Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Invitații cristoiublog.ro – Traian Horia (corespondență de la Londra)
Anti-Interviu
Av. Aurelian Pavelescu, liderul PNȚCD: „Faptul că GDS l-a premiat pe Lazăr în plin scandal al dezvăluirilor dovada că GDS face parte dintr-o adevărată rețea de susținere a sistemului de represiune comunistă”
Cu liderul Partidului Național Țărănesc, avocatul Aurelian Pavelescu, omul împotriva căruia s-au plâns 172 de magistrați „activiști” în aceeași zi. Din depozitul en-gros și en-detail de coronițe „haștag rezist” pentru torționari, trecem spre o parolă despre Augustin Lazăr – tipul cu „reeducarea” de la Aiud, uns de Iohannis să conducă Ministerul Public, apoi o cafea în Statul Paralel, un burger cu Trump, un loc eligibil pentru Cris Terheș și o speranță politică în plus pentru țărăniști.
„Premierea lui Lazăr? Sunt comandamente mai presus de voința membrilor GDS”
Reporter: Grupurile “rezist”, ex-procurorul comunist Augustin Lazăr- care veghea “reeducarea” deținuților politici, premiați cu toții la Grupul de Dialog Social (GDS). Uau, ce se-ntîmplă cu Soros în România: s-a supărat pe Stat ca văcarul pe sat?
Aurelian Pavelescu: Faptul că GDS l-a premiat pe Lazăr în plin scandal al dezvăluirilor este cumplit. Gestul GDS reprezintă o cauționare morală, dincolo de vinovățiile, existente sau nu, de natură penală. Este dovada că GDS face parte dintr-o adevărată rețea de susținere a sistemului de represiune comunistă, chiar împotriva propriului Statut de funcționare din 1990, care interzice asociației să aibă vreo legătură de orice fel cu vechile structuri.
Asumarea de a-l sprijini pe Lazăr în mod deschis, în pofida probelor zdrobitoare, dovedește că este vorba despre comandamente care sunt mai presus chiar decât voința actualilor membri GDS! Este cu neputință ca aceștia, de bună voie, să consimtă la o adevărată sinucidere morală în fața istoriei și a opiniei publice. Dincolo de orice simpatie sau antipatie politică, susținerea lui Augustin Lazăr de către GDS este irațională. Înseamnă că miza din spatele acestei susțineri este mai mare decât existența GDS.
Sunt sigur că GDS nu va supraviețui ca instituție după acest gest, societatea românească nu va ierta această uriașă trădare, mai devreme sau mai târziu. Ce se află în spatele acestei decizii sinucigașe moral, interesele care trebuie protejate?
Invitații cristoiublog.ro – Julia Luca
Picătura de cerneală care poate colora un pahar cu apă: experimentul ratat „România fără lideri”
Când rogi pe cineva să îți vorbească despre istoria recentă sau mai îndepărtată a României, îți va segmenta discuția în funcție de lideri. Îți va vorbi de epoca Ceaușescu și mai puțin de comunism, îți va vorbi de Iliescu și mai puțin de tranziție, îți va vorbi de Băsescu, Ponta, Antonescu sau Dragnea și mai puțin de democrație și jocurile ei. Românul nu are nevoie de referiri la epoci istorice, cât de referiri la persoane concrete, așa cum nu își împarte viața în decenii sau mandate, ci în amintiri legate de impactul direct sau indirect al unei personalități asupra destinului propriu. Și asta pentru că românul are nevoie de lideri. Are nevoie să personalizeze binele sau răul din viața lui, tragicul sau ridicolul trebuie să aibă o față umană. Și tocmai de aceea, puțini dintre noi sunt aceia care se revendică ideologic, pe când mulțimea celor care sunt băsiști, dragniști, iohanniști, cioloșiști, etc e tot mai mare. Iar, urmărind acest raționament, realizezi că fluctuația cotei de popularitate sau impactul electoral al unui partid este dependent de forța liderului care îl reprezintă. Anii 2013 – 2014 sunt relevanți prin perspectiva eșecului înregistrat de experimentul „România fără lideri”. Adică, o Românie fără voce, o Românie fără chip. Unul după altul, liderii puterii (ex: Ponta) sau cei ai opoziției (ex: Antonescu) au fost trași pe linie moartă din primul plan al politicii, la aceștia adăugându-se și mulțimea lidership-ului secundar al partidelor. Partidele au devenit treptat locuri în care nu se mai întâmpla nimic, iar știrile veneau din zona justiției, zonă care schimba de fapt și dinamica de putere între forțele politice.
Citiți tot articolulInvitații cristoiublog.ro – Constantin Șolga
Comisia Europeană contra Liviu Dragnea
Ion Cristoiu concluzionează în volumul „Statul versus Corneliu Zelea Codreanu” (Editura Mediafax, 2018), referitor la procesul Căpitanului, că: „La Turnu-Severin a fost, așa cum a vrut Guvernul, un proces politic. Pe care Guvernul l-a pierdut însă în chip catastrofal”. După ce am citit cartea m-am întrebat de ce oare a vrut Guvernul României Mari să-i însceneze viitorului creator al Mișcării Legionare un proces politic. Pe cine avantaja această acțiune? N-am așteptat prea multă vreme că deodată mi-a venit un gând. Eu, unul, cred că Guvernul de atunci a dorit să denigreze tineretul apropiat ideilor periculoase promovate de Codreanu, printr-un „asalt asupra justiției”. Siguranța Statului a încercat să-i sperie pe studenți într-un asemenea hal încât să le fie frică să mai pronunțe numele acuzatului de crimă, darămite să-l susțină în public. De fapt, la mijlocul anului 1925, nu Corneliu Zelea Codreanu era problema în sine, ci propagarea teoriei că țara a fost aservită economic Occidentului și că, în acest fel, românii sunt predispuși pierii de pe fața pământului, prin sărăcie și colonizare. Sistemul avea nevoie să elimine din fașă o eventuală ridicare și organizare a tinerilor români într-o mișcare politică, care foarte probabil risca să devină de necontrolat de establishment-ul de la București. De altfel, așa cum s-a și întâmplat mai târziu. Ca de obicei, când vine vorba de politica românească, cineva nu vroia să piardă controlul… De atunci și până în ziua de astăzi pornesc premise suficiente să conștientizăm că acuzarea Vestului, de conspirații dovedite a fi reale sau rămase la stadiul de închipuiri, dăunează grav cazierului judiciar al băștinașilor cu gura prea mare.
Citiți tot articolulInvitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru
Turbulențe în Balcani. România stă și se uită
Prinși cu probleme ”capitale” de genul, dacă dă sau nu dă Tudorel Toader OUG să-l scape pe Liviu Dragnea, iar U.E. cu alegerile europarlamentare, mare parte din mass-media nu relatează ce se întâmplă în proximitatea României, unde deciziile politicienilor sunt mult mai abrupte, democrația cunoscând accente de interpretare balcanice. Ocupat cu implementarea neo-otomanismului în zona fostului Imperiu Otoman, Recep Tayyip Erdoğan care, de la sfârșitul anului 2013, și-a pus în aplicare planul de a elimina orice urmă de opoziție și a-și instaura un regim după propria voință (a și reușit), a ajuns într-un punct în care partitura pregătită pentru alegerile din 31 martie 2019 a îndrăznit să nu respecte planul. Așa am ajuns în situația, cum spunea fostul președinte turc Abdullah Gül, ca Turcia să se îndepărteze de principiile democratice (nu că ar fi fost vreodată înrădăcinate) ca din 1950 de când se fac alegeri, să treacă două săptămâni iar rezultatul în privința câștigătorului să nu fie acceptat. Din timpul Bizanțului, cine controlează Constantinopolul, controlează întreaga zonă. Chiar dacă numele orașului s-a schimbat în Istanbul (1927), principiul a rămas. Cum ceilalți primari de orașe și-au intrat în atribuții, în cazul marii metropole de pe malul Bosforului, acceptarea câștigării de către opoziție a primăriei este greu de tolerat de către partidul de guvernământ. Ekrem İmamoğlu, candidatul partidului Republican, înființat de Atatürk, CHP, nu este validat de către Înalta Autoritate Electorală din cauza contestațiilor depuse de partidul președintelui turc (conform Constituției Turciei, acesta este și președintele Partidului, nu doar al Țării). Pe lângă procesul de numărare și renumărare a voturilor care ține din 31 martie 2019, întrebarea care se pune în toată Turcia este dacă Ekrem İmamoğlu, câștigătorul primăriei Istanbul este sau nu validat ca și câștigător? Tărăgănarea prin motive extra electorale, de genul renumărarea voturilor anulate, renumărarea voturilor la diferite secții din Istanbul, renumărarea tuturor voturilor de la toate secțiile sau trimiterea unor echipe ale poliției din cartierul Büyükçekmece acasă la alegători pentru a observa dacă alegătorii există și dacă au votat, este interpretarea unui principiu pe care președintele turc, l-a denumit democrație turcească. În plan extern, președintele turc este prins între Statele Unite și Federația Rusă. Este imprevizibil în privința relațiilor cu U.E. și curtează China în special în încercarea de a se stabiliza economic. În plan regional se vrea un model pentru lumea arabă. Vrea să cumpere armament de la amândouă puterile, numai că Donald Trump nu este de acord ca Turcia să achiziționeze, ca membru NATO, rachete S400 de la ruși.
Citiți tot articolulInvitații cristoiublog.ro – Traian Horia (corespondență de la Londra)
Cum crește Soros la SNSPA și la Universitatea din București pe mandatul Ecaterinei Andronescu
Studentul de anu' trei, stă acolo unde-l vrei. La proteste
În februarie 2018, rectorul Universităţii din Bucureşti (UB), Mircea Dumitru şi rectorul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), Remus Pricopie (un fost consilier al actualei ministre a Educației, Ecaterina Andronescu), semnau o declaraţie despre un "ghid de bune practici în managementul universitar", astfel încât să fie evitată implicarea politică a conducerii universităţilor. Era un pact numai bun de servit fătucilor din Divizia Presă (Adevărul, DIGI TV, Coloneleasa ș.a.), care, eventual, nu avea multe în comun cu realitatea. Dincolo de orice Ghid, printr-o viclenie de tipul "activism cu orice preț", grupuri de studenți și profesori de la cele două Universități, inflamate prin activiști "rezist", aveau să iasă ulterior, în 2019, la "proteste", justificându-și participarea prin invocarea unui "efect" (apărau "libertatea Justiției", un concept confiscat deja de partea mai "rezistentă" a magistraturii) și ignorând "cauza" pur politică a "deranjului", care pornise de la emiterea unui act politic: o Ordonanță de urgență a Guvernului României, parte din reforma Justiției.
Drag Partid și dragă mamă, azi abramburesc la școală
În 7 Martie 2019, cu "ghidul de bune practici " al duetului de dublu Pricopie- Mircea Dumitru incert "definitivat", un reprezentant al Grupului de Dialog Social (Soros), anunța că profesori și studenți ai Universității București vor protesta față de ordonanța de guvern care a modificat legile justiției, " în semn de solidaritate cu magistrații": neverosimil, o "trâmbiță" Soros ajunsese să anunțe Universitatea București ca bloc-start pentru proteste anti- legislație guvernamentală. Și atunci, ca și în alte dăți, ministrul Educației, Ecaterina Andronescu, a tăcut.
La Canalu magistral, curge-n vale Timmerman
Canalizarea protestului unor studenți și profesori de la UB sau SNSPA alături de cele ale grupurilor de actori și magistrați putea desigur induce în fața românilor ideea plenară de "intelectualitate contra Guvern": mai precis, în timp ce "echipa de zgomote" a lui Frans Timmermans (Comisia Europeană) menținea o presiune împotriva guvernului Viorica Dăncilă din exteriorul țării, în țară "masele" de academicieni, actori și magistrați ar fi închis acest circuit ostil Guvernului ca pe un mare "deranj" național.
Invitații cristoiublog.ro – Julia Luca
Decizia CCR poate sa scoată la lumina premierul din umbra
De la finalul săptămânii trecute, apropiați ai premierului Dăncilă vorbesc de ruptura iminentă dintre aceasta și președintele PSD. Motivul: opoziția Vioricăi Dăncilă de a promova prin ordonanță de urgență modificările în justiție, atât de dorite de către Liviu Dragnea. Starea de tensiune nu este însă una de ieri, de azi: unul dintre primii oameni în stat recunoștea mai acum câteva luni că, dacă nu ar fi fost premierul, Liviu Dragnea ar fi promovat încă de anul trecut legile amnistiei și grațierii, așa cum se dorea la acea vreme. Dar, pentru Viorica Dăncilă cântăresc greu nu doar argumentele venite din diverse zone politice și de influență din interiorul spațiului politic românesc, cât și presiunea exercitată de către foștii colegi din Parlamentul European, mai precis decizia PES de a îngheța relațiile cu PSD. Cu toate acestea nici Liviu Dragnea nu pare a fi dispus să cedeze în intenția sa de a ”rezolva” chestiunea justiției, fapt pentru care în ultimele zile se vehiculează chiar varianta schimbării premierului, alături de retragerea sprijinului pentru Tudorel Toader. Dacă săptămâna trecută vorbeam despre ce se poate întâmpla în cazul unei noi condamnări pentru Liviu Dragnea, este interesant de văzut cum poate acesta să se salveze, mai precis cum poate decizia Curții Constituționale privind completele de 3 judecători să reseteze complet jocul politic, aruncându-l pe președintele PSD din nou în cărțile de putere. Știrea acestei săptămâni a fost amânarea deciziei Curții Constituționale pentru data de 19 aprilie. În numele Camerei Deputaților, Florin Iordache a reclamat faptul că instanța supremă nu are completuri de 3 judecători specializate în fapte de corupție. Dacă judecătorii acceptă sesizarea, toate sentințele în prima instanță pot fi contestate, iar procesele s-ar putea relua.
Citiți tot articolulInvitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru
Augustin Lazăr salvat de incompetența CNSAS
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a rămas ancorat în realitățile secolului trecut. Am putea spune paralel cu timpul. Un președinte cu grad de ministru, zece membri ai Colegiului CNSAS cu statut de demnitar de stat, un aparat stufos dar fără o poziție clară, tranșantă, atunci când situația o cere. În fond, a fost conceput pentru a răspunde cu celeritate și a oferi o expertiză științifică. Plecat de la o idee bună, deconspirarea celor care au făcut poliție politică, celor care au colaborat cu securitatea, celor care au suprimat drepturi și libertăți în regimul socialist-totalitar să nu poată ocupa funcții publice, să nu poată face politică. Din nefericire, această instituție nu poate fi considerată apolitică având în vedere că atât președintele cât și membrii colegiului CNSAS, cu rang de secretar de stat sunt numiți de Parlament, la propunerea Guvernului și a partidelor politice. Evident, partidele își trimit oamenii în Colegiu pentru a le reprezenta interesele, pentru a-i răsplăti cu o funcție, pentru a răspunde la dorințele partidului. De aceea, cei de la USR, care se luptă să adopte în Parlament un proiect privind interzicerea ”regimului dictatorial comunist” pe de o parte s-au situat contrar ideilor exprimate în Parlament, și anume, de partea procurorului general al României, Augustin Lazăr, un binefăcător al regimului socialist-totalitar. Reprezentantul USR în colegiu, Germina Ana Nagâț, dorind să fie pe plac luptătorilor anticomuniști de la USR și PLUS s-a antepronunțat hotărârii Colegiului, într-un interviu la Europa Liberă asupra reverificării lui Augustin Lazăr, de către Colegiu:
Citiți tot articolulInvitații cristoiublog.ro – Traian Horia (corespondență de la Londra)
Republica Procurorilor din România e “perfecționată”: din 2015, niciun procuror nu a pierdut evaluarea profesională, în timp ce cei care i-au evaluat, paradoxal, sunt revocați din funcții
Potrivit unor informații oficiale
...transmise de Institutul Național al Magistraturii (INM), niciun procuror al României nu a primit începând din anul 2015, calificativul “nesatisfăcător” sau “satisfăcător” la evaluarea activității sale profesionale, astfel încât să fie nevoit să urmeze cursuri speciale organizate de Institut. Altfel spus, pe hârtie, națiunea română finanțează un corp de procurori sclipitor, care își cunoaște meseria și care se perfecționează continuu. În viața reală, însă, avem un segment al corpului de procurori care funcționează masiv după legi centrifuge ale “activismului”: procurorii merg la “proteste” când doresc, acuză “dictatura” într-un stat slab, care le-a tolerat mereu excesele, nu se împiedică de “incompatibilități” în abordarea dosarelor, pierd sute de cauze, fiindcă “faptele nu au existat” (cum se întâmplă la DNA), nu se arată oripilați de colaborarea Parchetelor cu serviciile secrete împotriva libertăților civile, dar combat politic emanarea unor Legi ale Justiției promovate de o Coaliție politică și nici nu se arată “deranjați” că au colegi în Parchete care au fabricat probe și dosare penale în numele unui subteran Sistem Paralel. Este doar simptomatologia unei Republici locale a Procurorilor care, după un consacrat model “rezist”, în numele activismului de genul “Ocupați scările!”, își anunță periodic drepturile, nu și îndatoririle.
În martie 2019, în urma unei Solicitări
... de Informații Publice formulată de cristoiublog.ro, INM transmitea că în perioada 2015- prezent, niciun procuror al României nu a primit calificativul “nesatisfăcător” sau “satisfăcător” la evaluarea activității sale profesionale, astfel încât să fie nevoit să urmeze cursuri speciale organizate de Institut. Paradoxal pentru un corp de procurori atât de bine pregătit, șefii lor “emblematici” erau revocați din funcții în 2018, pe probleme profesionale: Augustin Lazăr, care prin lege este membru al Comisiei de evaluare pentru procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) a fost acuzat la Ministerul Justiţiei că nu a avut dosarul de candidatură complet, deoarece lipsea ultima evaluare a activităţii profesionale: Lazăr a cerut în instanță suspendarea procedurii de revocare.
Pariorii politici anunță condamnarea lui Dragnea după 15 aprilie. Doi politicieni se pregătesc să ia marele pot
Pariorii politici anunță condamnarea lui Dragnea după 15 aprilie. Doi politicieni se pregătesc să ia marele pot
Text de Julia Luca
Amatoare de bârfe și speculații politice, lumea jurnalistică și de la vârful instituțiilor politice macină de vreo două săptămâni un zvon legat de soarta președintelui PSD: pe 15 aprilie ar putea fi ultimul termen în procesul acestuia de la Înalta Curte, instanța urmând să rămână în pronunțare. Pariorii politici – indiferent că sunt din zona de susținere a lui Liviu Dragnea sau opozanții acestuia – dau ca sigură o sentință defavorabilă președintelui PSD.
Iar Dragnea poate că este știutor și el de prognoza defavorabilă și tocmai de aceea a încercat amânarea momentului chiar prin invocarea unor probleme de sănătate. O sentință ce ar duce la condamnarea liderului PSD este cu atât mai probabilă cu cât în dosarul angajărilor fictive de la DGASPC Teleorman Liviu Dragnea a fost condamnat în primă instanță la 3 ani și 6 luni închisoare cu executare.
Fără a încerca anticiparea unei decizii ce ar trebui să aparțină exclusiv judecății imparțiale a magistraților, nu putem să nu ne întrebăm se va întâmpla cu partidul lui Liviu Dragnea și cum va evolua scena politică în cazul unei condamnări a președintelui PSD.
Cine poate deveni liderul stângii?
Fără posibilitatea de a avea acces la cea mai dorită funcție, cea de premier, Liviu Dragnea și-a consolidat statutul de lider al forțelor de guvernare, chiar dacă poziția de președinte al Camerei Deputaților îl îndepărta de un rol executiv acolo unde se împart, teoretic, banii României. De la prezențele în studiourile de televiziune în care explica și desena alocări bugetare și politici guvernamentale, până la executarea celor care au îndrăznit să mârâie în frontul de partid – toate acestea i-au întărit statutul de lider puternic, de tătuc al pionilor PSD de pe tabla de joc politică. De altfel, în momentul de față nu există niciun lider cu adevărat puternic care să ia în serios rolul de măcar a seconda, dacă nu a concura vocea lui Liviu Dragnea. Dacă ar fi să vorbim în termeni fotbalistici, începând cu 2016, Liviu Dragnea a avut grijă să întărească mijlocul partidului: pe măsură ce au crescut în vizibilitate politicieni mediocri pe șablonul Olguțelor și Codrinilor, a fost anihilat orice competitor ce ar fi avut vână se luptător direct pentru scaunul lui Dragnea.
În astfel de condiții, singurul care ar putea să preia din mers ștafeta lăsată să cadă de Dragnea în eventualitatea unei condamnări ar fi liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu.
Invitații cristoiublog.ro – Constantin Șolga
Care va fi întrebarea de la referendumul pentru justiția securistă
Încă din campania electorală, de la precedentul scrutin prezidențial, domnul Klaus Iohannis s-a străduit, cu toate puterile SRI-ului, să demonstreze că are ceva în comun cu oamenii obișnuiți. Așa că între cele două părți a fost dezvoltată un fel de prietenie bazată pe ură în stare pură, survenită pe fondul intensificării angoaselor diferitelor categorii sociale. Mecanismul de îndrăgostire bolnăvicioasă funcționează de minune de fiecare dată, prin exarcerbarea până la paroxism a crizelor PSD la guvernare, provocarea publică a unor scandaluri din te miri ce, agitarea oficialilor UE pe drept sau pe nedrept. Însă dintr-o “piesă deșănțată”, în care joacă și dl. Marius Manole, știm că dragostea durează trei ani sau, în cazul unor președinți de stat care au ghinion, doar un mandat. Să ne amintim că începutul acestei relații de amiciție a pornit de la celebrul îndemn democratic “puie monta”. Apoi din luna ianuarie 2017, când a venit în Piața Universității îmbrăcat în geaca roșie și până-n ziua de azi, Președintele României s-a lipit de protestari sub pretextul luptei comune pentru apărarea justiției. Acest motiv a devenit liantul care a sporit încrederea între “proletariatul digital” și Președintele devenit proprietar “din muncă cinstită”. Acum zbaterea domnului Iohannis este să găsească întrebarea închisă a referendumului formulată pe modelul biblic al întrebării întrebărilor „Cine poate să se mântuiască?” și transformată pentru profani într-o interogație retorică, ceva de genul: De frica cui nu se va mai fura în România? Este necesar ca această întrebare să înflăcăreze românul de rând până la lacrimi, încât să voteze cu ambele mâini și pentru candidații PNL la europarlamentare. Bineînțeles că răspunsul este de la sine înțeles, iar referendumul este un sondaj pre-electoral privind alegerile prezidențiale. Operațiunea trebuie să (re)confirme conexiunea emoțională dintre domnia sa și poporul apărător al justiției securiste. Pardon, independente! Asta pentru că nevoia de dreptate este caracteristică unui popor obișnuit să o primească cu biciul pe spinare neîntrerupt de sute de ani. Astfel, chiar și după Revoluția din 1989, am avut ghinion, iar providența ne-a pricopsit aproape permanent cu câte un justițiar steril. Rând pe rând, talentați sau mediocri, salvatorii lumii noastre au intrat și au ieșit din scenă. Dl. Corneliu Vadim Tudor a fost potrivit pentru acest rol la vremea lui, la fel ca dl. Traian Băsescu, d-na Macovei, d-na Kovesi șașmd
Citiți tot articolulInvitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru
Referendumul președintelui și victimizarea lui Kovesi
Nu se mai poate, este una dintre expresiile politicienilor din opoziție. O auzim foarte des în preajma alegerilor. Atât de ”importantă” a devenit plecarea PSD de la putere încât președintele vrea să dea un semnal prin organizarea unui referendum pe Justiție. Cum bine știm, puterea juridică este una dintre cele trei puteri dintr-o democrație. A chema alegătorii să se pronunțe asupra unei ”științe” - cea juridică, pare o măsură disperată, cum nu a mai fost luată până acum în istoria noastră. Într-o democrație consolidată, juriștii sunt cei care se pronunță asupra legilor, societatea prin reprezentanții din Parlament propun legi care, după ce sunt dezbătute, contestate, modificate, se promulgă. Lui Klaus Iohannis probabil i s-a spus de către specialiștii din societatea sa civilă că referendumul trebuie să atingă un prag electoral , iar apoi, în cazul în care atinge pragul electoral, să fie ratificat de către Parlament unde președintele nu are majoritate. Doar că, mergând cu idei ce decredibilizează România, (organizarea unui referendum pe Justiție) această metodă slăbește foarte mult imaginea propriei țări. Din 2016 legile justiției sunt dezbătute zilnic, iar consecința este că tot românul a ajuns să fie bombardat cu știri despre justiție. De aproape trei ani ascultăm și citim știri cum că PSD-ul se scapă de pușcărie, cum dau ordonanțe după ordonanțe după ce în prealabil ”au trecut legile justiției” cu un singur scop: toți infractorii să fie liberi. Observăm săptămânal „tineri frumoși și liberi” care de grija legilor Justiției sau a OUG 7 renunță la propriile preocupări pentru a se sacrifica în diferitele piețe pentru a cere demisii. Actori și profesori universitari din instituții publice cer demisia guvernului și anularea diferitelor legi din justiție. Cum jurnaliștii neutri sunt pe cale de dispariție s-au înmulțit cei partizani. Funcție de interesul stației tv, deciziile luate de diferitele instanțe cu privire la privarea de libertate sau arestarea propriu zisă a unor politicieni erau apărate iar acum, de când fostul șef al DNA este anchetat critică deciziile instanțelor. Oare ce să înțeleagă românul dezinteresat de persona Kovesi? Când un guvern, încă legitim, reprezentant al României face o recomandare către Bruxelles, iar cei care conduc Uniunea Europeană nu țin cont de recomandările României, cum putem vorbi de așa numita coeziune enunțată cu drag de majoritatea politicienilor?
Citiți tot articolulInvitații cristoiublog.ro – Traian Horia (corespondență de la Londra)
Papa Francisc, agent electoral pentru Klaus Iohannis
O Inchiziție pentru „populiști”. De la fratele Francisc
În ianuarie 2019, prezent la o întâlnire cu Corpul Diplomatic acreditat la Vatican, Papa Francisc lăuda controversatul Pact Global Compact asupra Migrației și avertiza asupra resurecției „naționalismului” și „populismului” care subminează „multilateralismul” (a se citi „globalismul”): declarația în sine, nefirească oarecum pentru un lider religios de un asemenea rang, revela un Papă activist-globalist, care (stupoare!) folosea din plin sărăcia ideilor neomarxist-laice, cu clișee preluate direct de la politicienii finanțați prin controversatul „filantrop” nord-american George Soros. Nu peste mult timp de la acel moment, în luna mai a.c., „activistul” Papa Francisc va sosi în România (în perioada 31 mai - 2 iunie a.c.) pentru un turneu și o parolă ca între globaliști cu „multilateralistul” Klaus Iohannis (președinte).
Tatăl Nostru carele ești la Bruxelles
Un lucru devenea cert: vizita Papei în România anului 2019 este un rezultat direct al „relațiilor speciale” pe care Papa le are cu ateii ce conduc Uniunea Europeană: Jean-Claude Juncker, Frans Timmermans (ambii de la Comisia Europeană) și Antonio Tajani (Parlamentul European) - o nesfântă treime ce îl dorește cu o nedisimulată disperare pe Klaus Iohannis ca și câștigător al alegerilor prezidențiale de la sfârșitul acestui an. Tripleta de la UE are cu ce să îl ghidoneze pe Iohannis și are cu ce să își împlinească dorințele pentru România: olandezul Frans Timmermans este responsabil pentru reuniunile periodice organizate de UE cu reprezentanții bisericilor din UE(!!!) unde a fost inclus și Papa, iar luxemburghezul Jean Juncker este un prieten personal al cardinalului Reinhard Marx, președintele puternicei Conferințe a Arhiepiscopilor (COMECE).
Invitații cristoiublog.ro – Julia Luca
Euro-sloganele unei campanii de care nu își va aduce aminte nimeni
În iunie 1995 a fost momentul istoric al primului consens post-comunism al României: după 5 ani de frământări sociale și politice de maximă intensitate, liderii partidelor politice semnează un document ce va rămâne în istoria recentă sub numele de Declarația de Snagov. Documentul era o declarație clară de intenții și atesta angajamentul tuturor forțelor politice de la acea vreme față de începerea procesului de aderare a României la Uniunea Europeană. Era de altfel, primul document formal, care trecea de zona discursivă prin care România își asuma ieșirea formală din zona de influență estică, dar și de renunțare la discursul naționalist. În 2007 va avea loc prima formalizare a statutului de membru al Parlamentului European, atunci când cei 35 de euro-observatori vor dobândi statutul de europarlamentar. Privind în istoria recentă, te-ai aștepta ca discursurile oficiale pro-europene să se regăsească deplin și în sloganele de campanie. Cu toate acestea, în 2009 partidele afișează slogane centrate către interior, către problematicile de politică internă. Astfel, PDL va afișa la vremea respectivă un slogan cu impact emoțional-social: PDL la bine și la greu, dar care nu are nicio referire la vreun proiect european. La fel și PSD: Alege bine! este un slogan care mai curând amintește de bătăliile cu Traian Băsescu și mai puțin de atingerea vreunui deziderat european. Singurul partid din zona marilor jucători în alegerile din 2009 care are o viziune tangențială cu scopul alegerilor respective a fost PNL care promova la acea vreme sloganul: Apărăm interesul tău în Europa!. Partidele mici de tipul celor care gravitau în zona pragului electoral au avut o abordare centrată mai mult către problemele oamenilor de zi cu zi, semn că abordarea strictă a unei viziuni europene nu ”vindea” în emoționalul public, fapt explicabil și prin prisma frământărilor multiple care au divizat societatea românească.
Citiți tot articolulInvitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru
Grija USR pentru comuniști
Cei de la USR fac politică într-un mod total diferit față de orice alt partid. Cum parcă în țara aceasta totul merge atât de bine încât opoziția nu mai poate face mare lucru, cei de la USR s-au gândit în prag de primăvară să se ocupe de comuniști. Să-i scoată în afara legii, de parcă aceștia ar conta sau ar putea conta în prezent sau în viitorul apropiat. Sunt atât de grijulii încât proiectul lor de lege, depus doar, începe cu „pentru prevenirea instaurării regimului dictatorial comunist”. De ce nu și fascist? Sau nazist? Sau pentru interzicerea instaurării oricărui regim totalitar? Nu știm de unde acești deputați s-au grăbit să demareze procedurile pentru aplicarea unei legi organice împotriva comuniștilor dar cert este că România de azi nu este în pragul instaurării unui regim socialist-totalitar aplicat, să presupunem, de un eventual Partid Comunist. Pentru o mai bună cunoaștere a trecutului, putem demonstra istoric, că în România nu a existat „regim dictatorial comunist”, cum de fapt nu a existat niciunde în lume, nici măcar în Coreea de Nord sau alte țări asiatice cu regimuri mult mai dure.
Citiți tot articolulInvitații cristoiublog.ro – Traian Horia (corespondență de la Londra)
Anti-interviu: Liviu Pleșoianu, pentru cristoiublog.ro: „Ce sens are să-l pupi pe chelie pe unul ca Juncker?”
Cu parlamentarul Liviu Pleșoianu, despre „Insul din Deal”, GRECO, Protocoale SRI, grupuri „rezist” și filozofii lor „mercenari”, RoExit, suveranitate, timmermanși, isărești și Istorie.
„Părerile GRECO și „El Greco” mă interesează puțin spre deloc”
Reporter: Aveți un pronostic despre Marele Mut de la Cotroceni? Mai ia Klaus Iohannis un mandat la prezidențiale sau va fi oleacă problematic?
Liviu Pleșoianu: Încă din decembrie 2016, de la momentul respingerii fără argument public a premierului propus de PSD, am spus că „nu o poți scoate la capăt cu Insul din Deal” și că acesta ar trebui grabnic suspendat. Am mai spus că, nesuspendat, Insul Bizar se va asigura, într-un crescendo sinistru, că „nu mai rămâne piatră pe piatră” pe aici. Am avut dreptate.
Răspunsul meu acum este: habar n-am! Vom vedea... În fond, dincolo de toate interesele din afara țării, poporul român are mereu arma votului. Dacă românilor majoritari le-a plăcut Insul Bizar, îl vor mai alege o dată. E simplu... În ce mă privește, am anunțat că voi candida la prezidențialele din acest an și nu am de gând să renunț.
Invitații cristoiublog.ro – Julia Luca
Surpriza din jocul numirilor la Curtea Constituțională din 2019: Dragnea consolidează majoritatea, Iohannis câștigă electoral
La mijlocul acestui an va avea loc una dintre cele mai importante bătălii de etapă între puterea PSD și Klaus Iohannis: numirea a trei judecători ai Curții Constituționale în locul celor ale căror mandate expiră. Deși va părea că este o bătălie pentru o supremație în configurația Curții, jucătorii au de fapt mize diferite. Dacă PSD luptă pentru întărirea dominației asupra CCR, pentru Klaus Iohannis această mișcare nu poate fi decât una de atragere și consolidare a unui capital electoral, mecanismul de numire fiindu-i defavorabil pentru un altfel de calcul. Mai mult decât atât, jucători secundari în această ecuație fac deschideri importante în strategia președintelui: în 8 noiembrie 2018 deputatul USR Stelian Ion declară că partidul din care face parte pregateste un proiect legislativ care prevede schimbarea modalitatii de numire a judecatorilor CCR, astfel incat acestia sa nu mai fie alesi doar de catre politicieni, ci si de Consiliul Superior al Magistratilor: „Vom propune schimbarea modalitatii de numire a judecatorilor CCR. Este o discutie pe care o purtam in partid, in grupul de juristi. Propunerea a fost lansata mai demult. Cu siguranta vom avea o astfel de propunere. Sunt mai multe variante. In orice caz, Constitutia, cum este acum, noi consideram ca nu va trebui sa se mentina, in sensul in care judecatorii de la CCR sa fie numiti doar de catre politicieni.
Citiți tot articolul
