cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”:





Gîndul lui Cristoiu de marți, 12 martie 2019

Protocolul secret dintre ANAF și PÎCCJ ne spune cum și-a creat Victor Ponta propriul Binom

Site-ul Lumea Justiției de duminică, 10 martie 2019, a publicat în premieră Metodologia comună de investigare a evaziunii fiscale, a fraudelor de investigare comună a fraudelor fiscale și vamale, document semnat în februarie 2014 de PÎCCJ, ANAF și IGPR. Anterior, Lumea Justiției a publicat articolul Paraditorii fiscali. Însoțit de o fotografie luată dintr-un sediu de parchet, articolul semnalează că „inspectorii ANAF lucrează cot la cot cu procurorii lui taica Lazăr chiar în sediul Parchetului General. 300 de inspectori ANAF sunt detașați la PÎCCJ, în parteneriat cu procurorii așa-ziși independenți”. În vederea acestui articol, redacția s-a adresat PÎCCJ întrebînd care e rostul prezenței inspectorilor ANAF în cadrul Parchetelor. PÎCCJ a răspuns că această prezență e urmarea Protocolului de colaborare între ANAF și PÎCCJ încheiat la finele lui 2013. Despre acest Protocol se tot vorbește de ceva timp. E un document secret care n-a fost abrogat și în consecință se concretizează și azi în această realitate halucinantă din punctul de vedere al statului de drept: Inspectori ANAF care lucrează la anchete penale în cadrul Parchetelor din întreaga țară. E un document secret pe care PÎCCJ a refuzat să-l pună la dispoziția presei. Pe 10 martie 2019 Lumea Justiției a publicat în urma unei fotografieri dintr-un dosar un alt document, prevăzut în Protocol a fi elaborat pînă la 1 februarie 2014:.

Citește mai mult

Gîndul lui Cristoiu de luni, 11 martie 2019

De ce e noul Dosar mult mai greu decît primul pentru Codruța Kovesi

Joi, 7 martie 2019, 17:53:30. Agenția Mediafax transmite: „Surse judiciare au confirmat, pentru MEDIAFAX, că Laura Codruța Kovesi a fost pusă sub acuzare în dosarul procurorilor Lucian Onea și Mircea Negulescu, de la DNA Ploiești.” La emisiunea Gîndurile lui Cristoiu de duminică, 10 martie 2019, de pe Mediafax și Gândul. Info, am semnalat că acest dosar, al doilea făcut de Secție Codruței Kovesi, e mult mai greu decît primul pentru fosta șefă a DNA: E un dosar de mare impact la public, deoarece e legat de activitatea Codruței Kovesi de procuror șef al DNA. Primul, cel despre aducerea lui Nicolae Popa în țară, se ocupa de un fapt petrecut pe vremea cînd Codruța Kovesi era procuror general. E un dosar care trimite la deja faimoasă Unitate de ”elită ” de la DNA, intrată în istoria abuzurilor tembele prin legendarii Lucian Onea și Mircea Negulescu, deja prototipul procurorului bandit din istoria României moderne. E un dosar cu impact și în exterior, prin abordarea unei realități condamnate de democrațiile moderne: încălcarea drepturilor omului. E un dosar prin care Codruța Kovesi e implicată penal în dosarul deja cunoscut al abuzurilor făcute de Lucian Onea și Mircea Portocală în anchetarea Rețelei din Moldova. O scurtă retrospectivă se impune. Comunicatul nr. 1136 dat de DNA Ploiești, pe 24 iunie 2015 menționează: „Inculpatul Ghiță Sebastian Aurelian a conceput, inițiat și coordonat o activitate de corupere a alegătorilor din Republica Moldova, la alegerile prezidențiale din anul 2014, în scopul obținerii de voturi pentru candidatul Ponta Victor Viorel. Suma remisă de inculpat pentru influențarea opțiunilor electorale a fost în cuantum de 350.000 euro.” La vremea respectivă am scris despre acest dosar. Deși nu dețineam informațiile ivite ulterior și confirmate chiar de Parchetul General, nutream convingerea că Dosarul se înscria în vasta Operațiune a Binomului SRI-DNA de a-l constrînge pe Victor Ponta să demisioneze din funcția de premier.

Citește mai mult

Gîndul lui Cristoiu de duminică, 10 martie 2019

E cel mai greu dosar al lui Kovesi. Dacă sînt probe directe s-ar putea să o înfunde

La emisiunea Gîndurile lui Cristoiu, ediția care se va difuza duminică, 10.03.2019, de la ora 17:00, pe MEDIAFAX și Gândul.info, am discuta cu moderatoarea Monica Mihai despre cel de-al doilea dosar al Codruței Kovesi. Cazul e deosebit de important nu numai din punct de vedere politic, dar și juridic. Prin urmare îmi rezerv dreptul de a-l aborda pe larg în numărul viitor al cristoiublog.ro. Public deocamdată știrea dată de Mediafax împreună cu partea video a dialogului dedicată cazului. „BUCUREȘTI (MEDIAFAX) - Ion Cristoiu crede că soarta Laurei Codruța Kovesi, acuzată de constituire de grup infracțional organizat, depinde de probele depuse la dosar. Jurnalistul a afirmat, la emisiunea “Gândurile lui Cristoiu”, că dacă probele acuzatoare vor fi directe, atunci fosta șefă DNA va avea mari probleme. „În primul rând, nu este încă un dosar, ci este cel mai greu dosar al ei pentru că primul era un dosar care pare mai ușor. (...) Până la ora actuală, nu am văzut în presă despre ce dosar este vorba. Trebuie neapărat o scurtă incursiune pentru că este un dosar foarte greu și care îi va face mari probleme și s-ar putea chiar să o înfunde pe Codruța Kovesi”, a afirmat Ion Cristoiu. Jurnalistul a explicat pe ce se sprijină acuzația că fosta șefă a DNA, împreună cu procurorii Lucian Onea și Mircea Negulescu, de la "unitatea de elită" Ploiești, au organizat un grup infracțional. Pe scurt, este vorba despre o anchetă în care Sebastian Ghită era acuzat, că în 2014, cu ocazia alegerilor prezidențiale, a inițiat și coordonat o activitate de corupere a alegătorilor din Republica Moldova în favoarea candidatului Victor Ponta, suma plătită fiind de 350.000 de euro.

Citește mai mult

Invitații cristoiublog.ro – Traian Horia (corespondență de la Londra)

Bați, nu bați, vremea Macronului trece

În decembrie 2018, cristoiublog.ro transmitea ambasadorului Republicii Franceze la București, dna Michèle Ramis, o scrisoare deschisă în care exprima îngrijorări referitoare la  situația drepturilor omului în Franța și solicita investigarea brutalităților forțelor Jandarmeriei Franceze care au intervenit împotriva manifestanților "Vestele Galbene". Ambasada Franței nu ne-a răspuns și nici nu o va face vreodată: dacă o investigație serioasă era declanșată în decembrie, Franța ar fi putut eventual să evite distrugeri, răniți, arestări, ciocniri de stradă și alte violențe în orașele mari. Ieri și azi, statisticile cu "veste galbene" zburdă în libertate: până în 8 decembrie 2018, potrivit unui bilanț parțial al BBC, fuseseră înregistrați 874 răniți, 2230 arestați și 9 morți. În februarie 2019, potrivit unor organizații de caritate franceze, bilanțul urcase spectaculos la cca 5000 de arestări, 12 morți, 1850 de răniți, dintre care 100 în stare gravă: cu cca 3200 de manifestanți care au fost condamnați penal sau urmau să fie duși în fața judecătorilor de libertăți. Liberté, égalité, bulané pe cârcă Până în prezent, niciun jandarm francez nu a fost pus sub acuzare cu toate că există în spațiul public o bibliotecă de imagini și filme cu protestatari bătuți crunt în stradă. În mod rușinos, Comisia Europeană, Parlamentul European și sinistra sa Comisie LIBE (conduse eventual prin roboței asamblați în garajele sorosiste, precum Frans Timmermans, Antonio Tajani sau Claude Moraes), instituții altfel extrem de active în condamnarea României și a intervențiilor Jandarmeriei române, au fost "reținute" în critica și comentarea carnagiului înfăptuit de Jandarmeria Franceză, cu suportul administrației Emmanuel Macron: tăcerea și dublul standard au devenit instrumente de lucru la Bruxelles, pentru oficiali care au zilnic gura plină cu "democrație" și cu "valori europene". Un Macron și-un Comisar, atelaj particular Trei luni după demersul cristoiublog.ro, în Martie 2019, intervenea și Înaltul comisar al ONU pentru drepturile omului, Michelle Bachelet (Chile), care solicita direct președintelui Emmanuel Macron o „anchetă aprofundată” asupra violenţelor Jandarmeriei franceze.

Citește mai mult

Gîndul lui Cristoiu de sîmbătă, 9 martie 2019

Jandarmul enciclopedist

Internetul e plin de fapte și secvențe hazlii, din România, surprinse de simplii cetățeni și transmise altor cetățeni sub semnul axiomei Ca la noi la nimenea. Credința – mai mult sau mai puțin formulată în scris – e că astfel de deraieri ale bunului simț se petrec doar din 1990 încoace, din anul de debut al Erei postdecembriste. E adevărat? Firește că nu. Și cînd spun asta nu mă gîndesc doar la capodoperele lui Caragiale, cel care ne-a blestemat pentru totdeauna să fim Ca-n Caragiale. Mă gîndesc și la articolele de ziar, la tabletele și reportajele care dau seamă de realități precise petrecute în anii interbelici. Drept argument reproduc aici un amplu fragment dintr-un reportaj apărut în numărul din 9 septembrie 1928 al publicației Țara noastră (director Octavian Goga) sub titlul Jandarmul enciclopedist. Reamintesc pentru mai buna înțelegere a aiurelii surprinse de autor că se petrece în România lui 1928. Am făcut precizarea asta neștiind dacă nu cumva jandarmii noștri de azi vorbesc curgător franțuzește. „Zilele trecute am văzut un lucru minunat. Mă aflam la Oradea, şi întîmplarea a făcut să asist la unul din examenele Şcoalei de jandarmi. Ştiam că există în acest îndepărtat punct al țării o celebră academie, unde viitorii străjeri ai legilor şi ai ordinei publice sunt inițiați cu multă grijă în misterele complicatei lor misiuni. Împărțiți în două serii, un curs pregătitor şi altul de specializare, jandarmii învaţă în aproximativ 20 de luni tot ceea ce se cuvine să ştie un păzitor al ordinei publice la sate. Nu mi-am închipuit însă niciodată, că acest important exponent al ideii de stat trebuie să înveţe aşa de multe şi diverse lucruri.

Citește mai mult

Invitații cristoiublog.ro – Julia Luca

Filiera Trump în România: politicieni, securiști si oameni de afaceri. Jocul cu americanii „buni”

În timp ce zbaterea cotidiană monopolizează atenția publicului doritor de circ politic, în spatele cortinei de fum și scandal se petrec mișcări strategie importante, ce ar putea avea impact în parcursul țării de după 2020.
Antreul – Pascale, Thiess si Pop, avangarda ideologica
În 27 februarie apare o știre aparent inofensiva: Brad Pascale, directorul de campanie al președintelui Donald Trump va conferenția în data de 21 martie la Academia Română, condusa de Ioan Aurel Pop, cel care s-a făcut remarcat prin discursul sau naționalist. Știrea, tăcută pentru cititorul de rând, face însă vâlvă în redacții: încep să sune telefoanele oamenilor de decizie editorială, iar până la finalul zilei, ”impresarul” Adrian Thiess – artizanul acestui eveniment – are aranjate deja interviuri și știri de promovare în toate televiziunile de știri din România care contează. Cu alte cuvinte, asocierea strategului american cu unul dintre cei mai legitimi vectori de mesaj naționalist, respectiv academicianul Ioan Aurel Pop, este de natură să ducă la creșterea gradului de vizibilitate a evenimentului în societate, dar și la o absorbție mai mare a mesajelor de către publicul din România. Cu toate acestea, vizita lui Brad Pascale este doar un eveniment de pregătire pentru adevăratele mișcări ce urmează a fi făcute în spatele cortinei.
Felul principal – Bannon, Moisescu, Diaconu, Dragomir, cavaleria executiva 
Departe de ochii publicului curios, doi jucători aparent minori fac primii pași într-o strategie complexă. Gura târgului politic vehiculează deja de ceva vreme că fostul liberal Vlad Moisescu, cunoscut în unele cercuri ca fiind un apropiat al SIE, a parafat deja cumpărarea mărcii politice ”România Mare”, în momentul de față fiind deja la stadiul de reînființare de organizații în principalele județe. Mai mult decât atât, a fost deja făcută o alianța formala cu partidul lui Bogdan Diaconu – Partidul România Unită. Acesta din urmă a devenit celebru în urma asocierii politice și de petrecere cu Sebastian Ghiță, omul care de altfel, pare a fi liantul întregului scenariu.

Citește mai mult

Gîndul lui Cristoiu de vineri, 8 martie 2019

Lecțiile unei Operațiuni CIA sub acoperire

Pentru Capitolul Dezastrul Operațiunii Zapata (eșecul Debarcării americane în Golful Porcilor din 15-18 aprilie 1961) din volumul pe cale de a fi predat Prin Cuba lui Fidel Castro, a trebuit să să recitesc Raportul Inspector General’s Survey of the Cuban Operation, întocmit de Inspectorul General al CIA Lyman Kirkpatrick, publicat în volumul Bay of Pigs declasified, în coordonarea lui Peter Kornbluch, The New Press, New York, 1998. Istoria acestui document are toate notele unui film de la Hollywood despre CIA. Scrie Tim Weiner în CIA. O istorie secretă, varianta românească a cărții Legacy of Ashes: The History of the CIA, apărută în 2007: „Inspectorul general al CIA, Lyman Kirkpatrick, a făcut propria evaluare a situaţiei din Golful Porcilor, ajungînd la concluzia că Dulles şi Bissell ( directorul CIA și respectiv Directorul adjunct pentru Operațiuni sub acoperire n.n.) nu reuşiseră să îi informeze precis şi realist pe doi preşedinţi şi două administraţii diferite despre operaţiuni. Dacă CIA voia să mai rămînă activă, spunea Kirkpatrick, trebuia să îşi îmbunătăţească organizarea şi modul de administrare. Adjunctul lui Dulles, generalul Cabell, l-a avertizat că dacă raportul ar fi ajuns pe mîini greşite, ar fi distrus Agenţia. Dulles consimţi. A avut grijă ca raportul să fie «îngropat». Nouăsprezece din cele douăzeci de copii au fost adunate şi distruse. Singura copie care a supravieţuit a rămas ascunsă pentru aproape patruzeci de ani.” Zeci de cereri au fost făcute pentru desecretizarea documentului. În fine, pe 19 februarie 1998, Raportul a fost trimis de CIA la National Security Arhive. Lectura Documentului te face să înțelegi de ce s-a încăpățînat CIA să-l țină secret atîția ani. După dezastrul, Allen Dulles l-a însărcinat pe Inspectorul General să facă o analiză a Operațiunii. La capătul unei anchete care a durat din aprilie pînă în octombrie 1961, și pe parcursul căreia au fost intervievate 125 de persoane implicate în Operațiunea Zapata și cercetate sute de documente, Kirckpatrick înaintează conducerii un Raport de 200 de pagini. Se stîrnește un scandal imens. Raportul dezvăluie grave deficiențe în planificarea, organizarea și realizarea Operațiunii sub acoperire. Ce e o operațiune sub acoperire? Realizată de Direcția Planuri (așa-i zice acum, în realitate e Operațiuni Murdare), operațiunea sub acoperire e guvernată de National Security Council Directive NSC 10/2 din 18 iunie 1948:

Citește mai mult

Gîndul lui Cristoiu de joi, 7 martie 2019

Scrisoarea lui Macron – o escaladare în Războiul Rece dintre Europa și America

Scrisoarea lui Emmanuel Macron, adresată Cetățenilor Europei în 22 de limbi de pe site-ul Palatului Prezidențial și publicată (contracost sau pe gratis? o întrebare căreia eu cel puțin nu-i știu răspunsul), a fost primită de presă și de politicieni drept un gest electoral. Emmanuel Macron și partidul său de amatori La Republique en marche, s-au lansat în campania electorală pentru europarlamentarele din 26 mai 2019. Ca și la noi, momentul 26 mai va fi unul de aspru examen pentru partidele din Franța. La doi ani de la alegerile care au dus la victoria la președinție și în parlament a lui Emmanuel Macron, atît partidele tradiționale, contestate de La Republique en marche în numele postpoliticului, doctrină potrivit căreia cu cît ești mai amator în politică cu atît e mai bine, cît și cel al președintelui, urmează să vadă pe ce picior stau în Franța. La nivel european confruntarea nu va mai fi între PPE și PES, ci între PPE și Eurosceptici. Prin urmare Manifestul lui Emmanuel Macron amintește de scărpinatul contorsionist cu stînga la urechea dreaptă. Liderul francez se adresează cetățenilor Europei pentru a fi votat de cetățenii francezi. Caracterul electoral nu trebuie însă să ne facă pe noi românii să trecem cu vederea conținutul Scrisorii. Pînă la urmă, Scrisoarea dă seamă de o viziune asupra Europei și a Lumii a unuia dintre liderii Marilor Puteri europene. Un lider care, dacă ne gîndim la răsfățul protocolar la care l-a supus Donald Trump în timpul vizitei în SUA, are nu numai ambiția, dar și condițiile de a se afirma ca un lider al Europei. Tot mai erodată electoral, incapabilă să mai aducă ceva nou (ce eroare din partea nemților de a o ține în fruntea lor decenii întregi, mai ceva decît un lider african!), Angela Merkel pălește de la o zi la alta pe bolta continentului și a lumii. Chiar dacă violent contestat sau poate și de asta Emmanuel Macron se detașează deja în liderul Uniunii Europene. Pentru noi românii e mai mult decît obligatoriu să deslușim ce gîndește despre UE, despre Europa și despre lume un Stăpîn al clipei. Din acest punct de vedere e mai mult decît dezamăgitoare slaba reacție a presei și a clasei politice din România la manifestul lui Macron. Cu excepția lui Liviu Dragnea și a Vioricăi Dăncilă, nici un lider politic român n-a luat în seamă Scrisoarea lui Emmanuel Macron. Am citit cu atenție comentariile comise de Liviu Dragnea și Viorica Dăncilă. Și nu pentru că erau singurele reacții din suburbia Europei care e România la ceva întîmplat la Centru, dar și pentru că Manifestul propune o viziune asupra Uniunii Europene net diferită de cea a PSD. În timp ce PSD se apropie chiar dacă destul de prudent de viziunea suveranistă afirmată în Italia, Ungaria, Polonia, Manifestul pune accent pe negarea suveranității naționale printr-o Uniune Europeană de centralismul birocratic al URSS.

Citește mai mult

Gîndul lui Cristoiu de miercuri, 6 martie 2019

Manifestul lui Macron – un nou pas pe drumul de la Uniunea Europeană la Uniunea Sovietică

Am comentat ultima carte a lui Radu Portocală Le Vague tonitruant pe cristoiublog.ro traducînd titlul în românește Vagul asurzitor. După apariția articolului, m-a sunat Radu Boroianu, nu doar amic de-al lui Radu Portocală, dar și bun cunoscător al limbii franceze, pentru a-mi spune că sensul titlului, confirmat de conținut, e Golul răsunător. Cred că Radu Boroianu are dreptate. Radu Portocală denunță în personalitatea lui Emmanuel Macron vorbele mari care ascund pustiul de conținut. Acest adevăr pare a fi confirmat de Scrisoarea adresată de Emmanuel Macron cetățenilor Europei prin intermediul a 28 de ziare din toate țările membre ale U.E. Titlul în românește e Pentru o renaștere europeană. Din start se deslușește o vastă operațiune de publicitate electorală. Scrisoarea se adresează tuturor cetățenilor Europei (cu excepția, desigur, a Vestelor galbene), drept pentru care e publicată pe site-ul Élysée în 22 de limbi europene, printre care: Franceză: Pour une Renaissance européenne; Germană: Für einen Neubeginn in Europa; Engleză: For European renewal; Spaniolă: Por un Renacimiento Europeo; Italiană: Per un Rinascimento europeo. De la un capăt la altul textul e marcat de bombasticism, solemnitate de Marseilleza (Le jour de gloire est arrivé), retorică de Napoleon cel mijlociu (cel Mic a fost Napoleon al III-lea), patetism de ceapă tăiată. Punctul de plecare al Manifestului e dezvăluit de primele rînduri: „Cetățeni ai Europei, Îmi permit astăzi să mă adresez direct vouă, nu doar în numele istoriei și al valorilor care ne unesc, ci și pentru că este urgent. Peste doar câteva săptămâni vor avea loc alegerile europene, decisive pentru continentul nostru. Nicicând nu a fost Europa mai necesară de la cel de-al doilea Război Mondial până astăzi, și totuși niciodată nu s-a aflat ea într-un mai mare pericol decât acum.”

Citește mai mult