cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Gîndul de vineri, 30 noiembrie 2018

Istoria României – Marea noastră Doamnă Învățătoare

România – țara în care toată lumea vrea stîrpirea Corupţiei, dar de ales sînt aleşi tot corupţii!

Din motive care ţin de paralele date sau doar făgăduite de Majestatea Sa, Carol al II-lea, Tudor Arghezi se manifestă în scrisul la gazetă ca un menestrel al noului partid, PNL- Gheorghe Brătianu ( Georgist), încropit în 1930 de Gheorge Brătianu, fiul nelegitim al lui Ionel Brătianu, pentru a le provoca supărare Liberalilor, încă adversari ai recent Popositului Prinţ Carol. Sub pretextul unei scrisori primite de la un fruntaş al partidului condus de Gheorghe Brătianu, publicistul Tudor Arghezi iscăleşte în Adevărul literar şi artistic din 22 februarie 1931 tableta Rădoaia, capodoperă a surprinderii ironice a năravurilor noastre levantine. Pretinsul fruntaş politic istoriseşte aventurile sale ca pretendent la postul de deputat pentru alegerile parlamentare de la 1 iunie 1931. Ca şi acum, în campania electorală, candidatul se vedea obligat să umble pe coclauri, să ajungă acolo unde a înţărcat Dracu Bălaia, să strîngă mîini, să ţuce obraji rău mirositori, să vorbească, să răcnească, să surîdă şi să făgăduiască. În postura de candidat al unui nou partid, Tudor Arghezi imaginează, după cum era şi de aşteptat, un politician cu disponibilităţi evidente spre autoscrutare. Din start, scrisoarea mărturiseşte exasperarea unui candidat care nou, în branşă, conştientizează impotenţa funcţională a vechilor mijloace de păcălire la un electorat plictisit să mai fie păcălit: „«Cetăţeni» e un apel oareşcare; «fraţilor» e o chemare mai cu sentiment; «dragii mei» presupune o intimitate, pe care de-abia o încerci şi la care trebuie să ajungi. Am epuizat tot vocabularul: «oameni buni», «fraţi plugari», «cetăţeni conştienţi». Mai totul e de-a surda: alegătorii nu mai vibrează, ciocniţi, cu nimic. Ochiul lor nesimţitor e acelaşi de pe cîmp, gura lor tace, cugetul li-e indiferent. Şi dacă le-aş fi zis îngeri, heruvimi sau sfinţi, era totuna. Vin alegerile, trec boierii: spectacolul s-a repetat de multe ori. Altceva! Altceva! Te frămînţi în deşert să mai găseşti ceva, totul e zis şi răszis. Ecoul e calp, ca-n lemn al ciocnaului de lemn.” Citește mai mult

Gîndul de joi, 29 noiembrie 2018

Istoria României – Marea noastră Doamnă Învățătoare

Lecția de modestie pragmatică a lui Ion C. Brătianu

Contemporanii au trudit din greu să explice îndelungata şi autoritara domnie a lui Ion C. Brătianu în zorii României moderne. Constantin Bacalbaşa se opreşte, în Bucureştii de altădată, la două dintre politicile atotputernicului şef al liberalilor. Prima: neîncetata preocupare de a atrage în partid şi la guvernare tot ce avea excelent România momentului ca profesionalism. Astfel, zice Bacalbaşa, Ion C. Brătianu îi pîndea pe cei mai buni studenţi români de la Paris pentru a-i atrage de partea sa: „Pe vremea de care mă ocup, liberalii – adică Brătianu – aveau în programul lor să atragă în partid pe toţi tinerii de valoare care se distingeau la studii şi aveau talent. La Paris aveau un fel de agenţie de recrutare. Cînd un student se afirma ca o inteligenţă sau ca un mare talent, agenţia raporta la Bucureşti; şi astfel, tînărul era angajat din vreme, mai înainte de a-şi termina studiile, după cum a fost o vreme obiceiul ca să fie închiriate casele în construcţie încă de cînd erau de roşu. Agenţia oferea tînărului, şi cu anticipaţie chiar, o situaţie întotdeauna foarte rentabilă”. Sub acelaşi semn, premierul caută oameni valoroşi şi în ţară, chiar şi în rîndul Opoziţiei. Bacalbaşa crede că era o politică împotriva adversarilor politici: „Ion Brătianu era un maestru în arta de a dezorganiza opoziţia. Ori de cîte ori vedea că se organizează un centru opoziţionist, îl cucerea, ori de cîte ori un om de valoare se manifesta împotriva guvernului, îl lua în minister (guvern n.n.)”. Adversarii primeau lovituri năprasnice. Nu însă şi ţara. În definitiv, aducînd în guvern valori din Opoziţie, Ion C. Brătianu asigura o bună administrare a ţării. El nu promova lingăi, clienţi politici, mediocrităţi incapabile să-l concureze. Promova valori. Citește mai mult

Gîndul de miercuri, 28 noiembrie 2018

Istoria României – Marea noastră Doamnă Învățătoare

Blegoasa resemnare românească

O antipatie funciară explică zbaterea lui Paul Goma de a dovedi în Scrisori întredeschise că Alexandru Ivasiuc a fost colaborator al Securităţii. Surprinzătoare această antipatie! Surprinzătoare pentru că Paul Goma are un punct de vedere comun cu Alexandru Ivasiuc. Unul dintre acele puncte care leagă, prin viziune, două personalităţi: amărăciunea la lipsa de radicalitate a românilor. Fatalismul lui „lasă-mă, să te las” a fost denunţat de Alexandru Ivasiuc într-un eseu remarcabil: Radicalitate şi valoare. Teza îl preocupă şi pe Paul Goma. O ia şi o reia în numeroase scrisori şi, mai ales, în ceea ce intitulează el, nu fără plasticitate, Jurnal pe sărite. Totul porneşte de la poziţia noastră, a românilor, faţă de comunism: „De fiecare dată cînd am prilejul (şi, dacă nu mi se oferă, îl provoc eu) umflu, folclorizez meritele românilor, zic eu, he-he, nu numai că au făcut şi ei, dar au fost chiar mai breji decît vecinii lor (iată, suprarealismul; iată partizanatul; iată SLOMR, anterior Solidarităţii etc...), iar faptul că occidentalii nu au ştiut... ei, bine, asta e din cauza complicităţii americanilor şi a englezilor (şi, oarecum, a francezilor) cu sovieticii... Faptul că nu s-a aflat, în Occident, nu înseamnă că românii nu s-au mişcat! îi asigur eu... Dar cînd mă regăsesc singur şi rememorez pledoaria, mă apucă jalea: fiindcă, dacă este adevărat că românii au suferit cumplit în aceşti patruzeci de ani, de asemeni este adevărat că au suferit... în tăcere; că revoltele lor – care au fost – nu s-au manifestat, totuşi, aşa cum ne-ar plăcea nouă, românilor, să le prezentăm.” Citește mai mult

Gîndul de marți, 27 noiembrie 2018

Istoria României – Marea noastră Doamnă Învățătoare

„Nimic nu ucide o naţiune ca această uşurătate (a românilor) - asupra principiilor”

La cea dintîi reuniune a Adunării Deputaţilor din Moldova, se proclamă Unirea Principatelor sub Domn străin. Despre acest moment, Dimitrie Bolintineanu scrie în Viaţa lui Cuza Vodă: „Plecînd din Constantinopol ca să mă întorc în ţară, după mulţi ani de exil, ambasadorul Franţei, D. Thouvenel, îmi zise, dacă merg prin Moldova, să spun deputaţilor că Puterile Europene, în urma unui resbel, care avea drept scop întărirea Imperiului Otoman, nu puteau consimţi la o politică care putea să slăbească acel imperiu, căci unirea cu principe străin era de natură a implica ideea de neatîrnare absolută a Principatelor la Turcia. Mă descărcai de această misie familiară. Această idee ce o comunicai D-lor C. Negri, Raleti şi Cogălniceanu, nu era de gustul deputaţilor Moldoveni. D. Cogălniceanu zise chiar că de nu ne va da Europa Domn străin, face încă o revoluţie”. Exprimînd voinţa poporului, clasa politică din Moldova, ca să-i zicem aşa, declară sus şi tare că vrea Domn străin. Cu orice preţ. Ce se întîmplă la scurt timp după asta? „Deputaţii din amîndouă ţările se lepădară de ideea Domnului străin, cînd puterile deteră cel din urmă cuvînt contrar, cu acelaşi entuziasm cu care primise mai înainte ideea de domn străin. Conchide, amar, Dimitrie Bolintineanu: Citește mai mult

Gîndul de luni, 26 noiembrie 2018

Istoria României - Marea noastră Doamnă Învățătoare

La 1 decembrie 2018 românii sărbătoresc împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire de la 1918. Întreg anul 2018 a fost consacrat faptelor și evenimentelor puse sub semnul Centenarului. Deși aniversarea are loc pe 1 decembrie, indiscutabil Centenarul va continua să fie sărbătorit pînă la 30 decembrie 2018. După care nici dracu nu-și va mai aminti de Marea Unire din 1918. Nu numai pentru că stă în tradițiile poporului român de a reduce totul la Hei-rupuri, dar și pentru că inflația de fapte și evenimente puse sub semnul Centenarului, fapte și evenimente puchinoase, în imensa lor majoritate șușe, a provocat o suprasaturație provocatoare de greață. Nu m-a surprins reducerea Centenarului la o sută de șușe într-una singură. Sărbătoarea n-a avut la nivel central nici un Plan de mari orizonturi. Din acest an, care ar fi trebuit să fie unul istoric, România nu rămîne cu nimic măreț. De fapt nimeni n-a spus poporului român de ce Sărbătorim o sută de ani de la Marea Unire. Președintele nu s-a implicat, fie și pentru că Răvășitoarea n-a găsit o rochie potrivită pentru aniversarea a o sută de ani de Românie Mare. Guvernul PSD-ALDE a văzut în Centenar un bun prilej de a mitui baronii locali și primarii cu sume luate de la buget. În alte țări, în astfel de ocazii, istoricii, publiciștii, oameni de cultură reamintesc cetățenilor trecutul țări, trecut văzut sub semnul lecțiilor pentru prezent. Într-o serie de articole dedicate Centenarului vom încerca să arătăm în ce măsură Istoria României e pentru noi, cei de azi, Marea Doamnă Învățătoare. Citește mai mult

Gîndul de duminică, 25 noiembrie 2018

În loc de Prefață la Ceremonia de inaugurare a Cimitirului Militar Românesc de la Apșeronsk, Ținutul Krasnodar, Federația Rusă (26 noiembrie 2018)

După cum am scris (pe cristoiublog.ro) și chiar am vorbit (la emisiunea Sandrei Stoicescu de joi, 22 noiembrie 2018, Antena 3), am răspuns invitației trimise de Vasile Soare, ambasadorul României la Moscova, de a participa la Ceremonia oficială de inaugurare a Cimitirului Militar Românesc de la Apșeronsk, Ținutul Krasnodar, Federația Rusă, în care urmează să fie înhumați militarii români căzuți în luptele din 1942-1943 din Caucaz și capul de pod Cuban. Despre acest moment mai puțin cunoscut al Campaniei din Est voi scrie pe larg în numărul din decembrie al revistei Historia, unde voi publica și reportajul călătoriei în Rusia și al ceremoniei. Ceremonia va avea loc luni, 26 noiembrie 2018, la Apșeronsk, la 100 de kilometri de Krasnodar. Dintre ziariștii români mai merg: Florian Bichir, și o echipă de la România Tv, condusă de Lili Ruse. Dacă Dumnezeu mă ajută, sîmbătă noaptea sînt la Moscova, duminică dimineața la Krasnodar și luni dimineața la Apșeronsk. Despre acest moment istoric s-a pronunțat pînă acum un singur politician român: Călin Popescu Tăriceanu. Într-un interviu acordat României Tv pe 11 noiembrie 2018, domnia sa a ținut să precizeze: „Permiteţi-mi să adaug încă un lucru: prin eforturile ambasadorului nostru la Moscova, Vasile Soare, în curînd va fi inaugurat al doilea cimitir dedicat militarilor români decedaţi pe frontul de est, în Al Doilea Război Mondial, în Rusia este un gest foarte frumos, o iniţiativă extraordinară, pentru că aşa cum şi noi trebuie să arătăm respectul cuvenit faţă de cei care şi-au dat viaţa pentru România, în fond citeam recent un articol al reputatului ziarist Ion Cristoiu, care vorbea despre iniţiativele numeroase făcute de Germania pentru a-şi cinsti soldaţii căzuţi pe front în Rusia şi pentru care au construit o seamă de cimitire şi mă bucur că şi noi avem această preocupare pentru că au fost zeci şi zeci de mii de militari care au căzut pe front şi care nu au fost îngropaţi.” Mă mulțumesc deocamdată să reiau prezentarea pe scurt dintr-un număr anterior al cristoiublog.ro a luptelor duse de Armata Română în Caucaz și capul de pod Cuban între 1 august 1942-12 februarie 1943 (ofensiva) și între 12 februarie 1943-9 octombrie 1943 (retragerea prin luptă): Citește mai mult

Gîndul de sîmbătă, 24 noiembrie 2018

Cum a rezistat SRI la subiectul „rezist”

Foto&text: Traian Horia În martie 2017, prezent la bilanțul Ministerului Afacerilor Interne (MAI), directorul Serviciului Român de Informații (SRI), Eduard Hellvig, declara textual: „Vom continua să utilizăm eficient și responsabil această armă (informația-n.n.) , pentru a vă pune (către MAI-n.n.) la dispoziție informații utile, pentru asigurarea ordinii publice și a siguranței cetățenilor României”. Nu foarte departe de eveniment, în 2018, ulterior așa-zisului Miting al Diasporei din 10 Avg., s-a văzut că “informația” livrată de SRI pentru uzul forțelor MAI care păzeau sediul Guvernului a fost perfect inutilă: cu jandarmi trimiși în cămăși și fără căști, să înfrunte pietrele aruncate de grupuri “rezist” extrem de agresive, infiltrate cu “activiști” Antifa sosiți din Occident. Ce știa, așadar, SRI despre grupurile “rezist” și despre “Antifa”? Ne-au scris jandarmii cristoiublog.ro a dezvăluit în exclusivitate, încă din 18 august a.c., că metaforele cu titlu de “informații” transmise de SRI către Ministerul Afacerilor Interne înainte de evenimentele din 10 august, au fost perfect inutile, iar asta s-a văzut pe teren: au fost consemnate atunci vandalisme, ciocniri, cu întreg centrul Capitalei blocat și aruncat în haos (după ce “manifestanții” își pregătiseră acțiunile de timpuriu, prin comunicări pe Facebook) dar și cca 500 de răniți- manifestanți și jandarmi, dintre care cel puțin 70 spitalizați. Într-un mesaj transmis publicației noastre, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a ținut să precizeze că „la nivel instituțional au fost valorificate toate informațiile disponibile, atât cele provenite de al instituții cu atribuții pe această linie, cât și cele provenite din surse deschise.”. Citește mai mult

Gîndul de vineri, 23 noiembrie 2018

De ce trebuie să fie fericit un politician cînd e huiduit în public

Sub titlul Zid de pace / Turnuri de frăţie, Mircea Maliţa şi-a publicat la editura Compania memoriile despre anii 1962-1972, aşezaţi de domnia sa – şi nu numai – sub semnul sintagmei Deceniul deschiderii. Mircea Maliţa a fost unul dintre cei implicaţi cu profunzime şi hărnicie în politica de extraordinară echilibristică angajată de Gheorghiu Dej şi continuată de Nicolae Ceauşescu pentru ca o ţară mică şi pricăjită precum România să fie independentă faţă de Moscova în plan extern fără a risca pedeapsa invadării militare de către Tratatul de la Varşovia. Acestui avantaj i se adaugă un altul, mult mai important, şi care dă volumului o valoarea în plus faţă de cea de memorii ale unui implicat. E vorba de capacitatea lui Mircea Maliţa de a medita din mers asupra întîmplării istorisite. Din această dedublare s-a născut un excelent volum de eseuri despre deschiderea comunismului românesc. Mircea Malița nu mai e printre noi. La vremea lansării, am dedicat volumului un taifas TV. Cum s-a întîmplat de atîtea ori în asemenea cazuri, cartea a devenit pretextul unui dialog seducător, care a întrecut, prin idei şi amănunte, conţinutul variantei tipărite. Despre carte și despre taifas am scris cu șase ani în urmă. Citește mai mult

Gîndul de joi, 22 noiembrie 2018

Cum își apără ștabii de la ÎCCJ privilegiile de nomenklaturiști ai magistraților

Grație sesizării depuse de Guvern, Curtea Constituțională ne-a atras atenția asupra ilegalității în care își desfășura activitatea Înalta Curte de Casație și Justiție. Gheorghe Piperea, nu doar avocat, dar și familiar al teelviziunilor, a explicat didactic, pe înțelesul tuturor, într-una din edițiile emisiunii România9, această incredibilă realitate de la ÎCCJ, ivită pe vremea sinistrei Livia Stanciu, cea care a băgat-o la pușcărie pe Rarinca, numai pentru a nu-i da banii care-i datora, și continuată cu brio sub măreața președinție a Cristinei Tarcea, un magistrat care, după ce a lăsat o vreme impresia că zburdă pe imaș s-a dovedit că-și știe țărușul de care e legat lanțul. În cazul ei, lanțul era destul de lung pentru a ne trage pe sfoară. După cum se întîmplă cu toți cei care iau lumină din cazărmi, la un moment dat, Cristinei Tarcea i s-a dat ordin să intre în rînd și să ia poziție de drepți. Judecătoarea care ne încîntase prin pledoaria pentru independența Justiției a devenit peste noapte o tovarășă cu literă mică, dreptul de a purta literă mare aparținînd Tovarășei. În 2013, s-a adoptat Legea nr. 255/2013 prin care se modifica Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Legea prevedea următoarele: Completul de judecată de cinci de la ÎCCJ se trage la sorți. Toți cei care urmează să participe, inclusiv ștabii ÎCCJ, se supun acestei proceduri în acord cu imaginea Justiției de persoană oarbă. Sorții pot decide componența unui anumit complet. Sorții pot decide pînă la urmă dacă un acuzat e sau nu trimis la pușcărie. Potrivit Legii, dacă sorții nimeresc într-un complet un ștab, acesta devine automat șeful completului. Citește mai mult

Gîndul de miercuri, 21 noiembrie 2018

Klaus Iohannis s-a dovedit încă o dată principalul agent electoral al PSD

Dacă ar fi să credem presei, luni, 19 noiembrie 2018, a avut loc la București o ședință a Comitetului Executiv Național al PSD dedicată remanierii Guvernului Viorica Dăncilă. Despre acest moment ne-a vorbit liderul partidului Liviu Dragnea cu ceva timp în urmă la finele Ședinței Comitetului Executiv Național din 21 septembrie 2018: „În ceea ce priveşte remanierea, i-am consultat pe colegii mei cînd cred că este bine să fie făcută şi aproape în unanimitate, au zis după referendum. Asta înseamnă că pînă atunci... Oricum doamna prim-ministru începuse o evaluare miniştrilor, care este în desfăşurare, şi după referendum vom avea un Comitet Executiv Naţional, care va hotărî cine din partea Partidului Social... Sau pe locurile Partidului Social Democrat cine va mai rămîne în Guvern, cine nu. Reporter: În opinia dumneavoastră, Paul Stănescu ar trebui să mai rămînă, sau să nu mai rămînă în Guvern? Liviu Dragnea: O să-mi spun opinia atunci. Ce este foarte important, din punctul meu de vedere şi o să cer în mod imperativ la acel Comitet Executiv şi o să o rog şi pe doamna prim-ministru, ca una din calităţile pe care... Din calităţile obligatorii pe care trebuie să le aibă membrii Guvernului trebuie să fie buna comunicare. Buna comunicare.” Teoretic remanierea apărea ca dictată de necesitatea unei perfecționări a guvernării, de care se preocupă, indiscutabil orice partid aflat la putere. Practic însă, anunțul contrazicea această intenție: Citește mai mult