cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Prizonier în închisoarea cărților de Ion Cristoiu (format ebook) este disponibilă pe:

Gîndul de marți, 14 august 2018

O diversiune propagandistică: Legendarizarea Diasporei

Printre notele care dovedesc Operațiunea politico-SRI-istă din 10 august 2018, se numără și dispariția oricărei referiri la Diasporă în serile următoare de demonstrații, și chiar și în 10 august 2018, mai spre seară. Pînă atunci o mașinărie de manipulare anunțase mitingul din 10 august 2018 drept unul istoric, despicător de catapeteasmă prin prezența românilor din străinătate. Piața Victoriei a găzduit din ianuarie 2017 o mulțime de adunări de protest. Puține au avut ceva deosebit în afară de slogane strigate, de invenții mai mult mai puțin sau inteligente și de zbierete de vuvuzele. Aceleași momente cu telefonul mobil aprins, aceleași înfășurări ale trupului în drapelul tricolor, după moda caragealeană lansată de eternul înamorat de țară Rareș Bogdan, aceleași ieșiri din perimetru pentru a mai înviora o atmosferă altfel prin nimic deosebită de cea a unei socializări corporatiste. Timp de cîteva săptămîni mitingul Diasporei fusese anunțat ca unul aparte, urieșește deosebit de cele de pînă acum, mai ales prin profeția că, în timp ce toate celelalte n-au reușit să dea jos Guvernul PSD, singurii care au reușit s-o facă de două ori fiind chiar PSD-iștii, mitingul din 10 august 2018 va reuși. Drept argumente pentru acest miting crucial au fost aduse numărul uriaș de participanți, unic în istoria demonstrațiilor de protest din Istoria României, deoarece nici comuniștii nu reușiseră, împotriva Guvernului Rădescu în 1945, un număr mai mare de 100 de mii de persoane, dar mai ales caracterul aparte al celor care urmau să demonstreze. Citește mai mult

Gîndul de luni, 13 august 2018

Operațiunea Mortul continuă. Cu sprijinul – voit sau nu – al Jandarmeriei române

Sînt şi eu de-acord cu Dan Andronic, din comentariul semnat în Evenimentul zilei că zilele Vioricăi  Dăncilă în fruntea Guvernului sînt numărate. Merg mai departe decît Dan Andronic şi spun: Trebuie să fie numărate. Şi nu numai ale Vioricăi Dăncilă în fruntea Guvernului, dar şi ale lui Liviu Dragnea în fruntea PSD. Aşa cum am mai scris de zeci de ori pînă acum din ianuarie 2017, Liviu Dragnea e principalul răspunzător de un fapt întîlnit în Istorie doar cînd Ghinionul aduce în fruntea unei ţări, a unui partid, a unei armate, a omului nepotrivit: Risipirea prostească a uriaşei zestre politice date majorităţii PSD-ALDE prin alegerile din decembrie 2016. În curînd se împlinesc doi ani de la alegerile din 2016. Majoritatea asta, zdrobitoare în Parlament şi în administraţia locală, n-a reuşit nici măcar să inaugureze un metru de autostradă. Cum să mai vorbim de transformarea ţării din temelii? Principala cauză a acestui dezastru o reprezintă – cum de atîtea ori am scris şi am zis – incredibila încăpăţînare a lui Liviu Dragnea de a fi el, din umbră şi din lumină, Şeful, Jupînul, Stăpînul. Dublată de o suspiciune bolnăvicioasă, această încăpăţînare a dus la situaţia hîită a Puterii. Citește mai mult

Gîndul de duminică, 12 august 2018

Ce-a urmărit Klaus Iohannis punînd Serviciile să orchestreze tulburările din 10 august 2018?

Tulburările din București din ziua de 10 august 2018 au descumpănit pe mulți dintre români. Presa, atît cea pro-guvernamentală, cît și cea anti-guvernamentală, indiferent de explicațiile manipulatoare date violențelor, a fost unanimă în susținerea tezei că așa ceva nu s-a mai văzut în România, că astfel de deraieri de la ordinea firească a lucrurilor ne semnalează că România e pe marginea prăpastiei, că există un plan de sfîrtecare a țării, într-un cuvînt că s-a întîmplat ceva dincolo de care Istoria noastră va fi alta decît cea de pînă în 10 august 2018. Aiurea! Astfel de tulburări, ba chiar și mai grozave, erau o realitate obișnuită în timpul domniei lui Carol I. Ele își aveau punctul de plecare în ceea ce se numea la vremea respectivă contestarea Constituției de jos în sus de către partidul aflat în Opoziție. Că era PNL sau Partidul Conservator, unul dintre cele două partide care, pînă la nașterea României Mari, s-au rotit la Guvernare, mișcarea spontană era bine organizată de fiecare formațiune. Scopul principal în constituia presiunea asupra Regelui Carol I. Atît în România Mică, cît și în România interbelică, Monarhul Constituțional avea imensa putere de a demite un guvern între două alegeri și să impună un Guvern care organiza alegerile. Citește mai mult

Gîndul de sîmbătă, 11 august 2018

Spre disperarea lui Klaus Iohannis, Operațiunea Mortul a eșuat. Deocamdată

Să mă ierte cititorii, dar am pus acest text pe cristoiublog.ro mai tîrziu ca de obicei, pentru că am vrut să văd nu finele mitingului din Piața Victoriei, prelungit suspect de mult în ciuda violențelor. De regulă, oamenii veniți la un miting pașnic, în clipa cînd apar violențe fie scandează Fără violență! sloganul tuturor manifestărilor cinstite din lume, care pe asta se bazează, pe caracterul pașnic, fie pleacă din locul respectiv, încredințați că pot veni și altă dată să demonstreze, dar că pentru asta trebuie să ajungă întregi acasă. La ora 23 și ceva , mitingul nu se încheiase, iar mulțimea așa zis pașnică, fără nici o legătură cu Diaspora, marea majoritate fiind TeFeLiști din București, prezenți la toate manifestările de protest de doi ani încoace, nici nu se delimitase de huligani, nici nu plecase acasă, semn că așteptau ceva. Și acel ceva, așteptat și de mine, era Mortul. Pentru că încă de la campania de pregătire psihologică a acestui miting bizar, programat în toiul concediilor, fără nici o legătură cu un anume eveniment, cînd Parlamentul e în vacanță, s-a văzut că scenariul pus la cale de Regizori era cel etern folosit cînd vrei să provoci o emoție colectivă de tip Mînie față de un regim represiv. Și anume Operațiunea Mortul. Citește mai mult

Gîndul de vineri, 10 august 2018

Lecţia unui înaintaş

Pe 16 noiembrie 1945 soseşte în România Mark Ethridge, trimis special al preşedintelui SUA. În contextul anilor 1945-1947, americanul e cel mai înalt reprezentant occidental care vizitează România pentru a se convinge, la faţa locului, de realitatea pe care o sesizau rapoartele trimişilor SUA şi ai Marii Britanii la Bucureşti. Aceste documente semnalau, cu îngrijorare, treptata instaurare a dictaturii comuniste, dar, mai ales, colonizarea sălbatică a României de către sovietici. Strigăte de alarmă în acest sens primiseră Washingtonul şi Londra şi de la liderii PNŢ şi PNL. Evident, Iuliu Maniu cere lui Mark Ethridge o întrevedere. În Misiune dificilă, generalul C.V.R. Schuyler, reprezentantul SUA în Comisia Aliată de Control, relatează despre convorbirea dintre fruntaşul naţional-ţărănist şi trimisul Americii. Potrivit memorialistului, Iuliu Maniu s-a plîns de teroarea instalată în România de către comunişti, dar, mai ales, de exploatarea nemiloasă, fără precedent în istorie, a economiei naţionale de către ocupanţii veniţi de la Răsărit. Discuţia a fost însă mult mai largă. Ceea ce nu ne spune Schuyler ne dezvăluie mărturiile documentare strînse între copertele volumului Cartea Albă a Securităţii (1944-1947). Din cîte se ştie, Serviciul Special de Informaţii, trecut cu arme şi bagaje de partea comuniştilor, avea oameni infiltraţi peste tot. Citește mai mult

Gîndul de joi, 9 august 2018

Consiliul Național al PNL a confirmat: Vasile Blaga a mai vîndut o dată PDL. De data asta lui Klaus Iohannis

Poate că multora nu le va veni să creadă: Mă număr printre puținii locuitori ai patriei care au urmărit atent lucrările Consiliului Național al PNL de sîmbătă, 4 august 2018. Dacă mă gîndesc că astfel de reuniuni ale forurilor colective ale partidelor sînt importante pentru membri și lideri doar pe hîrtia statutului, în realitate deciziile fiind luate doar de președintele formațiunii, iar în cazul PNL, boccizat prin slugărnicia noii conduceri, doar de Klaus Iohannis, tare mă tem că sînt singura ființă vie care a dovedit interes față de lucrările Consiliului Național. Ce m-a apucat? Am epuizat toate faptele mici și mari ale prezentului astfel încît, ca să nu mor de plictiseală, m-am îndreptat asupra plicticosului eveniment din viața PNL? Am luat în serios zvonurile despre o bătălie internă crîncenă în PNL, al cărei punct culminant urma să fie Consiliul, pentru Ludovic Orban un fel de Austerlitz sau Waterloo, după caz? Nu, n-am luat în serios. Citește mai mult

Gîndul de miercuri, 8 august 2018

Cum s-a înfăptuit un mare Proiect în Țara Galilor. Cum nu se înfăptuiește nici un Proiect în Țara Noastră

Însemnare a călătoriei mele făcută în anul 1824, 1825, 1826 – operă clasică a jurnalelor de voiaj românesc peste hotare – ne dezvăluie un Dinicu Golescu obsedat de raportarea celor întîlnite în cale la realităţile de acasă. Cum el călătoreşte în Occident, starea sa de spirit dominantă e mirarea entuziastă față de cele descoperite în călătorie, întreruptă doar de întrebarea de ce nu se fac astfel de lucruri şi pe amărîtele meleaguri româneşti. Cred că sufăr de Sindromul Dinicu Golescu. Altfel nu-mi explic de ce, în călătoria din Ţara Galilor ca şi în toate celelalte călătorii în străinătate, m-am preocupat de a raporta realităţile văzute la cele din ţară. Ca şi în alte voiaje în Occident, am vrut să văd înainte de toate cum au rezolvat oamenii politici, ajunşi la putere, marile probleme ale ţărilor lor. În cazul Ţării Galilor, marea provocare pentru politicieni a fost rezolvarea Crizei social-economice provocate de prăbușirea cărbunelui ca combustibil. În cazul Cardiffului, mai precis a Portului Cardiff, soluţionarea admirabilă dă seamă de o voinţă politică de excepţie pentru asumarea unui Proiect uriaş şi mai ales pentru înfăptuirea acestuia. 29 august 1974. Ultimul cargo încărcat cu cărbune părăseşte portul Cardiff. Citește mai mult

Gîndul de marți, 7 august 2018

Klaus Iohannis a dat semnalul: S-a declanșat Operațiunea Guvernul Meu 2!

Sîmbătă, 4 august 2018, s-a desfășurat la București ședința Consiliului Național al PNL. La invitația lui Ludovic Orban, la reuniune a fost prezent și a ținut un discurs Klaus Iohannis, președintele României. Potrivit Statutului PNL, forul suprem de conducere colectivă al Partidului e Congresul. Beneficiind de o participare însemnată a membrilor, Congresul e singurul îndreptățit să dezbată și să adopte programul politic al partidului. Consiliul Național e un organism inferior Congresului. El nu poate dezbate și adopta decît chestiuni minore prin comparație cu cele abordate de Congres. Ordinea de zi a Consiliului de sîmbătă confirmă acest adevăr. Liderii liberali au fost convocați pentru a discuta o chestiune ținînd strict de  mîțăraia  partidului: criteriile, calendarul şi procedura de întocmire a listei de candidaţi pentru alegerile europarlamentare de anul viitor. Am ținut să circumscriu locul și rolul Consiliului Național în viața PNL pentru a semnala una dintre  nedumeririle stîrnite de prezența lui Klaus Iohannis la sindrofie. Implicarea președintelui României în viața unui partid e demult, de pe vremea lui Ion Iliescu, o încălcare a Constituției la care nimeni nu mai tresare, fie și pentru că România e țara în care principala preocupare a locuitorilor rămîne fentarea  legilor și a procedurilor. Nedumerirea provocată de prezența lui Klaus Iohannis izvorăște dintr-o realitate indiscutabilă. Timp de doi ani și jumătate, Klaus Iohannis a stat deoparte de viața internă a PNL. Pe lîngă impresia de președinte care nu vrea să repete neastîmpărul lui Traian Băsescu,  depărtarea asta de PNL  a sugerat și o supărare față de conducerea și activitatea partidului. Citește mai mult

Gîndul de luni, 6 august 2018

Afacerea MUE-PSD: un exercițiu de calibrare pentru adevăratele diversiuni care vor urma

Filmele despre mafioții sicilieni veniți acasă în concediul dintre două masacre conțin în chip necesar secvența paradei prin sat a întorsului cu ceva menit a dovedi că s-a ajuns acolo, în America, în timp ce foștii consăteni au rămas așa cum i-a lăsat – săraci și proști: Fie o mașină luxoasă, cumpărată la mîna a doua, fie o cîntăreață de bar cu sclipici, fie o brățară de aur. Mulți dintre românii plecați în străinătate și lingușiți electoral de toate partidele, se dau în vînt după născocirea a ceva ieșit din comun pentru a rupe gura tîrgului la întoarcerea în concediu. Cum mașini are mai toată lumea după apariția isteriei second hand, pentru a deveni vedetă a satului sau a străzii, trebuie să inventezi acum tot felul de năzdrăvănii: de la raderea în cap pînă la tatuarea pe buric. La o primă vedere, întîmplarea cu cuvîntul obscen, folosit de galeriile huliganice și de paparudele din corturi, pentru ceea ce se cheamă plăcuțe de înmatriculare, pare extrasă din această nevoie românească de a fi în centrul atenției, un nărav de pe vremea cînd se ieșea în Centru de sărbătoare pentru a fi comentat de babele satului că ai pantaloni cu cracii de tip burlan. Numai că la o verificare mai atentă întîmplarea din care a înflorit un ditamai scandal politico- mediatic ridică multe semne de întrebare prin raportare la logica omului simplu. Citește mai mult

Gîndul de duminică, 5 august 2018

Țara Galilor în 14 imagini surprinse de aparatul meu de fotografiat

Înainte de a ajunge la Cardiff (de la Londra am luat autobuzul companiei National Express) mă întrebam ce dracu o să văd eu în Țara Galilor, despre care știam doar atît: Că are o echipă de rugby care joacă în Turneul celor 6 națiuni. Veneam în această nouă călătorie de cunoaștere cu memoria unor teritorii de o rară bogăție în materie de interesant: Genova, Aachen, Anvers, Siracuza, Stalingrad, Constantinopol. Era firesc să mă întreb și dacă voi găsi subiecte să scriu măcar un reportaj și imagini să fac măcar cîteva secvențe video. Realitatea de la fața locului m-a convins încă o dată că în materie de călătorii în străinătate e ca în materie de femei: Una la care se uită toți bărbații se dovedește cînd o cunoști mai aproape de mediocritatea unei verze murate, iar una pe lîngă care trec fără să fluiere toți bărbații, o capodoperă de feminitate. Am descoperit, după cîteva zile de călătorii în Cardiff și în alte părți ale Țării Galilor, un spațiu de o rară generozitate pentru cei interesați, ca mine, de călătoria de cunoaștere. Despre subiectele care mi-au stîrnit interesul, despre imaginile consemnate cu camera video, voi scrie mai pe larg altădată. Citește mai mult
1 2 3 258