cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Gîndul de sîmbătă, 23 iunie 2018

Ca și în CPEx al PCR, în CExN al PSD s-a strigat Luptăm pînă la capăt! Pentru membrii CPEx capătul a fost peste cinci zile. Peste cîte zile va fi capătul membrilor CExN?

Comitetul CExN al PSD, organul colectiv de conducere după Congres, convocat în grabă de Liviu Dragnea, a fost martorul unor scene pe care nu le mai credeam posibile în România de la cele din Ședința CPEx din 17 decembrie 1989. Din cîte se știe confruntat cu o Criză care se amplifica de la o oră la alta, Nicolae Ceaușescu, a vrut să vadă cine se pregătește să-l trădeze, dacă nu chiar l-a trădat deja. Experiența sa de bătrîn bolșevic, format la școala luării gîtului în ședințe regizate dinainte, îi spunea că Moscova, cea știută a fi la manetele Loviturii de stat, contactase deja pe unii din jurul său. Spre uluirea noastră, a celor de azi, care știm sfîrșitul telenovelei, ditamai membri CPEx, baronii partidului, mașinării de cucerire și păstrare a Puterii, s-au comportat în ședința respectivă ca niște țațe de telenovelă turcească. Femeile au început să plîngă, bărbații și-au exprimat solidaritatea cu Tovarățul. Toți și toate au strigat în cor: Luptăm pînă la capăt! Din nenorocire pentru ei capătul era la cîteva zile distanță. Pe 22 decembrie 1989, cînd Nicolae Ceaușescu s-au urcat în elicopterul care-l ducea către plutonul de execuție, iar ei, cei care strigaseră că luptă pînă la capăt, strîns uniți în jurul Tovarășului, au rămas la sol pentru a face închisoare. Se găsesc și azi cetățeni gata să reproșeze membrilor CPEx că printre ei nu s-a găsit unul, unul singur măcar, care să intervină și să-l tragă pe Nicolae Ceaușescu de mînecă pentru a-l avertiza că Războiul e deja pierdut și că mult mai bine și pentru el, dar și pentru ei, ar fi dacă el ar demisiona. Citește mai mult

Gîndul de vineri, 22 iunie 2018

Pentru salvarea PSD și a guvernării, Liviu Dragnea trebuie să facă pasul înapoi!

Liviu Dragnea a fost condamnat în primă instanță la trei ani și șase luni cu executare. Totodată, i-a fost eliminată suspendarea din procesul Referendumului. Se face, potrivit calculelor, vreo patru ani și ceva. Despre inevitabila condamnare a lui Liviu Dragnea am scris de nenumărate ori pe cristoiublog.ro și am zis la toate emisiunile tv posibile. Deși aș putea, nu strig Încă o dată am avut dreptate! Spun doar atît: Că Liviu Dragnea trebuie să demisioneze din funcția de președinte al Camerei și din funcția de președinte al PSD. Iar dacă nu vrea, alți lideri PSD trebuie să-l oblige să facă asta. E singura șansă a PSD de a se salva. E singura șansă a actualei coaliției de guvernare de a împlini cît de cît marile și necesarele proiecte de eliberare a României de sub dictatura sergenților majori mesianici. Spunînd că Liviu Dragnea nu poate fi achitat, mă gîndeam la o soluție menită a împăca și pe Liviu Dragnea și pe cei care dinăuntru, dar mai ales din afară care vedeau în achitare un pericol major pentru interesele lor. Nu mi-a trecut prin cap o clipă că sentința va fi atît de clară, atît de spectaculoasă – 3 ani și șase luni cu executare pentru ceea ce ar putea fi o găinărie, în condițiile în care mari devalizatori ai avuției naționale au luat doi ani, doi ani și ceva pentru afaceri de corupție răsunătoare. Citește mai mult

Gîndul de joi, 21 iunie 2018

Cum a devenit Înalta Curte de Casație și Justiție slujnica SRI

Sub semnul Operațiunii Deschiderea unor supape, pentru că altfel sare în aer întreaga drăcovenie, cu noi cu tot, SRI a desecretizat un nou Protocol anticonstituțional din vremea Dictaturii sergenților majori mesianici: PROTOCOL DE COOPERARE între Serviciul Român de Informaţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul securităţii naţionale încheiat în august 2009. Pe vremuri angajamentul pe care informatorul trebuia să-l semneze era actul prin care respectivul devenea sluga Securității. Demn continuator al Securității, SRI-ul a născocit Protocolul de cooperare pentru a face din mai toate instituțiile statului de drept spălătoarele de obiele ale sergenților majori mesianici de la Băneasa. Din cele peste 60 de protocoale anunțate ca încheiate la vremea pe vremea Dictaturii SRI au fost desecretizate doar cîteva. Mult mai important, desecretizarea nu e urmată de nici o măsură. Veghează să nu li se întîmple ceva celor care au încălcat Legea din fostul regim Klaus Iohannis, cel care a preluat Sistemul instituțiilor de forță și l-a folosit și-l folosește pentru interesele sale particulare. Astfel că și noul moment din ceea ce Divizia Presă alintă drept schimbările democratice de la SRI și SIE din regimul Klaus Iohannis s-a consumat la fel cum s-au consumat și celelalte momente ale acestui hrușciovism parșiv al Statului paralel: Trecerea sub tăcere de către UM din Presă, preluate de la vechea conducere a SRI și ușor modificate, prin trecerea în rezervă a unor cătane compromise și convocarea altora, în adîncă acoperire pînă acum, discuții pe cît de zgomotoase, pe atît de sterile la televiziunile anti- Binom, concentrarea atenției pe amănunte colaterale, cum ar fi, de exemplu, dacă fostul Președinte al ÎCCJ a semnat sau nu documentul. Ipostaza de independență a judecătorului e o condiție respectată pînă și în regimurile de autoritate. În ședința de Consiliu de Miniștri din 27 noiembrie 1941, venind vorba de un caz ajuns pe masa judecătorului, Mareșalul Ion Antonescu declară răspicat că refuză să intervină, justificîndu-se astfel: Citește mai mult

Gîndul de miercuri, 20 iunie 2018

Cum ar arăta Guvernul Meu II al lui Klaus Iohannis

Într-un film de Emir Kusturika (Underground, 1995), există un moment în care niște inși care trăiseră în subteran de pe vremea Celui de-al Doilea Război Mondial ies la suprafață, unde se desfășura din plin Războiul declanșat de NATO împotriva Serbiei. Tipii se miră cum de nu s-a terminat al Doilea Război Mondial. Un român care ar stat pînă acum în subteran din 2015, ieșind la suprafață, ar simți nevoia să se frece la ochi. Scena politică românească pare aceeași cu cea din 2015. Ca și atunci, Opoziția întruchipată de PNL pregătește o Moțiune de cenzură. Și ca și atunci, oamenii normali, cei care au scăpat de TeFeLi-zare, boala Gîndirii care nu gîndește, ci repetă clișee gata rumegate de Divizia Presă, se întreabă ce i-a apucat pe oamenii lui Ludovic Orban cu Moțiunea de cenzură, cîtă vreme la ora actuală n-au în Parlament numărul necesar de voturi nici să treacă Raluca Turcan de la o bancă la alta, d-apoi o Moțiune de cenzură. Tot ca în 2015, de vorbește peste tot despre Operațiunile puse la cale de la Cotroceni prin SRI și SIE, cele două servicii secrete dușmane, unite în slujirea necondiționată lui Klaus Iohannis. Atunci se paria pe convocarea lui Victor Ponta la DNA ca urmare a manevrelor făcute de cuplul Florian Coldea- Codruța Kovesi. Pe folosirea luptei Justiției poreclite independente pentru a spăla chiloții prezidențiali. Și tot ca atunci se mizează printre altele pe un partid balama. Atunci era UNPR. Acum e ProRomânia. Și ca și atunci un personaj hulit de Divizia Presă devine de la o zi la alta idolul acestei Divizii. Atunci idolul era Gabriel Oprea. Locul lui l-a luat Victor Ponta. Pînă mai ieri Penalul, Victor Ponta a devenit pentru Realitatea tv, pentru Digi tv, pentru Ziare.com, Salvatorul Nației de sub dictatura lui Liviu Dragnea. E totuși o deosebire. Gabriel Oprea n-a criticat o clipă PSD și pe șeful PSD Victor Ponta. Plecații din PSD în frunte cu Victor Ponta înjură Guvernul PSD și PSD mai rău decît TeFeLiștii din stradă și din presă. Față de Moțiunea ce cenzură, Victor Ponta a declarat că va fi susținută de ProRomânia doar dacă după căderea Guvernului PSD-ALDE se formează un Guvern de uniune națională, alcătuit din Gruparea anti Dragnea din PSD, ProRomânia și partidele de Dreapta. Citește mai mult

Gîndul de marți, 19 iunie 2018

În depunerea Moțiunii de cenzură PNL se bazează pe condamnarea lui Liviu Dragnea?

Pe Sandra Stoicescu o țin minte de pe vremea tinereții mele televizionistice, mai precis de la o ediție senzațională dedicată eclipsei de soare din 11 august 1999, realizată de distinsa jurnalistă la Antena 1, cu mine invitat special (Ca să vezi, mi-am dat cu părerea, de a lungul vieții, și despre Eclipsă!). Am fost apoi invitat la multe emisiuni ale Observatorului, jurnalul de știri al Antenei 1, realizat de Sandra Stoicescu. La rîndu-mi am avut-o și eu invitatăpe Sandra Stoicescu la o emisiune la Antena 3, de duminică după amiaza, despre care-mi amintesc de o jurnalistă de excepție, obișnuită să vorbească despre alții, emoționată de noua postură, cea de a vorbi despre ea. După plecarea de la Antena 3 am fost nedrept cu Sandra Stoicescu, atacînd-o fără ca ea să mă fi atacat. Spre deosebire de alți jurnaliști, nu numai că nu mi-a răspuns, dar mai mult, întîlnind-o la o sindrofie, s-a purtat de parcă n-ar fi avut loc acel atac. Am povestit aceste lucruri pentru a sublinia semnificația aparte a emisiunii de duminică: O reîntoarcere la alte vremuri în relația mea cu una dintre jurnalistele pe care, alături de Alina Petrescu (unde o fi dispărut?), o apreciez pentru profesionalismul indiscutabil într-o lume a presei tot mai lipsită de acest atribut necesar. Experiența de pînă acum îmi spune că oricît de mare ar fi audiența unei emisiuni, dacă adevărurile discutate în hotarele ei nu sînt măcar consemnate în scris, fie electronic, fie tipărit, ele riscă să se piardă. Cine mai are timp să revadă înregistrarea unei emisiuni de o oră pentru a lua cunoștință de lucrurile discutate de moderator cu invitatul? Iată de ce, potrivit unui SMS trimis în chip politicos de Sandra Stoicescu, emisiunea de duminică seara a beneficiat de audiență (am avut și norocul unei ferestre în programul campionatului mondial de fotbal), m-am gîndit să prezint în rezumat cîteva dintre cele susținute discutate cu Sandra Stoicescu în cadrul emisiunii. Citește mai mult

Gîndul de luni, 18 iunie 2018

Asistînd nepăsător la încălcarea Constituției de către Președinte, Parlamentul poate fi acuzat și el de complicitate

Istoria României ne oferă, sub semnul Istoria – marele prozator – întîmplarea cu premierul Dimitrie Sturdza, dus la Paris de Carol I pentru un consult de specialitate în materie de boli mintale. După ce l-au consultat pe ascuns, medicii s-au interesat ce funcție are. Dan Amedeo Lăzărescu scrie că li s-a răspuns: „E prim ministru. În ultima vreme de doi ani. A mai fost însă premier timp de 10 ani. Păi e nebun de 10 ani, au replicat specialiștii, adăugînd: – Fericită țara care poate să țină un premier nebun timp de 10 ani.” Nu știu dacă dialogul ăsta a avut loc în realitate. Știu însă că Dimitrie Sturza chiar înnebunise din cauza tensiunii date de bătălia cu Oculta liberală, care-l voia șef pe Ionel Brătianu. Se spune că la ședințele Consiliului de miniștri izbucnea în plîns sau se băga pe sub masă și lătra la miniștri, îi ciupea de pantaloni. În octombrie 1908, după confirmarea oficială a bolii, și-a dat demisia și a fost înlocuit cu Ionel Brătianu, atît la șefia PNL, cît și la conducerea Guvernului. A murit în 1914 într-un sanatoriu de boli mintale. Mi-am amintit episodul după ce un cititor m-a întrebat ce s-ar întîmpla dacă președintele României ar lua-o razna. Ca de exemplu, să refuze a mai promulga legile adoptate de Parlament. Se știe că Legea fundamentală, alcătuită într-o vreme în care politicienii păreau sănătoși la cap, n-a prevăzut situația în care președintele încalcă grav și fățiș Constituția refuzînd să promulge legile votate de Parlament. Întrebarea venise înainte de întîmplarea cu judecătorul Petre Lăzăroiu. Sub pretextul că la președinție s-a primit o adresă de la un ONG pilotat de Cristi Danileț, acest Rică Venturiano al Ziței numite Justiția Română, prin care i se cere lui Klaus Iohannis un decret de revocare a unui judecător CCR, președintele a trimis o consilieră să facă presiuni asupra judecătorului ca să demisioneze. Citește mai mult

Gîndul de duminică, 17 iunie 2018

Sub privirile nepăsătoare ale SRI, Înalt Trădătoarea Viorica Dăncilă continuă să Înalt Trădeze de o lună de zile

Pe 17 mai 2018, președintele PNL, Ludovic Orban a anunțat într-o conferință de presă depunerea unei plîngeri penale împotriva premierului Viorica Dăncilă sub acuzația de Înaltă Trădare. Printre altele, premierul e acuzat c-a făcut o vizită în Israel, pe parcursul căreia ar fi negociat în secret înțelegeri care au adus atingere siguranței naționale, interesului național, îndemnată la aceasta fiind și de consilierii israelieni, denunțați de Ludovic Orban ca fiind spioni Mossad. Așa cum am mai scris nu e vorba de un text publicat de Ludovic Orban pe Facebook, de o insinuare făcută la un talk-show fără viitor la o televiziune de știri în weekend, cînd la pupitru rămîn rezervele și invitații sînt după criteriul cine vrea să vină în timpul său liber, ci de o plîngere penală. Plîngerea nu e făcută de un cetățean Turmentat de atîta bere și atîta vin, nici măcar de un ONG din Fălticeni, cu sediul la bodega din colț, unde Societatea civilă poate să bea pe datorie, ci de președintele PNL, liderul Opoziției, inevitabil premierul viitorului Guvern, dacă PNL cîștigă alegerile parlamentare sau PSD pierde majoritatea prin manevrele Noii Securități. Potrivit Codului de procedură penală, dacă fapta nu există, plîngerea se clasează. În cazul Vioricăi Dăncilă, plîngerea trebuia soluționată în procedură de urgență. Era vorba de premierul României. Dacă exista cel mai mic indiciu că plîngerea se referea la fapte care au avut loc, atunci împotriva Vioricăi Dăncilă trebuiau declanșate procedurile suspendării din funcție. Nu de alta, dar acuzațiile lui Ludovic Orban vizau fapte comise de Viorica Dăncilă în exercițiu funcției de premier. Trebuia suspendată, deoarece Înalt Trădătoarea își putea continua în fruntea Guvernului activitatea sa împotriva siguranței naționale. Citește mai mult

Gîndul de sîmbătă, 16 iunie 2018

Un  motiv ascuns al amenințărilor lui Kos adresate ministrului Justiției Toader. Declarațiile oficialului sloven Drago Kos împlineau pentru "Cazul România", rolul de instrument de presiune politică al Trilateralei GRECO-OECD-UNODC

Foto&text: Traian Horia Pe 1 iunie a.c., un anume Drago Kos,  funcționar la  Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), comenta abuziv o decizie a Curții Constituționale a României (cea care confirmase practic revocarea din funcție a șefei DNA, Laura Codruța Kovesi) și amenința că ministrul Justiției, Tudorel Toader "va învăța curând, într-un mod dur, că este într-o mare eroare". Solicitată să prezinte explicații, OECD transmitea că "nu poate comenta pe tema modului în care afirmaţiile acestuia au fost reflectate în presa din România". Tot ministrul Toader preciza un fapt care contura câte ceva din haosul existent la OECD: Kos nu este şeful structurii anticorupţie din OECD şi Kos nu vorbise în numele OECD. Dacă nu este haos, iar la OECD stânga nu știe ce vorbește în public dreapta, atunci ce putea fi? Putea fi vorba, desigur, de un plan ... pe care declarațiile publice ale lui Kos îl împlineau și care împlineau, totodată, menirea de instrument de forță pe care o tainică alianță (GRECO-OECD-UNODC, trei organizații manevrate prin aceleași personaje, dar cu pălării diferite) și-au arogat-o în privința unor state "neascultătoare" din Uniunea Europeană. Altfel spus, Trilaterala nu era neapărat o adunare solemnă de științifici cât, în primul rând, un  instrument de presiune politică: anterior, UNODC fusese moderator pentru discursul șefei DNA, Laura Kovesi la tribuna ONU, iar GRECO exprimase "îngrijorări" în privința Legilor Justiției și a revocării lui Kovesi. Sosise trenul OECD. Cine este Kos Drago Kos și-a început cariera ca polițist în Slovenia în anii '80 și este absolvent de Drept la Ljubljana, în 1983- când țara sa natală era încă parte a Iugoslaviei comuniste, cu examen dat pentru Barou în 1991. Citește mai mult

Gîndul de vineri, 15 iunie 2018

Să leșin nu alta! Țăranii lui Marin Preda se abonau la ziare quality ca să citească dezbaterile din Parlament!

La una dintre mesele din față, repartizate ziarelor, o doamnă în negru, slăbuță, ochelaristă, citește Mișcarea. În drum spre ușă, bag seamă la titlul publicației, răsfățată pe un stativ special conceput pentru a servi ziarelor și revistelor. La întoarcere, mă uit din nou la publicația deschisă la pagina întîi. Trec de locul respectiv, în drum spre locul meu, 85, și deodată, după cîțiva pași, mă întorc, mă apropii de doamnă și-i spun că la Mișcarea era abonat Moromete. Ca un fel de cadou politicos, doamna mă flatirisește cu alintarea că am spirit de observație. Îi spun cu acest prilej că Ilie Moromete nu mai plătise abonamentul la Mișcarea de mult timp, cu toate acestea primea ziarul, în interbelic fiind această modă, de a insista pe lîngă un abonat să primească ziarul, chiar și dacă acesta nu mai plătea demult. Miercuri dimineață, decis să-mi reamintesc din Moromeții scena în care poștașul îi aruncă lui Ilie Moromete Mișcarea peste gard, am căutat în folderul Cărți din laptop romanul Moromeții. Am găsit secvența: „– Nea Ilie, ziarul! strigă în clipa aceea poştaşul care trecea pe drum şi care aruncă din fuga cabrioletei ziarul peste gard. – Şi mai face şi politică! izbucni agentul în culmea nedumeririi. E abonat la ziar şi foncierea nu vrea s-o plătească. Adevărul era că în privinţa abonamentului Moromete plătise o dată un pol pentru o lună, şi Mişcarea îi venea de atunci, de aproape doi ani, pe gratis. Agentul porni furios spre poartă urmat de celălalt om, continuînd: – Face politică! E abonat la ziar! Şi impozitele nu vrea să le plătească. Lasă că stăm noi de vorbă!” Citește mai mult

Gîndul de joi, 14 iunie 2018

Klaus Iohannis știe că PSD-iștii se scapă pe ei la gîndul că vor trebui să-l suspende

30 mai 2018. Un Comunicat al CCR informează publicul interesat că, în ședința din ziua respectivă, Plenul CCR a adoptat o decizie privind sesizarea de conflict juridic dintre Guvern și Președinție în chestiunea propunerii de revocare a Codruței Kovesi. Potrivit punctul doi al Comunicatului, CCR a decis cu majoritate de voturi că: „Președintele României urmează să emită decretul de revocare din funcție a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, Laura Codruța Kovesi.” Potrivit articolului 147, aliniatul 4, din Constituție: „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.” Așa spune Constituția. Că deciziile sînt obligatorii abia după publicarea în Monitorul Oficial. Legile nescrise ale statului de drept spun încă că Președintele României, garantul Constituției, garantul respectării de către cetățeni a legilor țării, trebuie să dea un exemplu cetățenilor de cetățean care respectă Constituția, legile țării. Sub acest semn, Klaus Iohannis trebuia ca, în chiar seara zilei de 30 mai 2018, să anunțe în cadrul unei conferințe de presă c-a semnat Decretul. Ar fi fost un excepțional moment de lecție de democrație, absolut necesară într-o țară al cărei cancer se numește nerespectarea Legii. De cum apare o lege, o procedură, românii se grăbesc să găsească șmecheriile pentru a o fenta. Klaus Iohannis a fost ales și pe temeiul că e neamț. Ce-i definește pe nemți prin raportare la moldo-valahi, care, vorba lui Raymond Nicolas Landry Poincaré, iau totul lejer? Citește mai mult
1 2 3 253