Campania electorală pentru alegerile locale şi europarlamentare din data de 9 iunie începe vineri,10 mai, şi se încheie în 8 iunie. Campania în audiovizual se va încheia în 7 iunie
ANTI- INTERVIU: Iosefina Pascal, activist și jurnalist de investigație: „E de remarcat dizidența lui Marcel Vela vis-a-vis de ordinele lui Arafat: a ordonat jandarmilor să lase pelerinii la racla Cuvioasei. Sunt curioasă dacă mai prinde Crăciunul.”
„«Eroul pe care nu-l merităm» de la Antena 3”
Reporter: Lumea nu știe cine sau ce îl face pe Arafat inexpugnabil în acest moment. Ai afirmat pe un post de televiziune că „sprijinul lui Arafat… Citiți tot articolul
Pentru mine Breaza a fost, este și va rămâne o închisoare de maxima siguranță din care am reușit să scap la 18 ani (ultima parte)
A venit și adolescența și lucrurile s-au mai schimbat pentru că făceam sport și eram bine dezvoltat și nu prea mai încasam acele bătăi pentru vina că nu aveam par și chiar din râsete începuseră să o lase mai moale. Însă adulții, acum îmi vine să râd, rămâneau totuși fixați cu privirea spre mine când intram undeva. Putea să fie bar, magazin universal, wc public, cofetărie sau farmacie. Aceea mirare tâmpă care se potrivește nu degeaba cu acele zicale românești când curca se uită în lemne era fantastică. Citiți tot articolul
Trump i-a aruncat Angelei Merkel două bomboane „Starburst”. Merkel i-a aruncat lui Klaus Iohannis două tinichele cu pretenții de premii
Sindromul este același la politicieni ca și la oamenii simpli, cei slabi sunt dominați de cei puternici.
În 2018, președintele nord-american Donald Trump o umilea pe Angela Merkel, aruncându-i două bomboane și spunîndu-i în public „Nu spune că nu-ți dau niciodată nimic!”. În 2020, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, îl umilea în public pe președintele României, aruncându-i două decorații cu valoare de tinichea: „Kalergi” și „Otto cel Mare” – primul ca o încurajare a migrației ilegale spre România pe filiera „iluminaților” din UE, iar celălalt – eventual ca o mulțumire pentru muncitorii-sclavi trimiși de Iohannis la sparanghel în Germania în plină pandemie. Citiți tot articolul
Arhiva Afectivă. Domnul Clemens și cometa Halley (III)
Trecuse amiaza tot vorbind ba de una, ba de alta. Nu prea mi-a vorbit de copilărie, așa cum mă așteptam, fiindcă era încă destul de șocat să afle că marele lui succes de odinioară, Huckleberry Finn era pe punctul de a fi scos din cărțile de școală de către principiile corectitudinii politice, mai active ca niciodată, în acest secol XXI.
Domnul Clemens se apropie de măsuța unde se află micul meu computer și hotărât, cu gestul acela arhicunoscut al navigatorului care a venit să preia comanda, mă dă la o parte. Citiți tot articolul
Pentru mine Breaza a fost, este și va rămâne o închisoare de maxima siguranță din care am reușit să scap la 18 ani (partea III)
În curtea casei noastre mai era casa surorii bunicii mele și casa unui alt frate al lor care devenise, cum v-am spus, medic chirurg endocrinolog și fugise la Paris. Atunci comuniștii i-au confiscat casa din București și cea de la Breaza cu trei camere din curtea părintească și au instalat în ambele, două familii de securiști. La București, în casa de la Obor, un securist mai nenorocit și unul mai blând la Breaza. Familia securistului cu față umană de la Breaza a fugit cu puțin timp înainte de revoluție la Ploiești, iar familia mea a ocupat casa datorită gradului de rudenie. Citiți tot articolul
Arhiva Afectivă. Domnul Clemens și cometa Halley (II)
- Ce ai aici în cutia asta? E gravată cumva cu motive ornamentale rusești?
- Nu. E o cutie de birou pentru ținut cărți de vizită. Făcea parte din setul de birou al străbunicului meu, Alexandru. Motive ornamentale ca acestea se găseau și în Rusia pe unele obiecte cu specific asemănător, comandate la Viena.
- Ia uite câte aflu de la tine! Alexandru și mai cum? Citiți tot articolul
Fiecare zi e un dar fragil, ca un ou pe care îl face Cosmosul pentru tine şi care dispare când vine Somnul peste noi
E o moleşeală în oameni, o lipsă de vitalitate, de prezenţă. Nu ştiu la ce gândesc oamenii când se gândesc sau trec uşor abulici unii pe lângă alţii. Unii sunt activi, aleargă, se dau cu bicicleta, dar per ansamblu, asta nu schimbă spiritul Sibiului, care mi se pare că se bălăceşte în ape stătute. Faţă de anii trecuţi, sunt mult mai multe fizionimii tip mafiot şi ameţite. Comparând peisajul caracterelor umane cu cel al anilor pre-decembrişti, din punctul meu de vedere, bazându-mă pe experienţa primilor doisprezece ani de viaţă, concluzia e tristă, poate chiar tragică. Citiți tot articolul
Un altfel de „playlist” față de cel de la TV si radio (actualizat 13 octombrie 2020)
Revin cu o variantă actualizată a primului articol, având de această dată pe lângă mai multe video-uri, și alte categorii speciale. Încă sunt multe întregistrări video pe care nu le-am văzut, în special cele mai recente, însă voi ajunge și la acelea.
De asemenea, această nouă listă vine și cu avertizarea înregistrărilor video care au fost date jos de pe internet, pentru a bate obrazul celor care au dat jos sau care au cerut să fie date jos respectivele înregistrări. Am păstrat titlurile și link-urile, chiar dacă acestea nu mai sunt disponibile, iar la sfârșit am lăsat mesajul VIDEO DAT JOS! RUȘINE!. Citiți tot articolul
Ne-au cerut cel mai greu dintre sacrificii, să le cedăm viața și libertatea noastră
Dacă îmi doresc un lucru în aceste urgiste vremuri ale fatidicului an 2020, este ca tinerii să nu uite că s-a murit pentru libertate. Și așa, altceva nu va rămâne lumii decât aminitre vremurilor când astfel de restricții păreau de domeniul prozei orweliene. Mi-am propus ca tot cea ce voi scrie de acum să fie acte de disidență împotriva celui mai crud dintre dușmanii libertății: uitarea.
Voi scrie pentru ca amintirea vremurilor când oamenii iubeau, petreceau, învățau, sufereau și se îmbrățișau să nu fie vreodată pierdută. Ceea ce vor corifeii regimurilor politico-medicale este acceptarea noi normalității în care tot ceea era mai frumos și mai vesel, tot ceea ce însemna culoare, frumusețe, bucurie și căldură să fie șters. Citiți tot articolul
Pentru mine Breaza a fost, este și va rămâne o închisoare de maxima siguranță din care am reușit să scap la 18 ani (partea II)
În anul 1980 tatăl meu se căsătorește cu mama, originară din Buzău. Și uite așa se face o punte între cele trei județe din curbura arcului carpatic. Mama este dintr-o comună renumită, Pietroasele, unde s-a găsit Cloșca cu puii de Aur și unde există acea licoare magică extrasă din struguri care te ajută să gândești mai limpede în funcție de cantitatea consumată. În concluzie, mama mea, cum era obiceiul ca soția să își urmeze bărbatul se mută în localitatea soțului, Breaza. Citiți tot articolul
De ce creștinii nu sunt protejați de Secretariatul de Stat pentru Culte? De ce tace Victor Opaschi?
Este prima dată din 1990 și până azi când între BOR și Stat există un conflict evident. Este prima dată când statul hotărăște interzicerea pelerinajului la Sfânta Parascheva. Poate și alte pelerinaje viitoare. Nu voi intra aici în polemica ce ține de cine are dreptate. Modalitatea însă prin care s-a hotărât aceasta este de o brutalitate ieșită din comun care va provoca mare nemulțumire în rândul ortodocșilor. În fond, este încălcarea dreptului celor care cred și își doresc să participe în condițiile impuse de autorități. Citiți tot articolul
Omul care aduna nimic…
Îl știam din copilărie. Fuseserăm chiar colegi de școală în cartierul plebeu al orașului. Năzuia să urmeze cursurile unei facultăți de inginerie, să continue astfel o tradiție de familie, dar n-a fost să fie. A ratat de câteva ori examenul de admitere, iar după liberarea din armată mi-a zis că pleacă în capitală, să se lipească de o slujbă bănoasă. Că, de, acolo cică umblau câinii cu covrigi în coadă prin droaia de șantiere naționale, cum era cel de la Casa Poporului, și se câștiga înzecit. Citiți tot articolul
Domnul Clemens și cometa Halley
Revin din pragul ușii cu ceașca de cafea răcită de atâta plimbat prin odaie. Mă duceam spre bucătărie, dar acum simt nevoia să stau locului și să ascult. Îl privesc cum răsfoiește ziarul și la răstimpuri pufăie. Fără să mă privească îmi spune: Cele două zile mai importante din viața ta sunt ziua în care te naști și ziua în care afli de ce.*
Atunci, în nouă sute zece, când „oficial” a trebuit să plec, bunicul tău, Cezar, avea zece ani. Aș fi putut să-l cunosc, să-i spun câte ceva de pe-aici de prin Missouri, Nevada sau Connecticut și măiculiță, câte ar fi avut de ținut minte! Iar mai târziu, nu doar ca bunic, dar mai ales ca învățător, avea ce să povestească clasei în orele de recreație. Citiți tot articolul
Pentru mine Breaza a fost, este și va rămâne o închisoare de maxima siguranță din care am reușit să scap la 18 ani (partea I)
Vă salut cu respect pe cei care au timp și răbdarea necesară să citească câteva gânduri ale unui om între oameni. Citesc mesajele scurte lăsate și acele clicuri pe căsuța like îmi dau un tonus pozitiv.
Eram adolescent și mergeam să cumpăr de exemplu Evenimentul Zilei cu Bulina albastră. Cine știa că viața îți oferă cadoul de a fi colaborator al celui mai mare jurnalist în viață?! Știu că nu trebuie să îl laud, ci să îl înjur, că așa este în țara noastră, dar dacă vreți puteți, să o luați ca pe o înjurătură sau ironie. Citiți tot articolul
În atenția guvizilor medicali și de alte formații
Starea de sănătate a populației globului a rămas o enigmă sau un pericol doar pentru cei care se lasă păcăliți de personalul care deservește lagărul maschist mondial. Declarația de la Great Barrington, Declarația Comisiei non-parlamentare de anchetă din Germania, Scrisoarea deschisă a medicilor belgieni și o mulțime de alte sinteze perfecte ale stării de fapt, cum este și acest interviu recent cu o soră medicală dintr-un spital din Marea Britanie, arată foarte clar că slugile politice și medicale ale tehnoplutocrației se fac vinovate de crime împotriva umanității. Citiți tot articolul
Punct și de la capăt sau Despre disidență numai de bine (2)
Ce nu rămâne în memorie ajunge la licitație.
Dar, cum la vremea aceea orice plecare în străinătate se făcea doar cu acordul PCR, cunoscutul scriitor Dumitru Radu Popescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, se adresează celebrei Suzana Gâdea, care era atunci președinta Consiliului Culturii și Educației Socialiste, căreia îi comunică dorința Anei Blandiana și a soțului său, Romulus Rusan, de a face cu acest prilej o excursie prin mai multe țări timp de 90 de zile: Citiți tot articolul
