Extragerea Codruței Kovesi din câmpul tactic. Operațiunea cu nume de cod Europa

Ce s-a întâmplat în aceste zile poate fi denumit fără a greși foarte mult drept „Operațiunea Europa”, mai precis una dintre cele mai ample operațiuni de extragere a unui jucător important nu doar în jocul pionilor naționali, ci mai curând pentru dinamica unor interese trans-naționale. Sub ochii noștri a avut loc una dintre cele mai spectaculoase răsuciri de paradigmă: dacă în ultimii doi ani forțele anti-sistem au fost într-o ofensivă constantă, obținând victorii spectaculoase (spargerea binomului, invalidarea unor proceduri la Curtea Constituțională, retragerea unor jucători importanți, etc), în ultimele zile avantajul pare să fi fost pierdut. Iar acest fapt a fost generat fără dubiu de apropierea periculoasă de niște obiective care au un caracter de intangibilitate: interesele unor mari puteri în interiorul României, dar mai ales în poziționarea strategică a țării. Jucători de table la birtul de țară, Dragnea și ai lui nu au avut cum să uite lecțiile unei istorii imediate, din simplul motiv că nu le-au învățat niciodată: 1. Nu poți dezgropa și afecta canalele de lucru ale marilor puteri în România. Cum România nu își este auto-suficientă și nici nu funcționează izolat, ea se află permanent pe harta de interese ale marilor puteri. Codruța Kovesi a băgat bățul în mușuroiul intereselor interne, a încălcat legi și proceduri, a încurajat spectacolul televizat al arestărilor nu de capul ei. Niciun procuror normal la cap, fie el ajuns în cea mai puternică poziție a sistemului nu se apuca peste noapte să pericliteze interese de rețea ale baronilor interni dacă toate acestea nu ar fi fost rodul unor înțelegeri trans-naționale. Kovesi nu a fost doar un exponent al Sistemului românesc, ci în egală măsură un pion important în interesele altor puteri. De altfel, pe fondul acestora și în numele unei lupte ce și-au pierdut esența au fost legitimate abuzul și impostura.

Citiți tot articolul →

Haos în ograda lui Augustin Lazăr

Parchetul General neagă oficial „formarea” procurorilor la Serviciile secrete, în timp ce Direcția Anti-Teroristă DIICOT îl contrazice și confirmă participarea la cursurile a două “școli de magistrați progresiști” din București: Academia SRI și Ambasada SUA
Lazăre, ia neștiința ta și umblă
Justiția post-decembristă a avut două perioade distincte în “maturizare”: anii '90, când nu a făcut nimic și anii 2000, când a făcut greve și Protocoale cu serviciile secrete. Parchetul General, de exemplu, are și azi procurori care, între două “proteste” împotriva Ordonanțelor Guvernului, merg la cursurile Serviciului Român de Informații (SRI) și ale Ambasadei SUA (în mod ironic, unul din marii contestatari ai Legilor Justiției din România). De cel puțin patru ani, procurori ai Parchetului Public (din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- DIICOT) participă la “formări” oferite de SRI prin Academia Națională de Informații “Mihai Viteazul” (ANIMV, parte integrantă a Serviciului), în timp ce Augustin Lazăr- lovit grav de amnezie - susține în fața presei că nu știe nimic. Lazăr este prezumtiv plătit doar pentru ce știe: dacă ar fi fost plătit pentru ce nu știe, Guvernul ar fi trebuit probabil să aloce la Parchetul General un mega-buget, comparabil cu cel al Serviciilor secrete reunite.
Câtu-i lumea țară nu-i, ca țara DICOTului
Mai mult, cu toate că DIICOT confirmă într-un Raport controversata colaborare a angajaților săi cu SRI, Augustin Lazăr insistă în neștiința sa, chiar dacă prin Lege a fost membru al Comisiei de evaluare a procurorilor DIICOT- evaluare desfășurată periodic, la fiecare 2-5 ani: exceptând desigur perioadele când DIICOT e plecat la SRI sau la grevă. Eventual, înainte de a formula solicitări către Guvern și națiune, liderii procurorilor din România, începând cu conducerea Parchetului General și cu cele ale unor fantomatice ONG din Justiție, ar trebui să dea dovadă că breasla își face bine treaba pentru care este plătită de societate. Ca orice activitate într-o instituție bugetară, munca de Parchet implică performanță, standarde și în multe cazuri onoare, respectiv demnitatea de a spune mereu adevărul.

Citiți tot articolul →

Povestea celor doi Marini care au evaluat-o pe Laura Codruța Kovesi ca Procuror-șef European

Doi Marini despre o jună. Noapte bună
Din 12 membri ai Juriului care a „evaluat-o” pe candidata Laura Kovesi la șefia Parchetului European, cel puțin doi ar fi trebuit să se abțină de la implicare în proces,  având în vedere poziționarea lor din trecut față de procurorul român. Astfel, judecătorul Marin Mrčela (Croația, președinte al GRECO) este unul dintre cei care, în aprilie 2018, protestau la revocarea lui Kovesi de la conducerea DNA. Alături de el, magistratul Jean-Claude Marin, procuror general al Curții de Casație din Franța, este cel care a participat la evenimente alături de Laura Kovesi și care i-a acordat prima lecție despre Parchetul European într-o vizită la București, din noiembrie 2017, organizată de șeful ei, Augustin Lazăr. Legea și nevoia de imparțialitate i-ar fi obligat pe cei doi Marin (Mrčela și Jean-Claude) să stea departe de Juriul care l-a „evaluat” pe fostul procuror-șef al DNA România, Kovesi: aceasta deoarece verdictul lor în acest caz era susceptibil să fie afectat de subiectivism.
Ce este Parchetul European. Lista scurtă
Parchetul European este un „proiect” Soros pornit în 2012, care s-a clădit pe ideile unor „cercetări” din 2010 (nota bene, cercetări „comune”) finanțate prin fundația Open Society Institute (președinte fiind controversatul „filantrop” american George Soros). Oficial, Parchetul European va investiga și va urmări penal infracțiuni „care afectează bugetul UE”, precum frauda, corupția, frauda transfrontalieră (TVA ilegal). Neoficial, noua structură poate avea desigur și funcții oculte, într-o Europă deja divizată între „Blocul central-estic” și cel occidental: aceasta fiindcă, așa cum președintele Klaus Iohannis își dorește „guvernul propriu” la București, tot astfel birocrația tot mai autoritară a Uniunii Europene își dorește „Procurorul personal” la Bruxelles. Vestea bună este că eventualele abuzuri ale Parchetului European vor putea fi reclamate la CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului): vestea proastă este că CEDO este o instituție deja bogat infiltrată cu magistrați „neo-marxiști”, „formați” prin trainingurile fundațiilor tip Soros.

Citiți tot articolul →

REPORTAJ: Sfinţii de pe Valea Hoţilor. La Conacu

C-un vultur tot suntem datori
La Murfatlar, județul Constanța, au furat vulturul de pe monumentul eroilor: lumea îi zicea „cioara” şi mulţi îl râvneau fiindcă era din bronz, era greu, era un vultur dolofan care putea fi vândut la un preţ bun în orice centru de neferoase. Alături, în portul Basarabi, au furat unii o macara întreagă. Utilajul era folosit ca să încarce fierul vechi în barjele trimise pe Canalul Dunăre-Marea Neagră: pentru că în ziua aceea patria n-a produs nicio grămadă de fiare pentru port, hoţii au luat macaraua. Vreo 5 km mai spre Constanţa, la Valu lui Traian, alți haiduci rurali au luat toată casa primarului Mitroi. Poliţia l-a deşelat în bătaie pe un suspect, un turc campion la luptele tătăreşti numite „zboruri”, dar omul s-a jurat pe Allah că nu el a fost făptaşul. Mai încolo încă, pe faleza Cazinoului de la Constanţa, alţi îndrăzneţi au furat o statuie de-a lui Mihai Eminescu (bronz de cea mai bună calitate, de om citit, atârnă greu), iar în localitatea-satelit Mihail Kogălniceanu, au luat într-o noapte tot gardul metalic de la cazarma militarilor americani cazați acolo: lăsându-i eventual pe yankeii ambasadorului Klemm descoperiți pe flancul spre ruși.
La Conacu, nu știi tu ce știe satu
În satul dobrogean Conacu, aflat la vreo 12 km de comuna Cobadin şi cca 60 km de Marea Neagră, se fură în schimb cu decenţă, aproape delicat. Când a dispărut, d-un exemplu, centrala termică de la grădinița locală, lumea s-a mirat de-atâta măiestrie câtă fusese la locul faptei: s-a aflat repede că hoţii au lucrat atât de curat, că femeia de serviciu nici n-a mai avut ce să mai măture în urma lor. „Hoţii e de la Conacu sau Movila Verde, dă-i în pi..da măsii! Rău e c-a rămas copiii în frig, din cauza lor”, ne-a zis moș Șoapete, om de-al locului și analist economic în timpul liber.

Citiți tot articolul →

Cum a fost pus PSD prin Internaționala Socialistă, să solicite guvernului Dăncilă boicotul Israelului, în perioada când era așteptată vizita premierului Netanyahu la București

A tunat și i-a adunat. La ONU, în Geneva.
În februarie 2019, premierul român Viorica Dăncilă participa la Bruxelles la o conferinţă pe tema luptei  împotriva antisemitismului, care era unul dintre primele evenimente organizate de România după preluarea Preşedinţiei rotative a Consiliului UE. Inițiativa României reprezenta un salt uriaș pentru îmbunătățirea relațiilor cu Israel și se concretiza la doar câteva luni după ce o conferință a Internaționalei Socialiste introdusese partidul lui Dăncilă, PSD, pe ușa din spate, într-o campanie internațională de izolare a statului israelian: mai precis, în 27 iunie 2018, în numele partidelor politice pe care le reprezenta, inclusiv în numele Partidului Social-Democrat din România, Consiliul Internaționalei Socialiste (IS) anunțase adoptarea unei politici de boicot a produselor israeliene și a firmelor ce lucrează cu Israel, cunoscută și sub numele de BDS (Boycott, Divestment and Sanctions)  și chema și guvernele să facă același lucru. Altfel spus, în filmul cu ciudați realizat la acel moment în sediul ONU din Geneva, conducerea Internaționalei făcea cunoscut că membri ai săi, precum PSD, vor solicita guvernelor (precum Guvernul Dăncilă, în cazul de față) instituirea unui boicot anti-israelian: toate acestea, în pofida faptului că PSD nici nu participase la reuniunea din Geneva și, mai mult, la București era așteptată în aceeași perioadă și vizita premierului  Netanyahu. Ulterior, în Februarie 2019, PSD s-a trezit că nici măcar nu exista un happy-end  pentru povestea „participării” sale la BDS, după ce serviciile secrete israeliene au făcut public un Raport potrivit căruia ONGuri ce militează pentru boicotarea Israelului în Europa sau SUA sunt infiltrate de operativi ai grupului terorist palestinian Hamas: ultima oară când oamenii lui Liviu Dragnea mai auziseră de teroriști fusese în decembrie 1989, la Revoluția din România.

Citiți tot articolul →

Cum a inspirat cristoiublog.ro programul României la președinția Consiliului Uniunii Europene

Text&foto: Traian Horia
În ianuarie 2018, publicația cristoiublog.ro dezvăluia în exclusivitate, pe un subiect ignorat suveran de mass-media autohtonă, că deținuții radicalizați islamic din închisorile românești sunt cazați în aceleași spații cu ceilalți deținuți, la „recomandarea” unei obscure Agenții a Națiunilor Unite numită UNODC (United Nations Office on Drugs and Crime). Un an mai târziu, în ianuarie 2019, ministrul Afacerilor Interne Carmen Dan propunea în fața Comisiei LIBE de la Parlamentul European (PE) organizarea unei Conferințe pe „problematica prevenirii și combaterii radicalizării în închisori” și o cercetare referitoare la sursele de radicalizare, în cadrul Programului României la președinția Consiliului Uniunii Europene. Inițiativa lui Carmen Dan venea la scurt timp după ce, în 2018, Administrația Penitenciarelor (aflată în subordinea MAI) declarase că „sistemul penitenciar românesc nu se confruntă cu un astfel de fenomen”. Dacă serviciile secrete românești ar funcționa, guvernul Viorica Dăncilă și ministrul său de Interne, Dan, ar afla că adevărata provocare a radicalizării islamice pentru România este infiltrarea comunităților musulmane care conviețuiesc pașnic de veacuri în țară, cu predicatori wahabb-iști (fundamentaliștii islamici) sosiți și finanțați dinspre Occident, Iran sau state arabe bogate precum Arabia Saudită sau Qatar.

Citiți tot articolul →

Din ciclul: Ce vrăjeli a mai făcut Uniunea lor

Cum a obținut șeful Parlamentului European, Antonio Tajani, susținerea Guvernului României pe migrație necontrolată, când premierul Dăncilă își punea moațe pentru Consiliul UE

Text&foto de Traian Horia Micile viclenii, marile istorii În noiembrie 2018, premierul român Viorica Dăncilă declara că se va întâlni cu președintele Parlamentului European (PE), Antonio Tajani, pentru a discuta despre „președinția României la Consiliul UE, Brexit, cadrul financiar și securitatea Uniunii Europene”. După terminarea discuțiilor Tajani-Dăncilă, presa soroșistă anunța că întâlnirea a fost încununată de „succes” și că guvernul României va sprijini un proiect al lui Tajani de „reformare” a Acordului de la Dublin - care ar umple practic spațiul UE (inclusiv România) cu migranți ilegali sosiți din Africa prin Marea Mediterană. Altfel spus, subiectele invocate de Dăncilă dispăruseră și mai rămăsese cel al migrației, provocat de Tajani, care avea deja sprijinul președintelui Klaus Iohannis. În politicile globaliste, micile viclenii fac marile istorii. Veorica, la palavre cu „îngrijorările” lui Tajani Pe data de 21 noiembrie 2018, președintele Parlamentului European (PE), italianul Antonio Tajani, se întâlnea la București cu premierul român Viorica Dăncilă, afișând ca scop aparent al întâlnirii discuții „de principiu” în perspectiva preluării Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene de către România. Anterior primirii lui Tajani, premierul român declara că „vor fi discutate (cu Tajani- n.n.) aspecte de interes pentru viitorul Uniunii Europene şi buna gestionare a unor dosare importante: Cadrul Financiar Multianual, Brexit, viitorul Uniunii Europene post-Brexit, evoluţia politicii de securitate”.

Citiți tot articolul →

Ce se întâmplă cu interceptările SRI declarate ilegale de Curtea Constituțională?

Text&foto: Traian Horia
O interpelare a publicației cristoiublog.ro referitoare la o inițiativă de distrugere a acelor interceptări efectuate de SRI care au fost puse în afara cadrului legal prin Decizie de Curte Constituțională (CCR), a fost trimisă la Parlament de Comisia pentru Controlul SRI, în vederea „determinării oportunității modificării legislației”. Există și un precedent în Uniunea Europeană: în 2017, Parlamentul din Luxemburg a dispus distrugerea a zeci de mii de interceptări efectuate ilegal și stocate de serviciul secret local SREL, pe vremea când responsabil pentru legalitatea operațiunilor respectivei agenturi era Jean Claude Juncker, actualul președinte al Comisiei Europene și omul cu „sciatica bahică”. Ce se întâmplă așadar, în România, cu interceptările devenite ilegale prin Decizie CCR și încă stocate de SRI?
Cum a început „nebunia”
În februarie 2016, Curtea Constituțională a României (CCR) decidea că SRI nu poate face interceptări în dosare penale, deoarece nu este organ de urmărire penală, Decizia nr. 51/2016 fiind aplicabilă pentru dosarele care sunt în curs de soluționare sau se vor naște. Altfel spus, SRI trebuia să își reia atribuțiile conferite de lege, fiindcă implicarea Serviciului pe dosare penale (de corupție sau de altă natură) nu aveau nici o legătură cu asigurarea securității naționale. În logica prezenței ofițerilor de informații ca „anchetatori anti-corupție”, la câtă corupție exportă multinaționalele din Franța ale lui Emmanuel Macron, probabil Republica Franceză ar fi trebuit demult să se mute pe un alt continent, sau să rămână condusă cu directori ai serviciului secret Direction Générale de la Sécurité Extérieure (DGSE).

Citiți tot articolul →

Scrisoare către Ambasada Franței: abuzurile Jandarmeriei franceze la reprimarea protestelor „vestele galbene” trebuie anchetate

Text&foto de Traian Horia
Scânteia lui Macron
Aceasta a fost scânteia cea mare care a aprins revolta „vestelor galbene” în Franța: protestele de stradă din Franța care au lăsat până la 8 decembrie, potrivit BBC, 874 răniți, 2230 arestări și 7 morți (9 în prezent) își au de fapt sursa în iunie 2018, atunci când, aflat la un eveniment prilejuit de comemorarea generalului Charles de Gaulle, președintele francez Emmanuel Macron umilea în public un elev de liceu care îl abordase mult prea prietenește, cu apelativul „Manu”. Iritat, Macron l-a apostrofat pe adolescent că i s-a adresat prea familiar, în loc să folosească „Excelență” sau „Domnule președinte”. Câteva luni mai târziu, în luna octombrie, același Macron zâmbea fericit în timpul unei vizite oficiale într-un dominion de peste mări (insula St Martin), cuibărit între doi tineri jamaicani despuiați până la brâu: ca să fie mai convingător pentru fotografi, unul dintre cei doi tineri expunea public „Semnul F” cu degetul mijlociu (de la “F..ck off”- “Să te f..t”- n.n.), fapt care a fost considerat amuzant de președintele Franței. Discriminarea jenantă făcută de președintele Franței și nu de vreun șef de aprozar din Place Pigalle - Paris, confirma o dată în plus că Uniunea Europeană trăiește în prezent „vremuri interesante”; nu pentru că ar fi problemele mult prea mari, ci pentru că sunt liderii mult prea mici.

Citiți tot articolul →

Cum vrea Klaus Iohannis să umple țara de migranți ilegali

Text&foto: Traian Horia
Pe 10 decembrie 2018, România a semnat la Marrakesh (Maroc) un controversat Pact Global Compact pentru Migrație inițiat de Națiunile Unite (ONU). Președintele României ,Klaus Iohannis, care intuiește că susținerea migrației ilegale dinspre Africa spre Uniunea Europeană- UE, specific spre România, i-ar distruge șansele pentru un nou mandat , a anunțat pe toate canalele că „a aprobat” așa-numitul Compact Global la „recomandarea” Guvernului Dăncilă, în speță, a ministrului de Externe Theodor Meleșcanu. S-a lăsat astfel impresia că Iohannis a fost pus în fața unui fapt împlinit de o inițiativă a Guvernului. În fapt, Klaus Iohannis semnase deja pentru Pact (de două ori în patru luni), după ce, în întâlniri succesive, discutase (și aprobase tot ce i se spusese) la București cu şeful Adunării Generale a ONU, Miroslav Lajčák (iunie 2018), cel supranumit „Mesagerul lui Soros” și cu Comisarul ONU pentru refugiați, Filippo Grandi (septembrie 2018). Circ de Cotroceni, pâine de Marrakesh Cele două personaje – Lajčák și Grandi, fac parte dintr-o ilustră colecție umană de la ONU, cu vechime în promovarea migrației ilegale spre Europa, iar discuțiile cu Iohannis au relevat că ei se pricep doar la migrație: spre exemplu, nu s-a interesat niciunul – în patru cuvinte, cum mai trăiesc românii. Miroslav Lajčák este cel care organizase celebrul discurs al Codruței Kovesi la ONU, cu puțin timp înainte de revocarea ei din funcția de șef al DNA, iar Grandi este puiul de globalist care, fără niciun fel de mandat din partea UE, a cerut Israelului în aprilie a.c., transferul în Europa a cca 17 000 migranți africani ilegali pe care statul evreu, potrivit legislației, încercase să îi deporteze înapoi în Africa.

Citiți tot articolul →

În atenția Curții de Conturi: Banii pentru informatorii și denunțătorii Parchetului General au dispărut misterios din buget!

Text&foto: Traian Horia

Un proiect pe drum trecea

Între anii 2013-2015, Ministerul Public a rulat alături de Direcția Generală Anti-Corupție (DGA) un proiect de îmbunătățire și unificare a metodelor de „protejare” și „folosire” a informatorilor-denunțătorilor folosiți în anchete: în toată această perioadă, la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) a existat la dispoziția procurorului-șef un fond special instituit de lege, pentru cheltuielile cu „sifoanele” (argou românesc), respectiv cu informatorii și „flagrantele” procurorilor. Este de menționat aici, însă, că DIICOT nu este singura Secție componentă a Ministerului Public care lucrează cu „surse externe” și rememorăm aici deja-celebrii denunțători din dosarele Direcției Naționale anti-Corupție (DNA). Din 2015, anul când Proiectul procurorului Sutiman a luat sfârșit, a dispărut și înscrierea în buget a fondului de cheltuieli cu informatorii-denunțătorii „protejați” ai Parchetului lui Lazăr, cu toate că legea impunea prezența acestor resurse financiare într-un fond separat. Altfel spus, „protejarea” informatorilor la Ministerul lui Lazăr se face mai degrabă în istoricul proiectelor europene decât în bugetul defalcat al Ministerului Public. La sesizarea publicației cristoiublog.ro, Curtea de Conturi ne-a transmis că va verifica hățișul contabilicesc de la Ministerul Public.

Citiți tot articolul →

EXCLUSIV Academia Serviciului Român de Informații a „instruit” procurori ai Parchetului General începând cu 2015, anul când Eduard Hellvig a sosit la comanda SRI

Ca să fie complet „multiculturalismul” instruirii, procurorii Parchetului General au urmat “cursuri” și la Ambasada Statelor Unite, Text&foto: Traian Horia Ochiu și Timpanu, la instruire Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul” (ANIMV) a SRI, care este parte componentă a Serviciului Român de Informații și este condusă în prezent de „multiculturalistul” Adrian-Liviu Ivan, a „pregătit” din 2015 procurori ai Parchetului General: potrivit rapoartelor Ministerului Public, cursanții trimiși pentru perfecționări la Academia SRI au provenit dintr-un grup de 120 de procurori care au fost orientați inclusiv spre traininguri organizate de Ambasada SUA la București (ironic, marele critic al reformei Justiției) sau la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM): în 2015 au fost propuși 72 de procurori pentru „pregătire”, în 2016 au existat 39, iar în 2017 (anul când presa independentă a cerut publicarea Protocoalelor SRI-Justiție), numărul lor a scăzut dramatic la 9 (nouă). Este posibil ca numărul de procurori propuși pentru pregătire la Academia SRI pentru 2018 să fie nul, în contextul denunțării interne și internaționale ale Protocoalelor SRI cu Justiția. Știi mai mult, ești mai trist. Pe Protocoale De asemenea, și reducerea numărului de cursanți din 2017 poate fi interpretat ca un posibil semnal că scandalurile din presă și din clasa politică declanșate de publicarea unui număr de Protocoale ale SRI cu instituții din Justiție au clătinat „colaborarea”. Conform legii, responsabilitatea pentru formarea profesională continuă a acestora revine Institutului Național al Magistraturii (INM), conducătorilor instanțelor sau parchetelor la care aceștia își desfășoară activitatea, precum și fiecărui judecător și procuror, prin pregătire individuală. Citiți tot articolul →