alb.
Așa a început spectacolul trupei Diversity pe Britain Got Talent, echivalentul emisiunii Românii au Talent. Un tată își pregătea fiul de culcare citindu-i o poveste din cartea cea mare și albă a Vieții. Copilașul purta o cămășuță de noapte albă, ca de îngeraș. Îmi displace să descriu oamenii-personaje făcând referințe la culoarea pielii și la rasa lor, dar spectacolul a fost un mesaj BLM exprimat prin dans, muzică și rapp poetic. Citiți tot articolul
De ce exista temerea de a lăsa tinerele fete fără ocupație
București, vara anului 1989. Tocmai îmi văzusem numele pe lista căzuților la examenul de admitere la Facultatea de Medicină. Cu notă decentă, totuși, peste 8. Bucuria exaltată a celor care intraseră, amestecată cu tristețea, umilința de pe chipurile celor picați era ca un cocktail cu arome sado-masochiste. Probabil, sistemul nu putea, nu dorea să gestioneze comunicarea rezultatelor altfel. Câte scrisori ar fi trebuit bătute la mașină, trimise prin poștă. O asemenea metodă nu ar fi fost eficientă. În uma contestației mi s-a mărit nota suficient cât să mă pot transfera la facultatea de Medicină din Constanța, în urma redistribuirii locurilor. Citiți tot articolul
