1 2 3 4 5 6 296

Gîndul lui Cristoiu de duminică, 16 iunie 2019

Gîndurile lui Cristoiu: „De ce n-a scris Donald Trump pe Tweeter, «prietenul meu Liviu Dragnea a fost arestat, regret»?”

Monica Mihai: Săptămâna care a trecut România a pierdut scaunul nepermanent la ONU, un scaun pentru care s-a luptat destul demult și s-au dus negocieri în culise pe căi diplomatice, a pierdut în favoarea Estoniei. Care credeți că este motivul pentru care s-a ajuns în această situație? Ion Cristoiu: Păi principalul motiv este politica externă condusă de Klaus Iohannis, hai să fim serioși, cel care face politica externă este Klaus Iohannis. Monica Mihai: Nu a avut de a face amestecarea lui Liviu Dragnea pe partea asta? Ion Cristoiu: Nu, nu a avut, stați să ne lămurim, noi nu am mutat ambasada, aia a fost o legendă. Adică nu cred că acolo a fost o... dacă ar fi fost așa, domnul Trump ar fi trebuit să scrie pe Twitter „mulțumim României, îmi pare rău că nu am reușit să o sprijinim”. Monica Mihai: Și Trump nu a scris pe Twitter. Ion Cristoiu: Bineînțeles doamnă că nu asta a contat, păi cum să... noi avem o imagine catastrofală, dumneavoastră știți dacă te duci acum la Paris și întrebi pe unu despre aceste alegeri, știți ce vă întreabă? Am auzit că ați falsificat alegerile. Deci președintele României ca să vedeți cât de proști sunt ăștia de la (...) după ce că au câștigat alegerile în mod zdrobitor, tot ei au lansat în străinătate că la noi s-au furat alegerile. Și atunci dacă eu sunt la ONU și văd: corupție, anti-europeană, nu știu ce mai vor să facă și atunci... Monica Mihai: Confuzie pe plan intern politic. Ion Cristoiu: Da, și ea este, cel care a promovat această chestie a fost domnul Klaus Iohannis care susține peste tot că s-au falsificat alegerile, a fost fraudă, care fraudă? Monica Mihai: Ce ar fi obținut România dacă ar fi câștigat acest scaun permanent, care era de fapt miza diplomatică? Că vorbim de o miză diplomatică. Ion Cristoiu: Era un... membru ne permanent nu înseamnă nimic ca putere, dar erai acolo, erau anumite decizii la care conta și numărul de voturi. Monica Mihai: Cele care nu se foloseau de dreptul de veto, vorbim de scaunele permanente. Ion Cristoiu: Și conta la un moment dat, mai ciupeai pe acolo ceva fripturi, că venea unu și aveam nevoie în conflictul ăla, adică vocea ta era importantă, se auzea, dar cum să câștigăm noi, uitați-vă că noi am avut, uitați-vă la primirea, la vizita, la așa zisa vizită a lui Klaus Iohannis la Washington, care nu a fost o vizită oficială, ci era pe acolo și i-au aranjat niște lobby-iști cu Trump. Față de vizita premierului Orban care a fost vizită oficială și a președintelui Polonei, păi a președintelui Poloniei a fost o, cum să zic un spectacol... Monica Mihai: Și spuneți că ăsta este rezultatul eșecului politic extern al României? Ion Cristoiu: Da, una din cauze fiind faptul că din nevoie de politică internă, noi ne promovăm în străinătate imaginea rea. Dar în același timp spune că la Washington Klaus Iohannis nu are o relație directă, pentru că repet îl invita într-o vizită oficială, deci ce s-a întâmplat acum cu președintele Poloniei, asta este o chestiune unică, ați văzut că după discuția aia de pe peluză care încântat pe liderii români de opinie, s-a întâmplat ceva cu România? Citiți tot articolul
Invitații cristoiublog

Jurnalul unui personaj controversat

Pe o prispă a literaturii române, Dinu Săraru șade bine înfipt și se uită cu nesaț la lumea care trece pe drum și-l salută: „Sărut mâna, boierule !” Iar asemenea bunicului său patern, tot Constantin, nu răspunde pentru că n-aude în secunda-n care țăranul spune „Sărut mâna, boierule!”, și după vreo câteva secunde, când țăranul trece, atunci el îl strigă și îl blagoslovește: „«Aba, mă, nărodule, tu nu știi să dai bună ziua ?» «Păi, dădui, boierule !» «Dăduși pe dracu!»” și îl mai blagoslovește o dată, așa încât până dimineața înjură un sat întreg! Cu această imagine, vie și colțuroasă, am rămas după ce am terminat de citit Jurnalul unui personaj controversat, lansat recent de octogenarul scriitor. Sigur, în rememorările provocate de Vartan Arachelian, Maestrului i-au rămas destui neînjurați, însă spiritul său polemic, ascuțit, complex nu i-a menajat deloc pe fariseii întâlniți de-a lungul vremii. Ehee, și ce vremuri... Dar mărturisitorul și le asumă cu sinceritate, altminteri n-ar fi publicat și memoriul adresat din detenția dobrogeană autorităților comuniste, un document delicat prin care cerea iertare și îndurare. Și nu oricum, ci renegându-și originea, în special un bunic, un „chiabur în toată puterea cuvântului”, „foarte înstărit care provenise la această situație” în urma căsătoriei, prilej să dobândească „pământ și o cârciumă cu ajutorul cărora prin exploatare și-a mărit averea.” Nu lipsește nici denunțarea legionarilor Gh. Iliescu și Ridiche C. și nici angajamentul ferm: „Eu nu pot concepe viața mea în afara liniei partidului nostru. Tot ceea ce am făcut, tot ceea ce am gândit, tot ceea ce am scris și publicat, fiecare rând, au fost pătrunse de încrederea mea de nezdruncinat în cauza partidului. (...) Mă adresez Dumneavoastră cu încredere că mă veți înțelege și că-mi veți da putința să-mi aduc contribuția mea la realizarea marii opere a construirii socialismului, pentru că altfel viața mea nu mai are niciun sens și deci nici nu mai trebuie trăită.” Viitorul prozator avea atunci doar 21 de ani și vremelnicul, scurtul statut de deținut politic l-a obligat să deprindă arta dedublării, ca modalitate de supraviețuire și parvenire într-o țară a limbajului premeditat disociat. Citiți tot articolul
Imaginile săptămânii

De ce n-a scris Donald Trump pe Tweeter, „prietenul meu Liviu Dragnea a fost arestat, regret”? (înregistrarea integrală a emisiunii „Gândurile lui Cristoiu” din 13 iunie 2019)

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”: