cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”:





Invitații cristoiublog.ro – Traian Horia (corespondență de la Londra)

Papa Francisc, agent electoral pentru Klaus Iohannis

O Inchiziție pentru „populiști”. De la fratele Francisc
În ianuarie 2019, prezent la o întâlnire cu Corpul Diplomatic acreditat la Vatican, Papa Francisc lăuda controversatul Pact Global Compact asupra Migrației și avertiza asupra resurecției „naționalismului” și „populismului” care subminează „multilateralismul” (a se citi „globalismul”): declarația în sine, nefirească oarecum pentru un lider religios de un asemenea rang, revela un Papă activist-globalist, care (stupoare!) folosea din plin sărăcia ideilor neomarxist-laice, cu clișee preluate direct de la politicienii finanțați prin controversatul „filantrop” nord-american George Soros. Nu peste mult timp de la acel moment, în luna mai a.c., „activistul” Papa Francisc va sosi în România (în perioada 31 mai - 2 iunie a.c.) pentru un turneu și o parolă ca între globaliști cu „multilateralistul” Klaus Iohannis (președinte).
Tatăl Nostru carele ești la Bruxelles
Un lucru devenea cert: vizita Papei în România anului 2019 este un rezultat direct al „relațiilor speciale” pe care Papa le are cu ateii ce conduc Uniunea Europeană: Jean-Claude Juncker, Frans Timmermans (ambii de la Comisia Europeană) și Antonio Tajani (Parlamentul European) - o nesfântă treime ce îl dorește cu o nedisimulată disperare pe Klaus Iohannis ca și câștigător al alegerilor prezidențiale de la sfârșitul acestui an. Tripleta de la UE are cu ce să îl ghidoneze pe Iohannis și are cu ce să își împlinească dorințele pentru România: olandezul Frans Timmermans este responsabil pentru reuniunile periodice organizate de UE cu reprezentanții bisericilor din UE(!!!) unde a fost inclus și Papa, iar luxemburghezul Jean Juncker este un prieten personal al cardinalului Reinhard Marx, președintele puternicei Conferințe a Arhiepiscopilor (COMECE).

Citește mai mult

Gîndul lui Cristoiu de sîmbătă, 30 martie 2019

Înalții Birocrați de la Bruxelles au pus sub semnul îndoielii corectitudinea procurorilor români într-un dosar, cel al Codruței Kovesi. De ce nu se autosesizează CSM și în cazul acesta?

Mare zarvă la Bruxelles, printre Înalții Birocrați de Lux ai UE, Comisarii Komniterniști cu papion, pentru că în România, Babuinia lor, Codruța Kovesi a fost inculpată de procurorii Secției de investigare a infracțiunilor din Justiție. Înalții Birocrați de Lux de la Bruxelles susțin că anchetarea Codruței Kovesi la București e un abuz al procurorilor români. Și că Guvernul să intervină și să oprească ancheta, ba mai mult să-i oblige pe procurori s-o declare nevinovată pe Codruța Kovesi. Față de această poruncă dată României care se dovedește a nu știu cîta oară că e tratată ca o țară de babuini, îmi permit să fac următoarele observații: Dacă aș fi în locul Guvernului i-aș întreba pe noii Kominterniști cum să procedez. De la Bruxelles prin sute de declarații ni s-a spus că procurorii sînt independenți pe parcursul anchetei, că orice intervenție a politicienilor în mersul unei anchete e considerată ingerință gravă și poate duce la sancționarea României. Întrebarea pe care trebuie s-o pună Guvernul român e, așadar, aceasta: Dacă intervenim în mersul anchetei garantați că nu veți sancționa pentru nerespectarea independenței Justiției? E Codruța Kovesi o victimă a unor răfuieli politico-mafiote așa cum s-a întîmplat pe vremea cînd ea trona în sediul DNA mai ceva decît Zeus în Olimp? Habar n-am. Și spun asta, deoarece, spre deosebire de alte cazuri, în cel al Codruței Kovesi nu cunosc dosarul.

Citește mai mult

Invitații cristoiublog.ro – Julia Luca

Euro-sloganele unei campanii de care nu își va aduce aminte nimeni

În iunie 1995 a fost momentul istoric al primului consens post-comunism al României: după 5 ani de frământări sociale și politice de maximă intensitate, liderii partidelor politice semnează un document ce va rămâne în istoria recentă sub numele de Declarația de Snagov. Documentul era o declarație clară de intenții și atesta angajamentul tuturor forțelor politice de la acea vreme față de începerea procesului de aderare a României la Uniunea Europeană. Era de altfel, primul document formal, care trecea de zona discursivă prin care România își asuma ieșirea formală din zona de influență estică, dar și de renunțare la discursul naționalist. În 2007 va avea loc prima formalizare a statutului de membru al Parlamentului European, atunci când cei 35 de euro-observatori vor dobândi statutul de europarlamentar. Privind în istoria recentă, te-ai aștepta ca discursurile oficiale pro-europene să se regăsească deplin și în sloganele de campanie. Cu toate acestea, în 2009 partidele afișează slogane centrate către interior, către problematicile de politică internă. Astfel, PDL va afișa la vremea respectivă un slogan cu impact emoțional-social: PDL la bine și la greu, dar care nu are nicio referire la vreun proiect european. La fel și PSD: Alege bine! este un slogan care mai curând amintește de bătăliile cu Traian Băsescu și mai puțin de atingerea vreunui deziderat european. Singurul partid din zona marilor jucători în alegerile din 2009 care are o viziune tangențială cu scopul alegerilor respective a fost PNL care promova la acea vreme sloganul: Apărăm interesul tău în Europa!. Partidele mici de tipul celor care gravitau în zona pragului electoral au avut o abordare centrată mai mult către problemele oamenilor de zi cu zi, semn că abordarea strictă a unei viziuni europene nu ”vindea” în emoționalul public, fapt explicabil și prin prisma frământărilor multiple care au divizat societatea românească.

Citește mai mult

Gîndul lui Cristoiu de vineri, 29 martie 2019

„Quand la Chine s’éveillera... / le monde tremblera” (Cînd China se va trezi / Lumea se va cutremura)

Cotropiți de bulbucelile vieții noastre politice, n-avem stare să ne uităm și dincolo de hotare, în lumea largă, unde se petrec evenimente care, mai devreme sau mai tîrziu, asemenea valurilor oceanice în cazul unei bărcuțe, ne vor clătina și pe noi. Dacă nu chiar ne vor răsturna. Unul dintre aceste evenimente rămîne turneul european al președintelui Chinei, Xi Jinping, pentru a promova proiectul masiv de infrastructură numit și inițiativa „Belt and Road” („Brâu/Centură și Drum”). Pe 23 martie 2019 liderul chinez a fost prezent la Roma unde s-a întâlnit cu liderii politici italieni. Pe 24 martie 2019, la Monaco, Xi s-a întîlnit cu prințul Albert și președintele Emanuel Macron. A urmat momentul triumfal: Pe 25 și 26 martie președintele Xi s-a întîlnit la Paris cu Emmanuel Macron și cu Angela Merkel și Jean-Claude Juncker. Această vizită istorică mi-a amintit că în 1999, în volumul Un pesimist la sfîrșit de mileniu, am publicat un eseu despre Fenomenul de amploare planetară numit A doua trezire a Chinei. Îl reproduc aici pe post de comentariu la vizita președintelui Chinez în Europa. „Quand la Chine s’éveillera... / le monde tremblera” (Cînd China se va trezi / Lumea se va cutremura). Plecînd de la acest dicton, atribuit lui Napoleon, cunoscutul sinolog Alain Peyrefitte a scris și publicat în 1973 volumul Quand la Chine s’éveillera. Cum ne sugerează și titlul, cartea se vrea un șir de ipoteze despre ce se va întîmpla cu lumea în clipa cînd China se va trezi. 23 de ani mai tîrziu, în 1996, Alain Peyrefitte va scrie și va tipări volumul La Chine s’est éveillée (China s-a trezit). Titlul n-are nevoie de prea multe lămuriri. China s-a trezit. Țara cunoaște un ritm de dezvoltare amețitor.

Citește mai mult

Gîndul lui Cristoiu de joi, 28 martie 2019

Ținerea Referendumului odată cu europarlamentarele lovește în interesul național

Făcîndu-mi surpriza de a-mi fi citit ultimul comentariu, un cetățean întîlnit pe stradă fără trotinetă și deci în afara bănuielii că ar fi TeFeList, din punct de vedere politic însă întruchipînd ipostaza propusă de Luigi Cazzavilan pentru ziarul Universul, „Niţi cu unii, niţi cu alţii”, s-a arătat nedumerit de titlul „Se confirmă astfel a nu știu cîta oară cît de mult ne costă pe noi, românii, zbaterea lui Klaus Iohannis pentru obținerea unui nou mandat”. A nu știu cîta oară i s-a părut exagerat. Era de acord că în chestiunea Ambasadei, Klaus Iohannis, acționînd ca un candidat al PNL la prezidențiale și nu ca un președinte în exercițiu, a afectat relațiile noastre cu singurul partener sigur din Orientul Mijlociu – Israelul. Avea însă îndoieli că era a nu știu cîta oară. De cîte ori mai fusese pînă acum Klaus Iohannis candidatul PNL și nu președintele României? Cum de cîte ori? De zeci de ori. De la anunțul că va candida, făcut cu aproape de doi ani înainte de data alegerilor, premieră în Istoria președinților postdecembriști, tot ce a făcut și a zis Klaus Iohannis a stat sub semnul campaniei electorale. De la boicotarea Guvernului numai și numai pentru a le dovedi TeFeLiștilor că e antiPSD definitiv și iremediabil pînă la intrarea în ceea ce Ludovic Orban numea Parteneriatul cu PNL. Klaus Iohannis vorbește peste tot despre cît costă țara zbaterea lui Liviu Dragnea ca să scape de pușcărie. Dar zbaterea lui ca să scape prin al doilea mandat de maldărul de dosare penale? Zbaterea asta nu costă țara? Chiar în timp ce vorbeam despre zbaterea asta, – marți, 26 martie 2019 – Klaus Iohannis se deda unei alte scamatorii electorale. Convocase la Cotroceni partea de Haștag Rezist pentru a găsi împreună cu membrii și persoanele fizice precum Andrei Cornea, fiul proletcultistului Paul Cornea, întrebarea la Referendumul pentru Justiție. Așa-zisa societate civilă nu fusese convocată la Cotroceni pentru a-l ajuta pe președinte să decidă cu cine să meargă în perspectiva noului Război Rece – cu America sau cu Germania sau pentru a lansa un proiect de lucrări publice la nivel național – ci pentru a-l ajuta într-o șmecherie electorală. Cel care-i convocase fusese candidatul PNL. N-ar fi fost normal, democratic, corect ca întîlnirea asta electorală să aibă loc la sediul din Modrogani al PNL? Ar fi avut și avantajul de a-i fi fost adusă cafeaua de cei doi chelneri ai săi – Ludovic Orban și Raluca Turcan. Toată lumea se amuză de intensa activitate a lui Klaus Iohannis pentru a găsi întrebarea nimerită la Referendumul pe Justiție. Eu însă nu m-aș amuza. Bulbuceala prezidențială e strict electorală. Între timp, pe plan extern, apele pe care plutește așchia numită România, s-au tulburat mult.

Citește mai mult

Gîndul lui Cristoiu de miercuri, 27 martie 2019

Se confirmă astfel a nu știu cîta oară cît de mult ne costă pe noi, românii, zbaterea lui Klaus Iohannis pentru obținerea unui nou mandat

Duminică după-amiază, cînd toată lumea se aștepta ca aproape hotărîtul Klaus Iohannis să de hotărască în fine și să ofere națiunii întrebarea de la Referendumul din ziua europarlamentarelor, de la Cotroceni a venit următorul Comunicat: „Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, consideră că, prin declarațiile susținute astăzi referitoare la mutarea Ambasadei României la Ierusalim, Prim-ministrul Viorica Dăncilă demonstrează, încă o dată, totala sa ignoranță în domeniul politicii externe și în ceea ce privește luarea unor decizii importante ale statului român. Din dorința de a-și revendica o decizie care nu aparține doar Guvernului României, așa cum dorește să lase impresia, Prim-ministrul Viorica Dăncilă se grăbește să facă anunțuri publice fără să existe o decizie în acest sens. Poziția Președintelui României cu privire la acest subiect a fost exprimată cu claritate în repetate rînduri și nu va fi reluată acum. Decizia mutării Ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim va avea loc numai după finalizarea analizei care se desfășoară în prezent și doar cu avizul tuturor instituțiilor cu atribuții în domeniul politicii externe și al securității naționale. Decizia finală aparține Președintelui României, care este, potrivit Constituției, titular al deciziilor de politică externă a României și reprezentant al țării noastre în plan extern. Administrația Prezidențială nu a primit pînă în prezent analiza care a fost anunțată în repetate rînduri de Guvern. Președintele Klaus Iohannis solicită, din nou, Guvernului și Prim-ministrului să manifeste responsabilitate în actul de guvernare.” Pe 19 aprilie 2018, într-un dialog susținut la Antena 3, Liviu Dragnea anunța mutarea ambasadei noastre în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim, urmînd exemplu SUA și dînd curs unei sugestii a lui Donald Trump. Am scris la vremea respectivă:

Citește mai mult

Gîndul lui Cristoiu de marți, 26 martie 2019

Spre deosebire de Penalii PSD, pentru Klaus Iohannis Penalii PNL sînt frecventabili

Prin mai multe intervenții publice de la Cotroceni, Klaus Iohannis a introdus în viața politică a României criteriul Penalilor. Ce se înțelege prin Penali în viziunea președintelui și a susținătorilor săi din bula Facebook, ziși și TeFeLiști? Penali sînt toți cei convocați la DNA. Deși Constituția și bunul simț al democrației susțin că Penal e doar cel care a fost condamnat definitiv, Klaus Iohannis, Șeful cel Mare al Binomului, a folosit și folosește termenul de Penal pentru orice persoană care a fost convocată la DNA. Potrivit lui Klaus Iohannis, un Penal (în accepțiunea impusă de Înalta Sa Gîndire) n-are ce căuta în politică. Convocarea la DNA e astfel un mijloc prin care președintele își scoate din joc adversarii pe motiv că sînt Penali.

Citește mai mult

Invitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru

Grija USR pentru comuniști

Cei de la USR fac politică într-un mod total diferit față de orice alt partid. Cum parcă în țara aceasta totul merge atât de bine încât opoziția nu mai poate face mare lucru, cei de la USR s-au gândit în prag de primăvară să se ocupe de comuniști. Să-i scoată în afara legii, de parcă aceștia ar conta sau ar putea conta în prezent sau în viitorul apropiat. Sunt atât de grijulii încât proiectul lor de lege, depus doar, începe cu „pentru prevenirea instaurării regimului dictatorial comunist”. De ce nu și fascist? Sau nazist? Sau pentru interzicerea instaurării oricărui regim totalitar? Nu știm de unde acești deputați s-au grăbit să demareze procedurile pentru aplicarea unei legi organice împotriva comuniștilor dar cert este că România de azi nu este în pragul instaurării unui regim socialist-totalitar aplicat, să presupunem, de un eventual Partid Comunist. Pentru o mai bună cunoaștere a trecutului, putem demonstra istoric, că în România nu a existat „regim dictatorial comunist”, cum de fapt nu a existat niciunde în lume, nici măcar în Coreea de Nord sau alte țări asiatice cu regimuri mult mai dure.

Citește mai mult

Gîndul lui Cristoiu de luni, 25 martie 2019

Au impus americanii Integrarea problemei corupției în structura strategiei de securitate națională ca factor de risc și obiectiv de securitate”?

Pe 27 iunie 2018, Mediafax transmitea următoarea știre: „Preşedintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea şi deputatul Mircea Gheorghe Drăghici au depus, miercuri, pentru dezbatere şi adoptare propunerea legislativă privind declasificarea hotărârii CSAT nr. 17/2005 privind combaterea corupţiei.” Sîntem la finele lui martie 2019. Mai e puțin și face un an de la această inițiativă legislativă unică în felul ei în postdecembrism, pentru că: E semnată de președintele Camerei Deputaților și de președintele Senatului, amîndoi însă lideri ai celor două partide de Guvernare. Un document de o asemenea importanță prin semnături nu vizează nici rescrierea hotarelor țării, nici schimbarea de alianțe în plan internațional, nici măcar modificarea unei legi fundamentale, cum s-ar putea crede după cei doi înalți demnitari care și-au dat osteneala să conceapă și să semneze legea. Documentul vizează un Act: Hotărîrea CSAT numărul 17 din 28 februarie privind combaterea corupției, fraudei și spălării banilor.E vorba de unul dintre cele mai vînate documente de către presă, dar și de unul dintre documentele postdecembriste care au născut și continuă să nască ipoteze, presupuneri, zvonuri, toate produse de refuzul președintelui Klaus Iohannis de a o da publicității. Scandalul Hotărîrea CSAT s-a ivit după publicarea primelor Protocoale secrete între SRI și diferite instituții de forță responsabile cu investigarea penală a cazurilor de corupție.

Citește mai mult

Gândurile lui Cristoiu de duminică, 24 martie 2019

Gândurile lui Cristoiu: Am văzut hotărârea CSAT din 2005 vânată de toţi

„Ion Cristoiu vorbeşte în premieră despre Hotărârea CSAT, invocată ca fiind sursa tuturor protocoalelor secrete. Prezentarea documentului e o veritabilă lovitură de presă, deoarece reprezintă unul dintre cele mai vânate documente post-decembriste.Contrar celor afirmate în spaţiul public, hotărârea nu prevede expres încheierea unor protocoale.“Are 5 articole mari şi late. Atacă şi chestiunea evaziunii, corupţiei şi strângerii de bani la buget” Decizia nu a fost făcut publică, dar Ion Cristoiu a văzut documentul aprobat de CSAT la începutul primului mandat prezidenţial al lui Traian Băsescu. „Este vorba de o pagină, nu mai mult, ca să dovedesc că am văzut acest document. Ca la toate hotărârile CSAT scrie sus ”România, CSAT, Hotărâre privind combaterea corupţiei, fraudei şi spălării banilor”.

Citește mai mult