Reporter: Bună seara! Dan Puric: Sunteți britanic. Aveți punctualitate. Rep: Am întârziat două minute. Dan Puric: Fiind român, le-am băgat înapoi. Rep: Se întâmplă. Între români se acceptă. Așadar și prin urmare..., v-am întrerupt, tocmai vă plimbați cățelul!  Dan Puric: Nu, mi l-am adus. Acum îmi plimbam gândurile! Rep: Să le duceți departe? Dan Puric: Trăim o epocă cu o gândire scurtă, de Facebook. Rep: Vă rog mult să nu-l luați chiar ca un interviu. Mai mult ca discuție!  Citiți tot articolul →

1960. Anul când s-au născut câțiva din autorii unei cărți cu coperți negre având desenat un bec stins pe copertă. Biiing, biiing, biiing, baang, baaang, și iarăși! Brad,1960. Îmi amintesc sunetul ritmic al pisălogului în mojarul greu de bronz. Trebuia să fie pisat zahărul ars, nucile ușor caramelizate, toate pentru minunata nuga întinsă între foi Lica. - Sabina mai trebuie un pachet de foi, haide, fugi! Abia așteptam! Mirosul din Băcănie era diferit de cel din Alimentara. Uneori, însă, mirosurile se suprapuneau. Când camionul aducea marfă proaspătă, atunci dominant era mirosul lăzilor de curând descărcate. Citiți tot articolul →

„O maşină de Poliţie urâtă şi rea”, zise fetiţa cu bicicleta, bunicului ei. Bunicul nu dădea semne că ar gândi altfel şi nici nu schiţă vreun gest, vreun cuvânt de reabilitare a maşinii de Poliţie. Cu o percepţie la rece, designul maşinii de Poliţie nu e deloc respingător. Mie chiar mi se par atrăgătoare noile maşini MAI. Pentru mine sunt noi, căci le compar cu imaginea maşinilor de acum 18 ani. Indubitabil, au un design mai frumos, mai prietenos decât al maşinilor de Poliţie din Anglia. Citiți tot articolul →

Sâmbătă, înainte de prânz. Tramvaiul 24. Din Bucureștii Noi către Piața Victoriei. Un aurolac cu punga la gură dădea spectacol. Puțea și a nespălat și a aurolac de aproape intrasem toți în transă. Noroc, cât de cât, cu măștile. Stârvul se plimba prin tot tramvaiul cântând și jelind. Noi, aproape ne băgam sub scaune, ne acopeream fața și ne feream ca de o mină antipersonal. La prima stație, Carpați, a dat să coboare, dar când l-a izbit frigul de afară s-a răzgândit. Cum l-am văzut că urcă iar, am strigat după ajutor, ca niște copii îngroziți de o arătare de Halloween, la vatman. Nervos, domnul vatman a dat cu ușa de perete. Citiți tot articolul →

Populația ar face bine să nu mai iasă din casă. Numai așa poate supraviețui potopului de porci zburători cu miliarde în coadă, miilor de kilometri de autostradă care o să pice din ceruri, declarațiilor președintelui țării și comunicatelor strategice care bagă lumea în răcori. Președintele susține că sistemul de impunere a restricțiilor a fost stabilit de „experți recunoscuți de la noi”, pe baza unor criterii obiective. Domnia sa mai crede că „nu există niciun sistem perfect în pandemie, însă, până în momentul de față, se vede că aceste criterii au reflectat destul de acurat realitatea din teren”. Frumos! Dar pe coana realitate a cercetat-o cineva? Citiți tot articolul →

Lucrez în comerț de când mă știu, am copilărit în magazin, m-am format și am învățat negustorie de la tatăl meu și, în timp, mi-am format ceea ce se numește simțul pieței. Simt când lucrurile urmează să meargă bine în piață, când lumea are bani și prosperă, simt ceea ce își doresc oamenii, ce mărfuri prind și care nu, și, mai ales, am simțul perioadelor bune și rele. Acum trăim vremuri extraordinar de dificile. Nu doar că asta se resimte în încasările generale, dar se simte și în tendința pieței. Am mai văzut perioade grele, am mai văzut luni moarte, nu asta mă sperie, ci faptul că asistăm încet, dar sigur la un gripaj feroce al pieței. Citiți tot articolul →

Mii de români au ajuns în situația de a nu mai putea plăti ratele la bănci, problema fiind agravată și din cauza crizei sanitare care a afectat economia. Neliniștea, în opinia mea, de-acum va începe. Este adevărat că a existat un sprijin din partea statului, însă această amânare a datoriilor nu a făcut decât să majoreze semnificativ debitul datorat și să mărească perioada de rambursare a creditelor ipotecare. În situația în care din diferite motive ajungeți în procedura de executare silită, trebuie să știți: Citiți tot articolul →

Deriva situaţionistă lansată în 1957 de Guy Debord privind emigranții, expatriații, exilații, refugiații, „rătăcitorii” rămâne în mod paradoxal o provocare permanentă și o trimitere directă la condiția dintotdeauna a creatorului, atât a „exploratorului” de odinioară, cât și a celui contemporan. Figura „străinului” apare într-o paletă variată de stări și definiții plecând de la călătorul obișnuit ajungând la colonizator, figură ce nu poartă întotdeauna o mască zâmbitoare. Citiți tot articolul →

Unul dintre cititorii articolului anterior a comentat astfel: „Cum a supraviețuit omenirea atâtea mii de ani fără toate aceste măsuri de igienă duse la extrem? De ce nu am moștenit în codul genetic deprinderea de a nu duce mâna la față, dacă e o măsură absolut obligatorie supraviețuirii ca specie?” Comentariul mi s-a părut excelent, motiv pentru care am decis să-i dedic actualul articol. Pe scurt, răspunsul ar suna astfel: Măsurile – cu adevărat exagerate – de igienă sunt prețul pe care omenirea îl plătește astăzi pentru comoditatea dusă la extrem. Pentru ruperea de natură, pe care o numim civilizație. Natura nu ne-a introdus astfel de deprinderi în codul genetic, pentru că nu erau necesare, atunci când am apărut pe lume. Louis Pasteur spunea: „Natura e cel mai bun medic: vindecă trei din patru boli și nu-și vorbește de rău colegii.” Citiți tot articolul →

Atacul vine la puțin timp după ce liderul francez Macron sugera „împărțirea” între statele UE a solicitanților de azil sosiți dinspre state cu terorism islamic  Trei atacuri ale unor radicali islamiști (migranți ilegali în Franța) demonstrează cu prisosință că Sistemul de admisie al Uniunii Europene este doar o glumă macabră și un imens haos: UE este penetrată haotic de oricine are suportul unor ONG-uri sorosist-globaliste.  Citiți tot articolul →

MOTTO: „În temeiul codrului,/Cale nu-i, cărare nu-i,/Că de-a fost vreodată cale,/Ea s-a prefăcut în vale,/ De-i cărare undeva, / Nu mi-o știe nimenea.” (Mihai Eminescu). Viitorul a fost, este și va fi un subiect captivant, dacă poți să îl ataci cu instrumente perfecționate. Vă oferim cadou, pentru că sunteți cititori constanți pe cristoiublog.ro, ori chiar ocazionali, un consistent dialog cu scriitorul Dan Dumitru Iacob. Citiți tot articolul →

„Ducele Huan citea în sala de sus în timp ce rotarul Bian rindeluia o roată în sala de jos. Lăsând ciocanul şi dalta, Bian urcă și-l întrebă pe ducele Huan: « Îndrăznesc să vă întreb, Stăpâne, ce citiți?» Ducele îi răspunse: «Cuvintele unor oameni înțelepți. Bian mai întrebă: «Oare mai există oameni înțelepți?» Principele îi răspunse: «Au murit.» Bian încheie: «Așadar, Stăpânul citește drojdia şi putregaiul celor din vechime.» Citiți tot articolul →

În 1918, medicul epidemiolog Thomas Tuttle a recomandat măști faciale și distanțarea socială pentru a încetini pandemia de gripă spaniolă. Chiar dacă această strategie a funcționat cu adevărat, medicul s-a confruntat cu respingerea ideilor sale și mai târziu a fost îndepărtat din funcție. Mai multe articole din presă tratând asemănări și deosebiri între epidemii de-a lungul vremii fac referire și la doctorul Thomas Dyer Tuttle, comisarul pentru sănătate din Washington în timpul gripei spaniole din 1918. Citiți tot articolul →

Green Bay Presse Gazette este un periodic cu vechime, apărut încă din 1873 în comitatul Door din statul Wisconsin. De la jurnalistul Robert Johnson, colaborator al acestei publicații, aflăm impresionante detalii din teribila perioadă a epidemiei din 1918 întâmplată în Door County, ce coincidea cu anul final al primului război mondial. 1918 a fost un an greu pentru întreaga lume. Războiul din Europa care se dezlănțuise, lua viața tinerilor pe câmpurile de luptă străine. Ziarele raportaseră, în mod regulat, pierderile, iar comitatul Door din statul Wisconsin nu fusese scutit de această durere. Citiți tot articolul →

În 2015, Donald Trump declara public că vrea să oprească Statele Unite să aibă „zone radicalizate no-go, precum cele din capitale europene”. El făcea referiri directe spre Paris, chiar în ciuda unui baraj de critici sosite dinspre roboțeii cvasi-neosocialiști din Paris și Bruxelles. În 2020, după uciderea unui profesor de către un radical islamist, Macron devoala public existența unei „societăți paralele” clădită în Franța prin extremiști: astfel, liderul francez confirma practic spusele lui Trump din 2015. Citiți tot articolul →