cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Cum a vrut NATO să mă reeduce și n-a reușit (6)

Lagărul refugiaților kosovari - un spaţiu pentru show-ul politic occidental

Lagărul de la Stankovici a fost inclus în Programul nostru ca un punct obligatoriu al procesului de reeducare. Nu ştiu ce-au trecut organizatorii în Rapoartele lor despre eficienţa acestei acţiuni, care a costat bani şi timp. Vrînd să justifice efortul, se vor fi lăudat că am fost profund impresionaţi de grija NATO pentru refugiaţii kosovari. Nu ştiu ce-au făcut ceilalţi la întoarcerea acasă. Eu, cel puţin, am publicat în Cotidianul un editorial în două numere, intitulat semnificativ, „Bărbăteşte, despre lagărele de refugiaţi“. Reproduc aici fragmente din cel dedicat Lagărului de la Stankovici, apărut în 29 mai 1999: „Efortul occidentalilor, care fac atîta caz de crimele lui Miloşevici, ar trebui să se îndrepte cu prioritate spre ajutoarea refugiaţilor, pentru ca aceştia să beneficieze de un minim de condiţii de viaţă. Acest lucru nu e posibil însă cîtă vreme refugiaţilor li se întreţine sentimentul de oameni bociţi zilnic de întreaga planetă sau de oameni asistaţi. Am sesizat, de exemplu, că pentru organizaţiile umanitare, pentru NATO, refugiaţii, chiar şi cînd e vorba de oameni în toată firea, sînt nişte copii ce au nevoie de o cutie de bomboane, urmată de o mîngîiere pe creştet. Citește mai mult

Gîndul de la ora 12

Un politician de vinilin – Victor Ponta

Contractele de publicitate electorală cuprind - pare-se - și obligația televiziunilor de știri de a transmite în direct mitingurile partidelor politice. Nu altfel îmi explic posibilitatea pe care mi-a oferit-o la finele acestei săptămîni B1 Tv de a vedea cît de jalnică poate fi o întrunire electorală a PSD. Afacerea se petrecea la Babadag. Pe post de Romică Țociu, altfel zis, de prezentator, clientul nostru, Liviu Dragnea. De o frigiditate a prestației rar întîlnită la un politician care a trecut, totuși, de nivelul secretarului de raion. Nu încăpea discuție că spectatorii acestei ședințe de partid în aer liber fuseseră aduși acolo în schimbul șepcilor și tricourilor de culoare roșie. Mulți dintre ei avînd nostalgia întîlmirilor cu Tovarășii de la Partid, vor fi fost cum nu se poate mai încîntați că retrăiesc o clipă fericirea de a fi roșii. Citește mai mult

Gîndul de la ora 12

1 Mai, nu mai e Ziua Muncii. E Ziua Marii Crăpelnițe!

Venit la Găgești pentru a scrie și altceva decît păreri despre actualitatea politică, nu mi-am îngăduit să urmăresc televiziunile de știri. Doar într-o seară, căutînd un post de filme, am nimerit din greșeală pe România Tv, postul amicului de Famiglie al iresponsabilului vesel, amestec unic de Antena 3 cu OTV. M-a pufnit rîsul văzînd că subiectul trăncănelii - o mare prostie, mare cît contractele lui Sebastian Ghiță cu statul, și anume pericolul întruchipat la noi de Cernobîl, cînd bate vîntul - era abordat cu voiciune de academicianul Răzvan Teodorescu. Cu toate acestea, în seara lui 1 mai 2014, am urmărit Jurnalul Pro Tv, sperînd c-o voi vedea pe Elena Udrea sărind cu parașuta în direct la B1 Tv. N-am avut onoarea s-o văd. Am văzut, în schimb, trei sferturi din emisiune dedicate felului în care românii au înțeles să-și petreacă timpul liber: Citește mai mult

Gîndul de la ora 12

Un moment electoral creat de Elena Udrea cu știrea lui Traian Băsescu

Joi, 1 mai 2014, ora 12 și ceva. B1 Tv transmite în direct dialogul celor de la Evenimentul zilei cu Traian Băsescu, președintele României. Traian Băsescu vorbește mai ales despre mandatul de 10 ani. Semn că se pregătește de bilanț, dar și că vrea să contracareze campania PSD de denigrare a Perioadei Băsescu din istoria postdecembristă și, de ce nu?, din istoria țării. Deodată, postul întrerupe interviul cu șeful statului pentru a transmite de la aeroportul Clinceni un moment electoral: Elena Udrea, liderul de facto al PMP, sare cu parașuta pentru a atrage atenția asupra noii formațiuni. Aventura politico-mediatică a Elenei Udrea a luat sfîrșit. Președintele României a fost întrerupt pentru transmiterea unui spectacol nu prea greu de repartizat sferei de mondenități a audiovizualului. Citește mai mult

Gîndul de la ora 12

Un pericol de moarte pentru sănătatea morală a nației: A fi corupt azi înseamnă a fi erou!

Am comparat, și nu odată, anchetele DNA cu investigațiile presei. Chiar dacă în unele cazuri, judecătorul îl achită pe cel vizat de procurori, totuși, datele și documentele din dosarul întocmit de DNA pot fi folosite de scriitorul politic, ba chiar și de scriitorul pur și simplu, pentru a extrage din ele, ca dintr-un zăcămînt, concluzii de viață. Din acest punct de vedere, rechizitoriul și documentele apărute pînă acum în cazul judecătorului Stan Mustață mi se par mai mult decît semnificative pentru Flagelul numărul unu al României tranzacționiste: Corupția. Procurorii arată că Stan Mustață - judecător la Curtea de Apel București, om de care depindeau destinele altor oameni - a comis fapte de corupție pînă în aprilie 2014. Citește mai mult

O imagine simbol a secolului XX – Che Guevara mort

9 octombrie 1967. Bolivia. După ce-a fost executat, corpul lui Che Guevara a fost dus în orășelul Vallegrande pentru a fi expus în spitalul local. Imaginea lui Che Guevara întins pe patul de spital, înconjurat de militari tembeli, care pozează în jurul mortului,  a devenit una dintre imaginile simbol ale Secolului XX.Ca și în cazul lui Pilat, condamnat să nu știe nimeni de existența lui, dacă n-ar fi avut incredibilul noroc de-al judeca pe Iisus, toți cei implicați în asasinarea lui Che Guevara au rămas în Istorie datorită întîmplării de a-l fi ucis pe marele revoluționar. Citește mai mult

Cum a vrut NATO să mă reeduce și n-a reușit (5)

Show cu refugiaţi kosovari (Partea a doua)

După ce-l întreb pe Tom Rounds la ce oră e plecarea înapoi, spre Skopje, o iau lipa-lipa prin lagăr. Pe aleea principală, cam pe la mijloc se ridică Panoul cu listele de plecări în Australia. Cei care vor să emigreze se înscriu în prealabil. După verificările de rigoare, aprobaţii sînt trecuţi pe liste afişate aici zilnic. Numele, ziua şi ora cînd pleacă avionul. Interesaţii, dar nu numai ei, vin, se uită la liste şi se depărtează. Aleea principală e un fel de Corso al lagărului de refugiaţi. Bărbaţi, femei, adolescenţi, vlăjgani, buni de înrolat, şi adolescente cu tresăriri de cochetărie se plimbă încolo şi încoace fără rost. Cete de copii îmi aţin calea pentru a da expresie dragostei lor neţărmurite pentru NATO. Luîndu-mă drept un fel de Comandant Suprem al trupelor aliate din Europa, îmi arată pînă mi se apleacă jucăriile primite cadou. Citește mai mult

Clătite fierbinţi

Aglomeraţie la fosta Grădiniţă, cofetărie cu terasă, din centrul Marelui Oraş. Toată lumea cumpără clătite. Puţini, foarte puţini, pentru a le lua acasă. Cei mai mulţi, pentru a le înfuleca pe loc. Fierbinte rău de tot, clătita e  manipulată rapid prin hîrtia în care a fost învelită. Cum se perpelesc aşa, bărbaţii lasă impresia că-s gata-gata să se scape pe ei. Pe mocheta verde, scoasă afară o dată cu venirea verii, se apropie de ghişeu o brunetă cu buricul gol şi şolduri planturoase sub blugii rupţi după ultima modă. A luat comanda, a plecat. Îşi face apariţia un beţiv cu un picior desculţ şi celălalt vîrît într-un pantof rupt. Dinăuntru iese cu mers mecanic un bărbat vînjos, vîrît într-o pereche de pantaloni prea mari pentru el şi o bluză albastră, pe care scrie cu alb: Security Citește mai mult

Locuinţa de la ţară a Împăratului

Ca să ajungi la Postdam de la Berlin, nimic mai simplu. Toate ghidurile îţi spun ce să faci: Iei S Bahn-ul de pe peronul 6 al Staţiei Berlin Centru. Chiar dacă n-ai şti să citeşti înemţeşte, tot te-ai descurca fără probleme. Broşurile turistice îi spun Postdamului Versailles-ul Nordului, cînd vor să treacă drept intelectuale, şi Mecca turistică, atunci cînd sînt comerciale de-a dreptul. Nu e nici o mirare că peronul e aglomerat. Că toată lumea de acolo miroase de la distanţă a turist străin. Că peronul se goleşte la apariţia garniturii spre Postdam. Asemănător, nu trebuie să-ţi faci griji că vei rămîne în tren. Staţia terminus e Postdam. Şi aici vagonul se goleşte. Ca să ajungi de la Gară la Parcul Sanssouci nu e iar nici o problemă. N-ai nevoie să-i întrebi pe nemţii din vehicul dacă ştiu englezeşte. Autobuzul se deşartă exact în staţia alocată Parcului. Citește mai mult

Gazetarul Gabriel Garcia Marquez

Printre picături şi, oarecum, pe furiş faţă de mine însumi, citesc Ştiri despre o răpire de Gabriel Garcia Marquez. Scrisă în 1996, cartea se vrea un roman-document despre un fapt real din istoria Columbiei. În noiembrie 1990, zece jurnalişti sînt răpiţi şi ţinuţi ostatici de Pablo Escobar, şeful Cartelului de la Medelin, în contexul negocierilor cu guvernul pentru ca narcoteroriştii să nu fie extrădaţi în SUA. Urmare a unor contacte complicate, la 19 iunie 1991, Pablo Escobar se predă autorităţilor, în schimbul asigurării unei protecţii de stat într-o închisoare de since-fiction în materie de pază.Ulterior, Pablo Escobar va evada, pentru a-şi găsi sfîrşitul pe 2 decembrie 1993. Citește mai mult