cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Revoluţiile mi-au plăcut mult, pentru că sunt senzaționale

Prin anii 1960-1970, anii formării dumneavoastră, mulţi intelectuali au trăit iluzia comunismului. Au aderat. A fost ultimul val. Cum era în învăţămînt? Cînd am intrat la facultate, cei admişi eram vîrfurile liceelor. Eu am făcut facultatea la Cluj. Şi, la filosofie, eram zece. Dacă lipseau cinci, nu se mai ţineau cursurile. Iar profesorii ţineau orele în birourile lor, la catedre. Ce-am făcut în anul I ca eu să mă simt constrîns? Am făcut logica aristotelică, clasică. Asta nu e comunistă, e logica raţionamentului. Toţi oamenii sînt muritori. Ion e om, deci, Ion e muritor. Ăsta e raţionamentul cu care începe orice tratat de logică clasică. După asta am făcut istoria filosofiei antice. Presocraticii. Era un manual sovietic, dar erau traduceri din greaca veche. Nu era nimic comunist. Am făcut filosofia ştiinţei, materialismul dialectic, care nu prea au legătură cu construcţia de partid. Citește mai mult

S-a îmbogăţit cu W.C.-uri portabile

Culai Bibici, fost bişniţar de valută în zona Inter, făcu bani mai întîi dintr-o afacere cu cerşetori. Îi venise ideea să ia un mort – şi erau mulţi pe vremea aia –, să-l aşeze în centrul Capitalei, dînd peste margini de magazine de lux, din care oamenii intrau şi ieşeau fericiți, şi să posteze lîngă el o femeie care-l bocea, tînguindu-se, în acelaşi timp, că n-are cu ce să-l înmormînteze. La început întîmpinase unele greutăţi. Se găseau şi unii care nu credeau că mortu-i mort şi, făcînd-o pe deştepţii, verificau, ciupind cadavrul de obraz sau trăgîndu-l de nas. Cum însă mortul era de-adevăratelea, neîncrezătorul se roşea tot (mai ales că mulţi din jur începeau să se uite la el pieziş), sfîrşind prin a scoate din buzunar o sumă destul de consistentă. Şi astfel, dificultăţile se transformară în avantaj. Citește mai mult

Cum apără the homeless capitalismul avansat

Pe vremea comunismului, capitalismul era denunţat în fel şi chip. Se publicau statistici despre numărul armelor de foc, despre numărul pătrunderilor armate în incinte (private şi publice) şi al sinuciderilor prin aruncare de sus, în hău, cu zdrobirea completă de asfalt. Datele despre împuşcături voiau să demonstreze că-n Vest cetăţeanul nu se bucură de siguranţa din Est. Era, cred, şi o intenţie mult mai subtilă. Cei plecaţi peste hotare trebuiau descurajaţi să nu rămînă acolo. Se garanta că la nici o săptămînă de la cererea de azil, respectivul avea să zacă pe trotuar, împuşcat în tîmplă şi, ceea ce era mai grav, lăsat fără nici un ban. Reporterii plecaţi pe valuta poporului se întorceau cu tolba plină de crunte demascări ale capitalismului. Fiind vorba de o orînduire putredă deja, respectivii îşi făceau o imensă plăcere din a descrie pe larg desfrîul din capitalism. Citește mai mult

Odessa – un film în favoarea propagandei ruseşti

Întîlnit la intrarea în BAR, Alex Stoenescu ţine să mă convingă că în urmă cu decenii (1983, zice el) ne-am fi întîlnit prima oară la Biblioteca Academiei. De aceea, discuţia dintre noi debutează cu Vă felicit pentru împlinirea a 30 de ani de cînd ne-am întîlnit! Fac o mutră ambiguă, deschisă tuturor interpretărilor. Alex Stoenescu mă îndeamnă să-mi amintesc. Era undeva, într-o sală de la subsol, citea nu ştiu ce ziar. Eu (descris de el acum drept un ins cu plete) parcurgeam Universul. Şi că la un moment dat aş fi venit la masa lui, pentru a-l întreba (recunoscîndu-i competenţa în domeniul armamentului) despre o fotografie surprinzînd un Stukas în picaj. Rezultă din istorisire că eu mi-aş fi exprimat, la vremea respectivă, nedumerirea faţă de legenda la fotografie: Un bombardier în picaj. Citește mai mult

Regele Mihai – copil de țîță

Februarie 1922. Revista de mondenități decente, Ilustrația, dedică pagina de deschidere unei fotografii înfățișînd-o pe Elena, viitoarea Regină mamă, cu pruncul Mihai în brațe. Născut în 25 octombrie 1921, Regele Mihai avea cel mult trei luni. Ce mai încolo și-ncoace: Un copil de țîță. Citește mai mult

Gîndul de la ora 18

Asta da Mafie: Mafia de partid și de stat!

Dezvăluirile din Referatele şi Stenogramele DNA în cazul Adrian Duicu – spuneam miercuri seara la Jocuri de putere de pe Realitatea TV – ne avertizează asupra unei realităţi pe care, poate, n-am fi conștientizat-o dacă nu se petreceau arestările din ultimul timp: Baronii locali PSD se constituie într-o Mafie mai rea decît Mafia: Mafia de partid şi de Stat. Fireşte, Mafia italiană are conexiuni cu Statul. Acestea se petrec însă sub forma unor funcţionari plătiţi de Mafie pentru a a-i rezolva interesele: un contract avantajos, o debarcare a unui indezirabil. Citește mai mult

Gîndul de la ora 12

În curînd, Victor Ponta își va aminti c-a participat la Luarea Plevnei, în 1877, pe post de maiorul Șonțu

Victor Ponta s-a întîlnit luni cu baronii locali, în acte președinții Consiliilor Județene. Pe vremea regilor fără putere ai Franței , Baronii descindeau la Paris, din feudele lor, de pe cai. Rîtanii României lui 2014 au coborît din limuzine luxoase, împrăștiind binecunoscutul miros de usturoi în luptă cu mirosul de parfum prost, luat de la ibovnice. Prezent pe post de Rege fără țară, pentru că țara e a baronilor, Victor Ponta le-a ținut un discurs în care s-a referit la anchetarea corupților din PSD de către DNA. El a deschis gura și a scos pe ea, asemenea clovnilor flăcări false pe nas, următoarele considerații: Citește mai mult

Gîndul de la ora 18

A mirosit Marian Oprișan că-i vine și lui rîndul?!

La ieșirile din Focșani, trebuie să te legi zdravăn de scaunul mașinii pentru ca săltatul în sus din cauza gropilor să nu te lase cu capul spart. Focșaniul e orașul numărul unu al manifestațiilor PSD-iste la ivirea în localitate a lui Victor Ponta. Focșaniul e orașul cu una dintre cele mai mari producții la hectar de voturi pentru PSD. Focșaniul e însă un oraș plin de hîrtoape. De ce? Focșaniul e capitala Republicii Oprișan. Baronul local tipic Partidului Stat, proprietarul unul județ-stat în care nici să strănuți n-ai voie dacă n-ai cerut aprobarea Consiliului Județean, Marian Oprișan a tăcut în ultima vreme. Citește mai mult

Gîndul de la ora 12

De ce a renunțat Victor Ponta să mai joace teatrul surîsurilor față de presă

Marți dimineața, jurnaliștii care l-au întrebat pe Victor Ponta despre dezvăluirile privind miș-mașurile sale cu arestatul Adrian Duicu, au avut surpriza neplăcută a unui ins agresiv, mojic, arogant, cum îi stă bine, de altfel, unui lider al partidului-Stat. Cum se explică această renunțare la teatrul surîsului de tip iliescist pentru năpustirea de tip Adrian Năstase? Un răspuns ni-l dă victoria lui Victor Orban la scrutinul din Ungaria. Duminică seara, după anunţarea exitpool-urilor, France 24, un fel de CNN francez, şi-a bătut capul să explice victoria lui Victor Orban la scrutinul din Ungaria după un mandat în care a stîlcit pur şi simplu statul de drept. Citește mai mult

Gîndul de la ora 18

Contribuția Politicienilor din România la victoria electorală a Partidului Jobbik din Ungaria

Alegerile parlamentare din Ungaria semnalează victoria partidului de extremă dreaptă,  Jobbik. De la 17% formațiunea a crescut la 20%. Analiștii își bat capul cu explicarea cauzelor. Cu ceva timp în urmă, mai precis, pe 16 martie 2014, profețeam succesul Jobbik atrăgînd atenția că o contribuție hotărîtoare la acest succes îl va avea prostia Autorităților române care au arătat ungurilor că Jobbik e marele dușman al României Mari prin contestarea Trianonului. Autoritățile române au făcut astfel  o extraordinară campanie electorală în favoarea Jobbik. Citește mai mult