Invitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru

Augustin Lazăr salvat de incompetența CNSAS

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a rămas ancorat în realitățile secolului trecut. Am putea spune paralel cu timpul. Un președinte cu grad de ministru, zece membri ai Colegiului CNSAS cu statut de demnitar de stat, un aparat stufos dar fără o poziție clară, tranșantă, atunci când situația o cere. În fond, a fost conceput pentru a răspunde cu celeritate și a oferi o expertiză științifică. Plecat de la o idee bună, deconspirarea celor care au făcut poliție politică, celor care au colaborat cu securitatea, celor care au suprimat drepturi și libertăți în regimul socialist-totalitar să nu poată ocupa funcții publice, să nu poată face politică. Din nefericire, această instituție nu poate fi considerată apolitică având în vedere că atât președintele cât și membrii colegiului CNSAS, cu rang de secretar de stat sunt numiți de Parlament, la propunerea Guvernului și a partidelor politice. Evident, partidele își trimit oamenii în Colegiu pentru a le reprezenta interesele, pentru a-i răsplăti cu o funcție, pentru a răspunde la dorințele partidului. De aceea, cei de la USR, care se luptă să adopte în Parlament un proiect privind interzicerea ”regimului dictatorial comunist” pe de o parte s-au situat contrar ideilor exprimate în Parlament, și anume, de partea procurorului general al României, Augustin Lazăr, un binefăcător al regimului socialist-totalitar. Reprezentantul USR în colegiu, Germina Ana Nagâț, dorind să fie pe plac luptătorilor anticomuniști de la USR și PLUS s-a antepronunțat hotărârii Colegiului, într-un interviu la Europa Liberă asupra reverificării lui Augustin Lazăr, de către Colegiu:

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Traian Horia (corespondență de la Londra)

Republica Procurorilor din România e “perfecționată”: din 2015, niciun procuror nu a pierdut evaluarea profesională, în timp ce cei care i-au evaluat, paradoxal, sunt revocați din funcții

Potrivit unor informații oficiale
...transmise de Institutul Național al Magistraturii (INM), niciun procuror al României nu a primit începând din anul 2015, calificativul “nesatisfăcător” sau “satisfăcător” la evaluarea activității sale profesionale, astfel încât să fie nevoit să urmeze cursuri speciale organizate de Institut. Altfel spus, pe hârtie, națiunea română finanțează un corp de procurori sclipitor, care își cunoaște meseria și care se perfecționează continuu. În viața reală, însă, avem un segment al corpului de procurori care funcționează masiv după legi centrifuge ale “activismului”: procurorii merg la “proteste” când doresc, acuză “dictatura” într-un stat slab, care le-a tolerat mereu excesele, nu se împiedică de “incompatibilități” în abordarea dosarelor, pierd sute de cauze,  fiindcă “faptele nu au existat” (cum se întâmplă la DNA),  nu se arată oripilați de colaborarea Parchetelor cu serviciile secrete împotriva libertăților civile,  dar combat politic emanarea unor Legi ale Justiției promovate de o Coaliție politică și nici nu se arată “deranjați” că au colegi în Parchete care au fabricat probe și dosare penale în numele unui subteran Sistem Paralel.  Este doar simptomatologia unei Republici locale a Procurorilor care, după un consacrat model “rezist”, în numele activismului de genul “Ocupați scările!”, își anunță periodic drepturile, nu și îndatoririle.
În martie 2019, în urma unei Solicitări
... de Informații Publice formulată de cristoiublog.ro, INM transmitea că în perioada 2015- prezent,  niciun procuror al României nu a primit calificativul “nesatisfăcător” sau “satisfăcător” la evaluarea activității sale profesionale, astfel încât să fie nevoit să urmeze cursuri speciale organizate de Institut. Paradoxal pentru un corp de procurori atât de bine pregătit,  șefii lor “emblematici” erau revocați din funcții în 2018, pe probleme profesionale: Augustin Lazăr, care prin lege este membru al Comisiei de evaluare pentru procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) a fost acuzat la Ministerul Justiţiei că nu a avut dosarul de candidatură complet, deoarece lipsea ultima evaluare a activităţii profesionale: Lazăr a cerut în instanță suspendarea procedurii de revocare.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Constantin Șolga

Care va fi întrebarea de la referendumul pentru justiția securistă

Încă din campania electorală, de la precedentul scrutin prezidențial, domnul Klaus Iohannis s-a străduit, cu toate puterile SRI-ului, să demonstreze că are ceva în comun cu oamenii obișnuiți. Așa că între cele două părți a fost dezvoltată un fel de prietenie bazată pe ură în stare pură, survenită pe fondul intensificării angoaselor diferitelor categorii sociale. Mecanismul de îndrăgostire bolnăvicioasă funcționează de minune de fiecare dată, prin exarcerbarea până la paroxism a crizelor PSD la guvernare, provocarea publică a unor scandaluri din te miri ce, agitarea oficialilor UE pe drept sau pe nedrept. Însă dintr-o “piesă deșănțată”, în care joacă și dl. Marius Manole, știm că dragostea durează trei ani sau, în cazul unor președinți de stat care au ghinion, doar un mandat. Să ne amintim că începutul acestei relații de amiciție a pornit de la celebrul îndemn democratic “puie monta”. Apoi din luna ianuarie 2017, când a venit în Piața Universității îmbrăcat în geaca roșie și până-n ziua de azi, Președintele României s-a lipit de protestari sub pretextul luptei comune pentru apărarea justiției. Acest motiv a devenit liantul care a sporit încrederea între “proletariatul digital” și Președintele devenit proprietar “din muncă cinstită”. Acum zbaterea domnului Iohannis este să găsească întrebarea închisă a referendumului formulată pe modelul biblic al întrebării întrebărilor „Cine poate să se mântuiască?” și transformată pentru profani într-o interogație retorică, ceva de genul: De frica cui nu se va mai fura în România? Este necesar ca această întrebare să înflăcăreze românul de rând până la lacrimi, încât să voteze cu ambele mâini și pentru candidații PNL la europarlamentare. Bineînțeles că răspunsul este de la sine înțeles, iar referendumul este un sondaj pre-electoral privind alegerile prezidențiale. Operațiunea trebuie să (re)confirme conexiunea emoțională dintre domnia sa și poporul apărător al justiției securiste. Pardon, independente! Asta pentru că nevoia de dreptate este caracteristică unui popor obișnuit să o primească cu biciul pe spinare neîntrerupt de sute de ani. Astfel, chiar și după Revoluția din 1989,  am avut ghinion, iar providența ne-a pricopsit aproape permanent cu câte un justițiar steril. Rând pe rând, talentați sau mediocri, salvatorii lumii noastre au intrat și au ieșit din scenă. Dl. Corneliu Vadim Tudor a fost potrivit pentru acest rol la vremea lui, la fel ca dl. Traian Băsescu, d-na Macovei, d-na Kovesi șașmd

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru

Referendumul președintelui și victimizarea lui Kovesi

Nu se mai poate, este una dintre expresiile politicienilor din opoziție. O auzim foarte des în preajma alegerilor. Atât de ”importantă” a devenit  plecarea PSD de la putere încât președintele vrea să dea un semnal prin organizarea unui referendum pe Justiție. Cum bine știm, puterea juridică este una dintre cele trei puteri dintr-o democrație. A chema alegătorii să se pronunțe asupra unei ”științe” - cea juridică, pare o măsură disperată, cum nu a mai fost luată până acum în istoria noastră.  Într-o democrație consolidată, juriștii sunt cei care se pronunță asupra legilor, societatea prin reprezentanții din Parlament propun legi care, după ce sunt dezbătute, contestate, modificate, se promulgă. Lui Klaus Iohannis probabil i s-a spus de către specialiștii din societatea sa civilă că referendumul trebuie să atingă un prag electoral , iar apoi, în cazul în care atinge pragul electoral, să fie ratificat de către Parlament unde președintele nu are majoritate. Doar că, mergând cu idei ce decredibilizează România, (organizarea unui referendum pe Justiție) această metodă slăbește foarte mult imaginea propriei țări. Din 2016 legile justiției sunt dezbătute zilnic, iar consecința este că tot românul a ajuns să fie bombardat cu știri despre justiție. De aproape trei ani ascultăm și citim știri cum că PSD-ul se scapă de pușcărie, cum dau ordonanțe după ordonanțe după ce în prealabil ”au trecut legile justiției” cu un singur scop: toți infractorii să fie liberi. Observăm săptămânal „tineri frumoși și liberi” care de grija legilor Justiției sau a OUG 7 renunță la propriile preocupări pentru a se sacrifica în diferitele piețe pentru a cere demisii. Actori și profesori universitari din instituții publice cer demisia guvernului și anularea diferitelor legi din justiție. Cum jurnaliștii neutri sunt pe cale de dispariție s-au înmulțit cei partizani. Funcție de interesul stației tv, deciziile luate de diferitele instanțe cu privire la privarea de libertate sau arestarea propriu zisă a unor politicieni erau apărate iar acum, de când fostul șef al DNA este anchetat critică deciziile instanțelor. Oare ce să înțeleagă românul dezinteresat de persona Kovesi? Când un guvern, încă legitim, reprezentant al României face o recomandare către Bruxelles, iar cei care conduc Uniunea Europeană nu țin cont de recomandările României, cum putem vorbi de așa numita coeziune enunțată cu drag de majoritatea politicienilor?

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Traian Horia (corespondență de la Londra)

Papa Francisc, agent electoral pentru Klaus Iohannis

O Inchiziție pentru „populiști”. De la fratele Francisc
În ianuarie 2019, prezent la o întâlnire cu Corpul Diplomatic acreditat la Vatican, Papa Francisc lăuda controversatul Pact Global Compact asupra Migrației și avertiza asupra resurecției „naționalismului” și „populismului” care subminează „multilateralismul” (a se citi „globalismul”): declarația în sine, nefirească oarecum pentru un lider religios de un asemenea rang, revela un Papă activist-globalist, care (stupoare!) folosea din plin sărăcia ideilor neomarxist-laice, cu clișee preluate direct de la politicienii finanțați prin controversatul „filantrop” nord-american George Soros. Nu peste mult timp de la acel moment, în luna mai a.c., „activistul” Papa Francisc va sosi în România (în perioada 31 mai - 2 iunie a.c.) pentru un turneu și o parolă ca între globaliști cu „multilateralistul” Klaus Iohannis (președinte).
Tatăl Nostru carele ești la Bruxelles
Un lucru devenea cert: vizita Papei în România anului 2019 este un rezultat direct al „relațiilor speciale” pe care Papa le are cu ateii ce conduc Uniunea Europeană: Jean-Claude Juncker, Frans Timmermans (ambii de la Comisia Europeană) și Antonio Tajani (Parlamentul European) - o nesfântă treime ce îl dorește cu o nedisimulată disperare pe Klaus Iohannis ca și câștigător al alegerilor prezidențiale de la sfârșitul acestui an. Tripleta de la UE are cu ce să îl ghidoneze pe Iohannis și are cu ce să își împlinească dorințele pentru România: olandezul Frans Timmermans este responsabil pentru reuniunile periodice organizate de UE cu reprezentanții bisericilor din UE(!!!) unde a fost inclus și Papa, iar luxemburghezul Jean Juncker este un prieten personal al cardinalului Reinhard Marx, președintele puternicei Conferințe a Arhiepiscopilor (COMECE).

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Julia Luca

Euro-sloganele unei campanii de care nu își va aduce aminte nimeni

În iunie 1995 a fost momentul istoric al primului consens post-comunism al României: după 5 ani de frământări sociale și politice de maximă intensitate, liderii partidelor politice semnează un document ce va rămâne în istoria recentă sub numele de Declarația de Snagov. Documentul era o declarație clară de intenții și atesta angajamentul tuturor forțelor politice de la acea vreme față de începerea procesului de aderare a României la Uniunea Europeană. Era de altfel, primul document formal, care trecea de zona discursivă prin care România își asuma ieșirea formală din zona de influență estică, dar și de renunțare la discursul naționalist. În 2007 va avea loc prima formalizare a statutului de membru al Parlamentului European, atunci când cei 35 de euro-observatori vor dobândi statutul de europarlamentar. Privind în istoria recentă, te-ai aștepta ca discursurile oficiale pro-europene să se regăsească deplin și în sloganele de campanie. Cu toate acestea, în 2009 partidele afișează slogane centrate către interior, către problematicile de politică internă. Astfel, PDL va afișa la vremea respectivă un slogan cu impact emoțional-social: PDL la bine și la greu, dar care nu are nicio referire la vreun proiect european. La fel și PSD: Alege bine! este un slogan care mai curând amintește de bătăliile cu Traian Băsescu și mai puțin de atingerea vreunui deziderat european. Singurul partid din zona marilor jucători în alegerile din 2009 care are o viziune tangențială cu scopul alegerilor respective a fost PNL care promova la acea vreme sloganul: Apărăm interesul tău în Europa!. Partidele mici de tipul celor care gravitau în zona pragului electoral au avut o abordare centrată mai mult către problemele oamenilor de zi cu zi, semn că abordarea strictă a unei viziuni europene nu ”vindea” în emoționalul public, fapt explicabil și prin prisma frământărilor multiple care au divizat societatea românească.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru

Grija USR pentru comuniști

Cei de la USR fac politică într-un mod total diferit față de orice alt partid. Cum parcă în țara aceasta totul merge atât de bine încât opoziția nu mai poate face mare lucru, cei de la USR s-au gândit în prag de primăvară să se ocupe de comuniști. Să-i scoată în afara legii, de parcă aceștia ar conta sau ar putea conta în prezent sau în viitorul apropiat. Sunt atât de grijulii încât proiectul lor de lege, depus doar, începe cu „pentru prevenirea instaurării regimului dictatorial comunist”. De ce nu și fascist? Sau nazist? Sau pentru interzicerea instaurării oricărui regim totalitar? Nu știm de unde acești deputați s-au grăbit să demareze procedurile pentru aplicarea unei legi organice împotriva comuniștilor dar cert este că România de azi nu este în pragul instaurării unui regim socialist-totalitar aplicat, să presupunem, de un eventual Partid Comunist. Pentru o mai bună cunoaștere a trecutului, putem demonstra istoric, că în România nu a existat „regim dictatorial comunist”, cum de fapt nu a existat niciunde în lume, nici măcar în Coreea de Nord sau alte țări asiatice cu regimuri mult mai dure.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Traian Horia (corespondență de la Londra)

Anti-interviu: Liviu Pleșoianu, pentru cristoiublog.ro: „Ce sens are să-l pupi pe chelie pe unul ca Juncker?”

Cu parlamentarul Liviu Pleșoianu, despre „Insul din Deal”, GRECO, Protocoale SRI, grupuri „rezist” și filozofii lor „mercenari”, RoExit, suveranitate, timmermanși, isărești și Istorie.
„Părerile GRECO și „El Greco” mă interesează puțin spre deloc”
Reporter: Aveți un pronostic despre Marele Mut de la Cotroceni? Mai ia Klaus Iohannis un mandat la prezidențiale sau va fi oleacă problematic?
Liviu Pleșoianu: Încă din decembrie 2016, de la momentul respingerii fără argument public a premierului propus de PSD, am spus că „nu o poți scoate la capăt cu Insul din Deal” și că acesta ar trebui grabnic suspendat. Am mai spus că, nesuspendat, Insul Bizar se va asigura, într-un crescendo sinistru, că „nu mai rămâne piatră pe piatră” pe aici. Am avut dreptate. Răspunsul meu acum este: habar n-am! Vom vedea... În fond, dincolo de toate interesele din afara țării, poporul român are mereu arma votului. Dacă românilor majoritari le-a plăcut Insul Bizar, îl vor mai alege o dată. E simplu... În ce mă privește, am anunțat că voi candida la prezidențialele din acest an și nu am de gând să renunț.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Julia Luca

Surpriza din jocul numirilor la Curtea Constituțională din 2019: Dragnea consolidează majoritatea, Iohannis câștigă electoral

La mijlocul acestui an va avea loc una dintre cele mai importante bătălii de etapă între puterea PSD și Klaus Iohannis: numirea a trei judecători ai Curții Constituționale în locul celor ale căror mandate expiră. Deși va părea că este o bătălie pentru o supremație în configurația Curții, jucătorii au de fapt mize diferite. Dacă PSD luptă pentru întărirea dominației asupra CCR, pentru Klaus Iohannis această mișcare nu poate fi decât una de atragere și consolidare a unui capital electoral, mecanismul de numire fiindu-i defavorabil pentru un altfel de calcul. Mai mult decât atât, jucători secundari în această ecuație fac deschideri importante în strategia președintelui: în 8 noiembrie 2018 deputatul USR Stelian Ion declară că partidul din care face parte pregateste un proiect legislativ care prevede schimbarea modalitatii de numire a judecatorilor CCR, astfel incat acestia sa nu mai fie alesi doar de catre politicieni, ci si de Consiliul Superior al Magistratilor: „Vom propune schimbarea modalitatii de numire a judecatorilor CCR. Este o discutie pe care o purtam in partid, in grupul de juristi. Propunerea a fost lansata mai demult. Cu siguranta vom avea o astfel de propunere. Sunt mai multe variante. In orice caz, Constitutia, cum este acum, noi consideram ca nu va trebui sa se mentina, in sensul in care judecatorii de la CCR sa fie numiti doar de catre politicieni.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Traian Horia (corespondență de la Londra)

Umbra lui Soros. La Kovesi

Entități și personaje din Occident conectate la rețeaua internațională Soros au contribuit la îmbunătățirea imaginii ex-procurorului șef al Direcției Naționale Anti-Corupție(DNA), Laura Codruța Kovesi, în momente critice pentru aceasta. Contestată vehement în țară după dezvăluirea abuzurilor DNA și a folosirii Protocoalelor cu serviciile de informații în actul de Justiție, Kovesi era prezentată simultan în pretențioase cercuri de "elitiști" din Vest ca zeiță a anti-corupției.
Sacu-i plin, petic la sac: Lajčák. De profesie, slovac
În iunie 2018, cristoiublog.ro dezvăluia că omul care a inclus-o pe Kovesi pentru un discurs organizat sediul din New York al ONU, a fost Miroslav Lajčák, politician slovac care îndeplinea și funcția de președinte al Adunării Generale a Națiunilor Unite, devenit celebru ca “mesager al lui Soros” după ce, potrivit cablogramelor Wikileaks, fusese expediat, printr-un telefon al controversatului "filantrop" nord-american, să "rezolve" un conflict politic local în Albania. De menționat că discursul Kovesi la ONU fusese organizat într-un moment cînd procurorul român era amenințat cu revocarea de la șefia Direcției Naționale Anti-Corupție, DNA.
O Justiție la care încă se "contribuie"  Mult mai recent, în martie 2019, Laura Codruța Kovesi era inclusă  pe o listă întocmită de Universitatea Harvard (SUA), alături de alte 20 de femei prezentate că au avut "contribuții majore în Justiție". Și la acea dată, fătucile și guguștiucii media ai Diviziei Presă din România (DIGI, Realitatea, Adevărul, Coloneleasa) omiteau din relatările lor entuziaste un amănunt interesant: Open Society (OSF), fundația–fanion a lui Soros, este un sponsor important la Harvard.

Citiți tot articolul
1 9 10 11 12
Interviu cu Alexandru Cumpănașu, despre cazul Caracal, despre candidatura lui la președinție

Miercuri, 4 septembrie 2019, de la ora 19.00 la ora 20.00, la emisiunea „Gândurile lui Cristoiu”, am avut un dialog cu Alexandru Cumpănașu. Aceasta este redarea integrală a emisiunii.

Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi
Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”: