cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”:





Gîndul de vineri, 11 ianuarie 2019

Cele 25 de întrebări stîrnite de marea enigmă postdecembristă: Klaus Iohannis - președinte!

Duminică, 16 noiembrie 2014, seara, contrazicînd toate previziunile, Klaus Iohannis obține o victorie la scor în disputa cu Victor Ponta și devine președinte. La nici două zile de la acest eveniment, marți, 18 noiembrie după-amiaza, sub genericul Gîndul de după- amiază, publicam pe cristoiublog.ro textul intitulat: Cele 25 de întrebări stîrnite de marea enigmă postdecembristă: Klaus Iohannis - președinte! Au trecut de atunci mai mult de patru ani. Pe 23 iunie 2018, Klaus Iohannis și-a anunțat, contrazicînd o tradiție democratică postdecembristă, înscrierea pentru un nou mandat. Prin aceasta, cu un an și jumătate înainte de alegeri, Klaus Iohannis a pus între paranteze responsabilitățile de președinte și a început să acționeze ca un candidat al PNL la prezidențiale. Vineri, 4 ianuarie 2019, în loc să adreseze națiunii un Mesaj despre marile provocări ale Noului An, Klaus Iohannis a ținut o conferință de presă avînd ca punct central reiterarea deciziei de a candida din nou. Despre aspectele constituționale și morale ale folosirii incorecte de către candidatul Klaus Iohannis a prerogativelor de președinte în exercițiu pentru a-și surclasa contracandidații am mai scris. Printre altele, la loc de frunte în exploatarea incorectă a funcției de către candidatul Klaus Iohannis, treceam folosirea Sistemului instituțiilor de forță. În 2014, Sistemul l-a făcut președinte în urma unei negustorii pe care Klaus Iohannis a respectat-o în cei patru ani de mandat. A fost singurul lucru respectat de președinte. În rest, Constituție, democrație, bun-simț, interes național, au fost aruncate la coș ca niște inutilități nedemne de El, Președintele cu p mare.

Citește mai mult

Gîndul de joi, 10 ianuarie 2019

Codruța Kovesi a revenit spectaculos pe scena publică. În pregătirea unei înscrieri în cursa pentru prezidențiale?

Marți, 8 ianuarie 2019, Digi 24, a difuzat informația potrivit căreia la finalul anului trecut fosta șefă a DNA, Codruța Kovesi, „a făcut o plîngere către CEDO, în care contestă modul în care a fost revocată din funcție”. Informația a fost preluată ulterior de multe site-uri și televiziuni de știri. Un site, Stiripesurse.ro, dînd curs unei îndatoriri profesionale, s-a adresat Parchetului General, instituție la care lucrează Codruța Kovesi, pentru a obține amănunte. Pentru a răspunde, Parchetul General s-a adresat angajatei sale, care i-a zis ce să scrie în adresa trimisă site-ului. Firește, putea să răspundă direct Persoana despre care era vorba. Se vede treaba că Persoana despre care era vorba – Codruța Kovesi, fostă Slujirea, fostă Nefertiti, fostă Indispensabila (sper că n-am scris Indispensabil, Doamne ferește!) – e mai ceva ca Zeus: Răspunde prin gura unei instituții. Îmi imaginez cum e cînd Slujirea ajunge la doctor. Ce vă doare? O doare burta – răspunde Parchetul General, condus de Augustin Lazăr, zis Gusti. În replică, Tudorel Toader și persoane publice adversare ale Codruței Kovesi au minimalizat gestul, expediindu-l în zona acțiunilor de prisos. S-a motivat de către Tudorel Toader că la CEDO nu pot fi depuse plîngeri despre deciziile Curții Constituționale dintr-o țară. În ultimii ani și pe fondul acțiunii în forță a Binomului SRI-DNA, plîngerea depusă la CEDO a devenit un soi de gest ultim de onoare.

Citește mai mult

Gîndul de miercuri, 9 ianuarie 2019

În relația cu Guvernul, Klaus Iohannis nu mai e de demult președintele României. E candidatul partidului de Opoziție PNL

Renunțarea lui Klaus Iohannis la funcția de președinte pentru postura de candidat al PNL la prezidențiale duce lovește grav interesul național și prin folosirea prerogativelor de șef al statului pentru a lupta împotriva candidatului PSD. Să mă explic. Chiar dacă Legea fundamentală fost făcută poștă de Traian Băsescu prin stoarcere de interpretări favorabile și de Klaus Iohannis prin folosirea ca tonomat al propriilor ranchiune, totuși, fie și ca semn de respect, s-ar cuveni să ne mai aruncăm o privire asupra articolelor care o alcătuiesc. Ar fi prilejul de a fi surprinși de conținutul punctului patru al articolului 1: „4) Statul se organizează potrivit principiului separației si echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale.” Surprinderea s-ar explica prin ceea ce am putea numi discrepanța de tip moldo-valah dintre Lege și aplicarea ei în realitate. Realitatea postdecembristă ne-a obișnuit cu o Președinție trecînd drept putere în sine și, prin asta, participînd la necesarul echilibru al puterilor în statul de drept. Constituția din 1991 ne arată însă că în România postdecembristă nu există Putere Prezidențială. Există doar putere legislativă, putere judecătorească și putere executivă. Oricît de ciudat le-ar suna celor încredințați că Președintele e un arbitru al puterilor în stat, un fel de Zeus uitîndu-se la muritori prin crăpătura perdelei de la Olimp, președintele e parte a puterii executive. Altfel spus, președintele împarte cu guvernul responsabilitățile tipice Executivului. Părinții Constituției i-au zis acestei femei cu barbă Republică semi - prezidențială. Cum au ajuns Părinții Constituției la această schizofrenie care a costat și costă România prin adîncirea neașezării sale eterne e o altă chestiune, de care ar trebui să se ocupe istoricii.

Citește mai mult

Gîndul de marți, 8 ianuarie 2019

Klaus Iohannis nu mai e președintele României. E candidat. Ce pagube uriașe poate produce asta interesului național

Vineri, 4 ianuarie 2019, Klaus Iohannis și-a regizat o întîlnire cu presa care s-a vrut spontană. Momentul se înscrie în eforturile sale de a dovedi că e, totuși, om și nu Rață Mecanică. Așa cum s-a întîmplat și într-alte cazuri, ticluirea s-a văzut cu ochiul liber. O nouă tentativă penibilă de a părea spontan prin regizarea unei întîmplări. Întîlnirea a debutat cu un soi de Statement, impropriu zis astfel, deoarece Statementul nu poate fi o improvizație, ceva în drum spre mașină sau spre bodegă. Statementul s-a redus la un anunț: „La sfîrșitul anului vom avea alegeri prezidențiale și reiterez ceea ce am mai spus, voi intra în competiție pentru un nou mandat de președinte.” Osteneala de a sesiza o conferință de presă spontană pentru a reitera că va candida la prezidențialele de la finele lui 2019, a descumpănit pe mulți cronicari ai politicii interne. Ce l-a apucat? s-au întrebat mulți, chiar și dintre cei deja obișnuiți cu toanele lui Klaus Iohannis. De ce mai era nevoie de a reafirma într-o Declarație de presă din primele zile ale lui 2019 hotîrărea sa de a candida la prezidențiale? Întrebări logice dacă ne gîndim că România, al cărei președinte se pretinde a fi Klaus Iohannis, se va confrunta în 2019 cu mari provocări interne și internaționale, infinit mai importante pentru destinul național decît faptul că el, Klaus Iohannis, va candida la prezidențialele presupuse a avea loc hăt departe de ianuarie 2019, peste 10 luni, prin noiembrie 2019. Vorba babei Safta: Să ne vedem noi prin toamna lui 2019, dacă vom mai apuca, maică, și atunci vom discuta.

Citește mai mult

Gîndul de luni, 7 ianuarie 2019

Deși n-o mărturisește, Liviu Dragnea s-a înscris deja în campania pentru prezidențiale ca reprezentant al PSD

În comentariul dedicat de mine discursului ținut de Liviu Dragnea la Consiliul Național al PSD din 18 decembrie 2018 am ironizat jelaniile președintelui PSD, arătat cu degetul de mulți lideri ai Partidului ca fiind un veritabil dictator și denunțat de adversarii politici drept adevăratul șef al Guvernului Viorica Dăncilă. Una dintre expresiile acestei acuzații constă în sintagma Guvernul Dragnea-Dăncilă folosită în conținutul Moțiunii de cenzură depuse în chip nefericit de o Opoziție tot mai amatoare în bătălia politică. Pe parcursul discursului de la ședința Consiliului Național Liviu Dragnea s-a plîns de marile slăbiciuni din activitatea unor instituții guvernamentale precum ANAF, Oficiul pentru protecția consumatorului. Spectacolul friza ridicolul. Liviu Dragnea a schimbat în doar doi ani doi premieri, a dat afară și a numit pe cine a vrut el dintre demnitari, a pus-o pe Viorica Dăncilă premier, deși în partid sînt sute de persoane mult mai bine pregătite pentru funcția asta. Dacă ar vrea – comentam într-o emisiune tv – Liviu Dragnea nu numai că ar putea schimba peste noapte conducerile celor două instituții, dar mai mult ar putea desființa și instituțiile respective. Că instituții din subordinea Vioricăi Dăncilă ar putea să se fofileze cînd vine vorba de îndeplinit niște indicații e posibil. Dar că atotputernicul Liviu Dragnea să se lamenteze că ele se fac că plouă cînd vine vorba de înaltele comandamente desprinse din Programul PSD de Guvernare, asta chiar că ține de fantezia deșuchiată. Am presupus că Liviu Dragnea le-a folosit exemplul pentru a dovedi cît de repede se concretizează în măsuri mustrările sale publice.

Citește mai mult

Gîndul de duminică, 6 ianuarie 2019

Iuliu Maniu despre ruși în ședința Consiliului de miniștri din 15- 16 septembrie 1944: Să-i iubim, pentru că ne violează femeile?!

Pe 28 decembrie 2018, pe pagina de Facebook a Ambasadei Federației Ruse la București a fost postat un text care pune la îndoială adevărul istoric potrivit căruia, ajunsă pe teritoriul românesc, Armata Roșie s-a dedat la grave abuzuri împotriva populației civile. În ediția de vineri, 4 ianuarie 2019, a cristoiublog.ro, am găsit de cuviință să reacționez la aserțiunile din text apelînd la un document istoric prin care se dovedea că însuși Stalin le contrazisese în 1946. A fost din partea mea un gest polemic nu numai cu intervenția Ambasadei dar și cu felul în care opinia publică, de la noi, prin reprezentanții săi, a reacționat la provocarea din Kiseleff. Textul a stîrnit indignare în rîndurile românilor. Exploatînd această stare de spirit politrucii din partide s-au grăbit să dea publicității luări de poziție clișeu tipice rusofobiei cultivate în postdecembrism de forțe diverse. De la nostalgicii ceaușiști pînă la cățelușii Marilor Puteri Occidentale interesate în continuarea Războiului Rece și după încheierea acestuia. A lipsit în toate luările de poziție publice față de această postare privirea rece, lucidă, față de un fapt al realității. Cum eu nu sufăr de sindromul rusofobiei, voi încerca să privesc gestul Ambasadei Ruse la București cu detașarea cerută de postura mea de Istoric al clipei. Orice încercare a mea de a găsi gestului o explicație rațională a fost sortită eșecului. Doar o trimitere la un consum excesiv de vodcă ar putea explica acest nitam-nisam al unei ambasade despre care se presupune că e condusă de diplomați și nu de zurlii ai Facebookului. Citește mai mult

Gîndul de sîmbătă, 5 ianuarie 2019

Cum a fost pus Consiliul Suprem de Apărare a Țării în slujba Protocoalelor SRI până în 2019, sub semnătura președintelui Iohannis

Text&foto: Traian Horia
În 2015, Klaus Iohannis impunea la Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) folosirea Protocoalelor până în 2019, în „colaborarea” Serviciilor Secrete cu terți. O denunțare a Protocoalelor SRI ar afecta azi nu doar Hotărârile CSAT date de Iohannis, dar și strategia națională de Apărare.
Joaca de-a CSAT-ul
În decembrie 2015, Klaus Iohannis și plutonul său de consilieri înscriau într-un document-cadru emis de Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), exigența ca orice „colaborare inter-instituțională” (pentru instituțiile Sistemului național de Apărare - n.n.) să fie realizată „prin intermediul” Protocoalelor. Legile nu mai erau suficiente pentru marele strateg, iar documentul respectiv fusese conceput ca un „îndrumar” pentru Strategia de Apărare a Țării până în 2019, fiind lansat într-un moment în care nu existau acuzații referitoare la legătura ombilicală între Protocoalele SRI și funcționarea unui Stat Paralel. Ulterior, în decembrie 2018, când scandalul înțelegerilor secrete între instituții din sectorul Securității naționale atinsese un apogeu, Klaus Iohannis revenea și sesiza Curtea Constituţională în legătură cu inițiativa Guvernului de declasificare a Protocoalelor SRI. Existau două lucruri care precipitaseră acțiunea președintelui de blocare a declasificării: orgoliul nemăsurat al lui Klaus Iohannis (cu antipatia sa evidentă pentru Coaliția de la guvernare) și revelația că la finalul lui 2015, el târâse CSAT într-un joc murdar, care trebuia să țină în legalitate Protocoalele Comunității de Informații până în 2019, sub pretextul „asigurării siguranței naționale”.

Citește mai mult

Gîndul de vineri, 4 ianuarie 2019

Ambasada Federației Ruse la București – contrazisă de Stalin

Pe 28 decembrie 2018, la ora 16.30, pe pagina de Facebook a Ambasadei Federației Ruse la București a fost postat un text care pune la îndoială adevărul istoric potrivit căruia ajunsă pe teritoriul românesc Armata Roție s-a dedat la grave abuzuri împotriva populației civile: „Pe parcursul unei lungi perioade de timp, în presa occidentală și cea românească apar periodic diverse publicații menite să-i denigreze pe ostașii Armatei Roșii care au eliberat de fascism țările Europei de Est și Europei Centrale. În cadrul acestei perpetue campanii de propagandă, ostilii critici anti-sovietici și anti-ruși încearcă insistent să-i convingă pe oameni că Armata Roșie era o adunătură de tîlhari și violatori care nu știau de nicio milă față de populația civilă. Astăzi asistăm la o revitalizare a acestei campanii. (...) Mitul creat de cei cu atitudinea antirusă, cu acel «Davai ceas, davai palton» (tradus din «Dă ceasul, dă haina»), conform căruia trupele sovietice au jefuit masiv populația românească în 1944, are prea puțin de a face cu realitatea. (...)” În replică la această încercare a Ambasadei ruse de a nega abuzurile comise de Armata Roșie după intrarea pe teritoriul românesc, voi apela la un document istoric: Stenograma întîlnirii din februarie 1946 dintre Stalin și o delegație ARLUS. Între 25 ianuarie – 25 februarie 1946, o Delegație ARLUS vizitează URSS la invitația Asociației sovietice VOKS. Din delegație au făcut parte:

Citește mai mult

Gîndul de Breaking News, joi, 3 ianuarie 2018

Șocant: istoria se repetă. Atacurile teroriste din Marea Britanie duse la îndeplinire tot mai des cu dezechilibrați psihici. Atacatorul din Manchester, internat pentru probleme de sănătate mentală

Text & foto: Traian Horia
Introducere
În august 2016, cinci turiști străini aflați la Londra erau răniți grav într-un atac cu armă albă, într-o zonă centrală a Londrei. Potrivit poliţiei metropolitane, printre cei răniţi se aflau o israeliancă și alte trei persoane din Marea Britanie, Australia, respectiv Statele Unite. Atacatorul în vârstă de 19 ani era un migrant originar din Somalia şi sosise în Marea Britanie din Norvegia. Potrivit martorilor oculari, grupul de străini a fost atacat în zona Russell Square, iar agresorul a fost imobilizat de poliţie după o urmărire de câteva sute de metri. Pentru că a refuzat să se predea, poliţiştii au folosit împotriva somalezului pistoale- Taser. Anchetatorii britanici au susținut la vremea respectivă, în fața unei opinii publice din ce în ce mai îngrijorate de spectrul terorismului, că atacul ar putea fi conexat mai degraba cu o boală mentală a agresorului. Astfel incât, cazul nu a fost inregistrat ca act terorist.
Cuprins
Șocant, recentul atac din Manchester (Gara Victoria) din Noaptea de An Nou a lui 2019 are particularități cvasi-identice: atacatorul în vârstă de 25 de ani care a înjunghiat trei persoane în Manchester provine dintr-o familie de migranți somalezi, a venit în Marea Britanie din Olanda, a folosit un cuțit pentru atac, a fost neutralizat cu pistoale-Taser și se află internat în prezent la o unitate de boli mentale. Individul a fost arestat pe o platformă de călători a firmeui locale MetroLink (tramvai) după ce a atacat cu un cuțit călătoirii, strigând "Califatul (Stat Islamic-n.n.) va trăi!".  Părinții teroroistului frecveantează moscheea locală Khiza din Cheetham Hill.

Gîndul de joi, 3 ianuarie 2019

Viorica Dăncilă și Tudorel Toader cîntă prohodul OUG privind amnistia. Liviu Dragnea îi acompaniază

Potrivit presei, premierul Viorica Dăncilă a avut pe 27 decembrie 2018 la sediul Guvernului o discuție informală cu ziariștii acreditați la Guvern. Relatarea discuției surprinde prin aceste precizări în chestiunea OUG pentru amnistie și grațiere: „De asemenea, premierul a spus că nu există niciun astfel de proiect de ordonanță de urgență pentru amnistia și grațierea. Ea a precizat că înțelege votul din Consiliul Național al PSD privind o astfel de ordonanță dar că trebuie îndeplinite anumite condiții. Întrebată dacă ordonanța ar putea fi semnată de un secretar de stat, Dăncilă a spus că și-ar dori ca Tudorel Toader să și-o asume și să o și semneze.” Că a fost o asemenea discuție m-am convins urmărind RRA, instituția de presă în ale cărei informații am deplină încredere. N-am întîlnit pînă acum, de cînd ascult RRA, vreo știre născocită sau stîlcită de partizanatul politic. Citez dintr-o știre difuzată de RRA pe 27 decembrie 2018, la Radiojurnal: „Viorica Dăncilă s-a referit şi la ordonanţa de urgenţă privind aministia şi graţierea, despre care a reafirmat că nu se află pe masa ei de lucru, dar a precizat că nu va accepta un asemenea act normativ dacă el nu va fi iniţiat de ministrul Justiţiei. Acelaşi lucru este valabil şi pentru ordonanţa de orgenţă privind Codurile penale, a mai spus premierul.” Semnarea de către Tudorel Toader a OUG privind amnistia e ca și cum ai spune că nu crezi în Dumnezeu decît după ce Pilat din Pont semnează Epistola către Efeseni a Apostolului Pavel.

Citește mai mult