Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă

Prin tribunale ca prin viață | Cum un împrumut poate ruina viața unei familii

Mii de români au ajuns în situația de a nu mai putea plăti ratele la bănci, problema fiind agravată și din cauza crizei sanitare care a afectat economia. Neliniștea, în opinia mea, de-acum va începe. Este adevărat că a existat un sprijin din partea statului, însă această amânare a datoriilor nu a făcut decât să majoreze semnificativ debitul datorat și să mărească perioada de rambursare a creditelor ipotecare. În situația în care din diferite motive ajungeți în procedura de executare silită, trebuie să știți: Citiți tot articolul

Despre călătorii în Artă (II)

Deriva situaţionistă lansată în 1957 de Guy Debord privind emigranții, expatriații, exilații, refugiații, „rătăcitorii” rămâne în mod paradoxal o provocare permanentă și o trimitere directă la condiția dintotdeauna a creatorului, atât a „exploratorului” de odinioară, cât și a celui contemporan. Figura „străinului” apare într-o paletă variată de stări și definiții plecând de la călătorul obișnuit ajungând la colonizator, figură ce nu poartă întotdeauna o mască zâmbitoare. Citiți tot articolul

Prețul civilizației și al comodității. Natura nici nu mai dorește vreo confruntare cu specia noastră, ci doar așteaptă să ne distrugem singuri

Unul dintre cititorii articolului anterior a comentat astfel: „Cum a supraviețuit omenirea atâtea mii de ani fără toate aceste măsuri de igienă duse la extrem? De ce nu am moștenit în codul genetic deprinderea de a nu duce mâna la față, dacă e o măsură absolut obligatorie supraviețuirii ca specie?” Comentariul mi s-a părut excelent, motiv pentru care am decis să-i dedic actualul articol. Pe scurt, răspunsul ar suna astfel: Măsurile – cu adevărat exagerate – de igienă sunt prețul pe care omenirea îl plătește astăzi pentru comoditatea dusă la extrem. Pentru ruperea de natură, pe care o numim civilizație. Natura nu ne-a introdus astfel de deprinderi în codul genetic, pentru că nu erau necesare, atunci când am apărut pe lume. Louis Pasteur spunea: „Natura e cel mai bun medic: vindecă trei din patru boli și nu-și vorbește de rău colegii.” Citiți tot articolul

Atacatorul din Catedrala Notre Dame din Nice este un tunisian care face parte din migrația ilegală

Atacul vine la puțin timp după ce liderul francez Macron sugera „împărțirea” între statele UE a solicitanților de azil sosiți dinspre state cu terorism islamic  Trei atacuri ale unor radicali islamiști (migranți ilegali în Franța) demonstrează cu prisosință că Sistemul de admisie al Uniunii Europene este doar o glumă macabră și un imens haos: UE este penetrată haotic de oricine are suportul unor ONG-uri sorosist-globaliste.  Citiți tot articolul

Misterul cărării ce duce în viitor

MOTTO: „În temeiul codrului,/Cale nu-i, cărare nu-i,/Că de-a fost vreodată cale,/Ea s-a prefăcut în vale,/ De-i cărare undeva, / Nu mi-o știe nimenea.” (Mihai Eminescu). Viitorul a fost, este și va fi un subiect captivant, dacă poți să îl ataci cu instrumente perfecționate. Vă oferim cadou, pentru că sunteți cititori constanți pe cristoiublog.ro, ori chiar ocazionali, un consistent dialog cu scriitorul Dan Dumitru Iacob. Citiți tot articolul

Despre călătorii în Artă

„Ducele Huan citea în sala de sus în timp ce rotarul Bian rindeluia o roată în sala de jos. Lăsând ciocanul şi dalta, Bian urcă și-l întrebă pe ducele Huan: « Îndrăznesc să vă întreb, Stăpâne, ce citiți?» Ducele îi răspunse: «Cuvintele unor oameni înțelepți. Bian mai întrebă: «Oare mai există oameni înțelepți?» Principele îi răspunse: «Au murit.» Bian încheie: «Așadar, Stăpânul citește drojdia şi putregaiul celor din vechime.» Citiți tot articolul

Decizii contrastante în epidemia din 1918-1919 (II)

În 1918, medicul epidemiolog Thomas Tuttle a recomandat măști faciale și distanțarea socială pentru a încetini pandemia de gripă spaniolă. Chiar dacă această strategie a funcționat cu adevărat, medicul s-a confruntat cu respingerea ideilor sale și mai târziu a fost îndepărtat din funcție. Mai multe articole din presă tratând asemănări și deosebiri între epidemii de-a lungul vremii fac referire și la doctorul Thomas Dyer Tuttle, comisarul pentru sănătate din Washington în timpul gripei spaniole din 1918. Citiți tot articolul

Decizii contrastante în epidemia din 1918-1919 (I)

Green Bay Presse Gazette este un periodic cu vechime, apărut încă din 1873 în comitatul Door din statul Wisconsin. De la jurnalistul Robert Johnson, colaborator al acestei publicații, aflăm impresionante detalii din teribila perioadă a epidemiei din 1918 întâmplată în Door County, ce coincidea cu anul final al primului război mondial. 1918 a fost un an greu pentru întreaga lume. Războiul din Europa care se dezlănțuise, lua viața tinerilor pe câmpurile de luptă străine. Ziarele raportaseră, în mod regulat, pierderile, iar comitatul Door din statul Wisconsin nu fusese scutit de această durere. Citiți tot articolul

În 2015, candidatul Trump „desena” Franței că are o „societate paralelă” construită subteran prin radicali islamiști. În 2020, președintele Macron confirma că „desenul” lui Trump era corect

În 2015, Donald Trump declara public că vrea să oprească Statele Unite să aibă „zone radicalizate no-go, precum cele din capitale europene”. El făcea referiri directe spre Paris, chiar în ciuda unui baraj de critici sosite dinspre roboțeii cvasi-neosocialiști din Paris și Bruxelles. În 2020, după uciderea unui profesor de către un radical islamist, Macron devoala public existența unei „societăți paralele” clădită în Franța prin extremiști: astfel, liderul francez confirma practic spusele lui Trump din 2015. Citiți tot articolul

Turneul electoral al lui Orban la Paris a picat într-un moment prost

Vizita de două zile în Franța a premierului Ludovic Orban și a câtorva miniștri meniți să dea impresia că fondul e „greu”, pică într-un moment prost. Toată lumea – și oficialii în primul rând – au capul la cu totul alt ceva: reuniuni succesive ale Consiliului de Apărare pentru a decide reconfinarea populației după creșterea îngrijorătoare a infecțiilor cu noul coronavirus, gestionarea riscului de alertă maximă după atentat și a tensiunilor cu lumea musulmană după apelul președintelui turc la boicotarea produselor franceze. Citiți tot articolul

Arhiva Afectivă. Farfuria cu fructe de ceară (II)

Hm... Grea decizie... Vrei să intri în concursul de admitere anul viitor? E bine, ar fi ceva timp. Nu mult, dar suficient să-ți însușești anumite elemente necesare. Sunt curios cum și cât vei reuși să acumulezi, să recuperezi. Gândește-te bine, vei concura alături de tineri care au în spate cel puțin patru ani de studiu organizat. Da. Știu cu cine vei putea lucra. Mary, mă gândesc la Dreptu, la Ioan Dreptu. Când profesorul Ștefan Szönyi a rostit acest nume, în încăpere s-a așternut o liniște care mi-a adus în gând prezența unui înger păzitor. Doamna Mary, soția profesorului Szönyi a aprobat, mulțumită de gândul bun al maestrului. Citiți tot articolul

Gazetă globalistă britanică „Metro” și-a „actualizat” profilul: azi „se ocupă” de „criminalii din UE”, iar a doua zi invită cititorii să viziteze mormântul lui Karl Marx, din nordul Londrei

O recentă inițiativă legislativă  ... a guvernului britanic, de a reglementa accesul (eventual blocarea acestui acces) post-Brexit în Marea Britanie pentru cetățeni UE care au caziere penale „deosebite”, a prilejuit în aceste zile, o spumoasă tiradă de abuzuri în paginile ziarului britanic, de orientare neo-marxist-liberală Metro: sunt „opinii” ample ale unor cititori, care au demascat „criminalii din UE” în discursuri ale urii, marcate pe alocuri de ingnoranță flagrantă. Citiți tot articolul

Beznă sub soare

„Citește Beznă sub soare, cartea lui Cinghiz Abdullaev!” îmi recomandă entuziasmat un amic. „Cine?! Cinghiz Abdullaev?! Nici nu am auzit de el...”,  mă arăt surprins. În cele din urmă aflu că tipul este un scriitor azer, provenit din  structurile serviciilor secrete ale Armatei Roșii și care, în 1989, s-a nimerit la București. Culmea, autoritățile române l-au declarat apoi persona non grata și abia prin 2004, după o întâlnire la Baku cu Ion  Iliescu, indezirabilul  a putut reveni în România. Așadar, în cheia aceasta mă urnesc în  lectură, ispitit și de titlul romanului, unul purtând numele de cod al pretinsei intervenții a sovieticilor  în evenimentele de la noi, în urmă cu trei decenii. Î Citiți tot articolul

Fascismul și nazismul este la voi!

Are dreptul un profesor de istorie, fie el în Franța, să prezinte caricaturi la școală cu profetul Mohammed? Are dreptul să aducă în discuție Islamul prin prisma desenelor? Până unde merge libertatea de exprimare în ceea ce privește domeniul islamic? Au dreptate musulmanii să conteste metodele profesorului de istorie? Au dreptate francezii, care susțin libertatea de expresie chiar și atunci când interferează cu islamul? De ce există probleme doar în privința islamului? Sunt unii adepți ai islamului radicali, needucați de au ajuns să decapiteze un profesor? Citiți tot articolul

Arhiva Afectivă. Farfuria cu fructe de ceară

București, 2017. În 1967 am primit un album Ștefan Szönyi, apărut la Editura Meridiane, cu dedicația autorului. Aveam să aflu, cu tristețe, că la scurtă vreme după aceea că pictorul și profesorul Ștefan Szönyi a încetat din viață. Din păcate, acest album a ajuns în cele din urmă într-un anticariat. Prin 1980 am împrumutat prețiosul dar unor prieteni, apropiați profesorului Szönyi, care susțineau că nu au albumul și vor să-l răsfoiască. Albumul nu mi-a fost restituit invocându-se motivul rătăcirii lui la o mutare. Am fost atât de mâhnită de pierderea albumului încât multă vreme, în fața calculatorului, „dădeam căutare” sperând să găsesc o urmă a lui fie și doar în format electronic. Citiți tot articolul

În natură, paraziții își ocrotesc gazdele

Ajung la concluzia că dacă toată țara ar fi testată, peste 80% am putea fi declarați infectați cu acest coronavirus. Deși țara arde, lupta cea mare se dă pentru putere. Nu contează că mor oamenii pe capete,  de boală sau de foame, nu contează că mai mult de jumătate țara este formată din șomeri sau oameni fără ocupație fiind ieșiți din rândurile șomerilor deoarece ”s-a împlinit vremea”, nu contează că un număr alarmant de copii rămân analfabeți deoarece nu au mijloacele necesare pentru a tine pasul, măcar formal, cu cei ce beneficiază totuși de tehnologie, nu contează că investițiile sunt o batjocură, că pădurile sunt plecate în cele străinătăți, nimic nu contează din toate acestea și multe altele. Citiți tot articolul
1 146 147 148 149 150 205