cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Prizonier în închisoarea cărților de Ion Cristoiu (format ebook) este disponibilă pe:

Gîndul de luni, 16 iulie 2018

În fine, Liviu Dragnea a declanșat Operațiunea: Klaus Iohannis – Dușmanul PSD!

De regulă nu mă uit la televiziunile de știri. În cazul interviului acordat de Liviu Dragnea lui Mihai Gâdea la Antena 3, miercuri seara, la concurență cu meciul Anglia-Croația, am făcut o excepție. Era prima intervenție publică mai amplă și necesară (interviul rămîne principalul mijloc al unui politician de a da seamă opiniei publice de ceea ce face și gîndește) a președintelui PSD după condamnarea cu cîntec din primă instanță. Nu de asta l-am urmărit de-a lungul și de-a latul interviului. M-a stîrnit noutatea ipostazei. Liviu Dragnea se definește prin ceea ce am numit eu pîș-pîșism în spațiul public. Tot ce susține el în spațiul public lasă impresia unei ziceri pe sub mustață, ca la un taifas de bodegă, unde ipostazele tari se moaie și dispar după ora închiderii, cînd vitejii merg acasă, unde-i așteaptă făcălețul consoartei. De aceea, interviurile sale au fost cel puțin pînă acum plicticoase, moartea pasiunii și astfel a ratingurilor. De data asta Liviu Dragnea era altul decît cel pe care-l știam. Zicerea era acum a unui tip ajuns în fine la convingeri de viață și de moarte, gata să le asume chiar și în fața plutonului de execuție. Sînt de acord cu Ingrid Mocanu că tăria asta bărbătească e doar la nivel de zicere și că ea nu-l ține nici măcar cît face drumul de la ușa studioului pînă la ușa limuzinei. Un Liviu Dragnea ferm chiar și pentru cîteva clipe era, totuși, o noutate, dacă nu chiar un miracol. Esența interviului, confirmată apoi de lectura stenogramei, stă în revelația încercată în ultimul timp, după condamnare, probabil, de Liviu Dragnea: Citește mai mult

Gîndul de duminică, 15 iulie 2018

Trăim, prin Donald Trump, un moment istoric . Fanteziile lui Iohannis sunt periculoase

Joi, 12 iulie 2018, după ce pe meleagurile noastre au ajuns vești despre Scandalul de la summitul NATO, provocat de aproape bătutul cu pumnul în masă din partea lui Donald Trump pentru ca Marile Puteri Europene, în frunte cu Germania, să-și mărească bugetele Apărării, astfel încît nu doar America să suporte povara financiară a protejării prea îmbielșugaților cetățeni din Apus de pericolele venind dinspre Răsărit, agenția Mediafax, care rămîne, după mine, numărul unu în materie de profesionalism, chiar dacă Sistemul a făcut orice ca s-o spargă și s-o împrăștie în cele patru puncte cardinale, mi-a solicitat un interviu. Distinsa directoare a agenției – Petriana Condruț – și-a amintit că încă din 2016, cînd cîștigarea președinției de către Donald Trump era văzută de TeFeLiștii americani ca o glumă bună, am scris despre revoluția propusă de candidatul republican în ordinea mondială demult osificată, ba mai mult am publicat ample fragmente din cartea de căpătîi a lui Donald Trump, Crippled America. How to make America Great Again, și prin urmare a vrut să afle și explicațiile mele la Criza prin care trece NATO, dar și Occidentul, după venirea lui Trump la Casa Albă. Interviul a fost publicat pe fluxul Mediafax de joi, 12 iulie 2018. Socotind că analiza mea trebuie să fie expusă și pe cristoiublog.ro reproduc aici, cu permisiunea Mediafax, interviul, căruia agenția i-a dat titlul Trăim, prin Donald Trump, un moment istoric . Fanteziile lui Iohannis sunt periculoase, și pe care-l considerîndu-l inspirat îl reiau ca titlu și pentru interviul de pe cristoiublog.ro: Citește mai mult

Gîndul de sîmbătă, 14 iulie 2018

Cum a notat-o Soros pe șefa DNA Laura Kovesi cu nota 9.3 și pe Procurorul General Nițu cu 3.1, lăsându-l repetent

Text&foto: Traian Horia În vara anului 2008, societatea civilă  ... a României începea la televiziuni și în ziare o campanie acerbă îndreptată împotriva preconizatei intenţii a guvernului Italiei de a amprenta locuitorii taberelor de țigani rromi aflați pe teritoriul italian. „Amprentaţi-ne şi pe noi”, spuneau curajos Renate Weber și alți reprezentanți iluștri ai Educației Sorosiste din România. Când, însă, președinția nord-americană George W. Bush a anunţat amprentarea tuturor degetelor ("10-degete" ) pentru vizitatorii străini din SUA - la aeroporturi sau la ambasade, societatea civilă mioritică a lui Weber dar și mass-media au tăcut subit. Era doar dublul- standard care însoțește firesc multe dintre acțiunile Sorosismului în România (partea premerge mereu întregului la "corectitudinea politică") și în lume și care, pentru cazul nostru, descria faptul că, din două grupuri mari de cetăţeni români (cetățenii rromi de naţionalitatea română aflați pe teritoriul italian, respectiv cetăţenii români de orice etnie care călătoreau în Statele Unite), societatea civilă "tefelistă" alesese să protesteze doar pentru unul singur (rromii din Italia), lăsând critica puternicei administraţii George W. Bush pe seama presei americane. Era începutul anilor 2000, iar tăcerea sorsosismului cu privire la acest dublu-standard "de operetă", se continua până în zilele noastre. O solicitare de informații în acest sens a publicației cristoiublog.ro adresată euro-parlamentarului Weber nu a primit niciun răspuns. Saltul de la Renate Weber la Soros ... este intuitiv și de scurtă distanță. Potrivit unui raport despre care s-a susținut că a fost destinat Open Society European Policy Institute și care a fost preluat în presa internațională sub numele "Mapping- Reliable allies in the European Parliament: 2014 – 2019", aproape o treime din Parlamentul European ar putea fi controlată, în prezent, de multi-miliardarul nord-american George Soros.  Citește mai mult

Gîndul de vineri, 13 iulie 2018

1968 – Sfîrşitul iluziilor lui Ceauşescu

Din cele peste 1000 de pagini ale cărţii La vie en rouge, tipărit de Christian Duplan şi Vincent Giret, în 1994, la Seuil, se iţeşte o idee îndrăzneaţă: Prăbuşirea comunismului a început în 1968! Posibilul şoc produs de impactul unei asemenea afirmaţii se mai îndulceşte un pic dacă îi adăugăm o altă teză fundamentală a cărţii. Rolul decisiv în subminarea comunismului l-au avut nu anticomuniştii rămaşi în viaţă după masacrul care a lovit partidele democratice o dată cu instaurarea dictaturii, nici Vestul, ci foştii comunişti sau fiii acestora, convertiţi la anticomunism. Încă din 1956, după Raportul secret al lui Hruşciov, susţin Christian Duplan şi Vincent Giret, comuniştii intelectuali, cei trecuţi la noua doctrină nu pentru că n-avuseseră loc în partidele burgheze, precum liderii de origine proletară, ci din convingere intimă, traversează un proces interior aparte. Fii de mari şi mici burghezi, aceşti comunişti intelectuali, în genul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, descoperiseră în comunism ceea ce nu găsiseră în mediul familial: ajutorarea celor mulţi şi obidiţi, nemulţumirea faţă de slăbiciunile capitalismului, nevoia de aventură. Pierderea speranţei Treptat-treptat, inteligenţe lucide, aceşti comunişti încep să-şi dea seama, după instaurarea dictaturii, că societatea pentru care luptaseră nu era cea visată în operele lui Marx, Engels şi Lenin, opere studiate în biblioteci, în germană, engleză sau franceză. Că noul regim nu făcea, în ultimă instanţă, decît să perpetueze, chiar dacă într-o formă mai subtilă, împărţirea societăţii într-o mînă de privilegiaţi (nomenclaturiştii) şi restul populaţiei. Raportul secret al lui Hruşciov le dă speranţa că sistemul se va putea restructura din interior. Sleită după „îngheţul” care a urmat lui 1956, această speranţă izbucneşte într-o formidabilă înflorire, în 1968, o dată cu „primăvara pragheză”. „Socialismul cu faţă umană”, propus de Aleksandr Dubcek, răspundea pe deplin credinţei că sistemul se va putea democratiza fără ca temeliile să-i fie clintite. Citește mai mult

Gîndul de joi, 12 iulie 2018

Cum a fost posibil ca în România democrată printr-o persoană – Codruța Kovesi – să reînvie Cultul personalității dedicat Tovarășei?

Miercuri, 11 iulie 2018, o zi istorică sau mai precis, o altă zi istorică într-o săptămînă cu însemnate șanse de a intra în Istoria Patriei mai ceva decît săptămîna în care, în 1952, Tovarășa Ana, cum i se spunea Anei Pauker, a fost trimisă la munca de jos, după ce ani întregi fusese doar Sus: Săptămîna în care a avut loc incredibilul: Neprețuita, De Neînlocuita Codruța Kovesi a fost trimisă la munca de jos ca procuror. Înainte de a intra la ședința CSM la care s-a discutat și aprobat cererea lui Nefertiti de a reveni la statutul de muritor după statul de pînă acum de Faraoană, Augustin Lazăr, procurorul general, a ținut o conferință de presă. Printre altele, domnia sa a făcut referiri și la misiunea viitorului procuror-șef al DNA: „Viitorul procuror-şef DNA va avea o misiune sensibilă, care îl va provoca să-şi arate nivelul de expertiză şi să-şi arate contribuţia pe care el o poate aduce la creşterea încrederii în instituţie. Aşa ne-am gândit atunci când am luat decizia de a o delega pe doamna Jurma în funcţia de procuror-şef (...). Este un procuror echilibrat, care nu trebuie să exceleze ea, domnia sa în anchete, fiindcă sunt anchetatori. Anchetatorii ... Ceea ce se reproşează public acum, dacă ne uităm, activității DNA nu este în niciun caz incisivitatea şi anchetele pe care le face. Sînt destui care să facă anchete. Trebuie să fie şi procurori care să asigure echilibrul, să ia nişte măsuri înţelepte, echilibrate în acest moment, care este foarte sensibil pentru Ministerul Public.” Am citit stenograma acestei conferințe la Biblioteca Academiei. Cînd am terminat rîndurile de mai sus, am simțit nevoia să mă uit în jur, să verific dacă nu eram cumva într-o lume de vis. Cum adică? Potrivit lui Augustin Lazăr, după cei cinci ani de șefie a Codruței Kovesi există în activitatea DNA loc și de mai bine, cum ar fi de exemplu, o creștere a încrederii în instituție? Cum adică? Doamna Anca Jurma, interimara, pînă mai ieri un simplu consilier al Codruței Kovesi nu numai că poate ocupa fotoliul care părea desmenat în eternitate unui singur fund, unic în Istoria țării, cel al Codruței Kovesi, dar mai mult poate aduce DNA echilibrul care a lipsit pe vremea Fostei? Citește mai mult

Gîndul de miercuri, 11 iulie 2018

Florian Coldea și Codruța Kovesi – două execuții prezidențiale. Asemănări și deosebiri

Luni, 9 iulie 2018, Klaus Iohannis a semnat Decretul de revocare din funcție a Codruței Kovesi. Cu un an, dar ce spun eu, cu doar cîteva luni în urmă, un astfel de moment era de neconceput. Dacă ai fi spus că nu peste mult timp, la începutul lui Cuptor, Slujirea, Neprețuita, Nefertiti, Zeița Anticorupției, cea despre care o unitate militară a Diviziei Presă scria, fără să pic de jenă, că bea dimineața cafea cu lacrimile corupților, cea pentru care ambasadorul american la București juca într-un film publicitar rolul de lăutar gen Mîncați-aș! va pleca acasă le finele unui montaj literar artistic de un rar prost gust, mai mult ca sigur ai fi făcut semnul discret menit a sugera luatul razna. Coborîrea Suitei în copac în buruienișul de dedesubt era un moment greu de imaginat de mintea românească, mintea care, între noi fie vorba, nu-l vedea pe Nicolae Ceaușescu ieșind din TAB. Codruța Kovesi a fost dată de a dura din scaunul din care flutura națiunii cătușele, pe post de sceptru al puterii sale nemăsurate. Și totuși, contrar așteptărilor, Dunărea curge tot către Mare, și nu invers, către Pădurea Neagră, frunzele sînt mai departe verzi din naștere și nu din supărare, iar pisicile, în călduri, miorlăie ca și pînă acum, nu s-au apucat să compună sonete. Pentru ca umilința să fie completă, cei de la USR au invitat-o să se înscrie în partidul lor. Nu de alta, dar Cosette Chichirău are nevoie să-i țină cineva poșeta cît timp îi filmează pe PSD-iști cu telefonul mobil. Citește mai mult

Gîndul de marți, 10 iulie 2018

Prin Diversiunea cu Suspendarea, PSD l-a ajutat pe Klaus Iohannis să semneze fără probleme revocarea Codruței Kovesi

Luni, 9 iulie 2018, Istoria Românei moderne a consemnat un moment benefic, unul dintre acele momente care te îndeamnă la optimism cînd vine vorba despre destinul acestei țări. Iei în calcul momentele dezastruoase, produse nemijlocite ale politicii neghioabe angajate de Conducători, și tragi concluzia că sîntem blestemați să punem înaintea interesului public interesul personal. Îți vin apoi în minte momentele în care o decizie inspirată ne a salvat de la un dezastru și atunci tragi concluzia că se mai poate face ceva. Momentul pe care simt nevoia să-l consemnez e semnarea de către Klaus Iohannis a decretului de revocare din funcție a Codruței Kovesi. Slujirea, Nefertiti, Neprețuita, cea care a dat naștere în România membră a UE și a NATO, în România care l-a răsturnat pe Nicolae Ceaușescu, unui Cult al personalității cum nu se mai întîlnește azi nici măcar în țările din Africa, în care președinții se aleg pe viață și continuă să fie președinți și după ce mor, prin neveste, amante sau odrasle e deja Istorie. Cum de s-a ajuns ca o persoană fără altă deosebire de o gospodină de rînd decît funcția de șef al DNA, primită plocon în urma uneia dintre cele mai jegoase negustorii politicianiste din postdecembrism, să fie subiectul unui Cult deșănțat al personalității ? E o întrebare căreia o anchetă rapidă și corectă prin seifurile DNA ne-ar putea da un răspuns. Dacă mai aveam vreo îndoială asupra contrastului violent dintre Preamărirea contracost a Codruței Kovesi și Micimea persoanei sale particulare aceasta ne-a fost risipită luni, pe la prînz, cînd Suita în copac, văzîndu-se dată jos cu forța, a regizat un moment de o rară penibilitate în România care nu duce lipsă prin definiție de momente penibile: O declarație de presă pișăcioasă, cu procurorii DNA în spate pe post de bocitoare mute. Citește mai mult

Gîndul de luni, 9 iulie 2018

Noul Cod penal, rezultat al modificărilor impuse de Parlament, riscă să fie la fel de prost ca și cel din 2009

Majoritatea parlamentară a impus trecerea prin Parlament, cu emoții contracarate de binecunoscutele aranjamente, a Legii de modificare a Codului penal. Pe scena noastră politico-mediatică, momentul a strînit o ditamai vălvîtaia: Proteste năstrușnice ale Opoziției în Parlament, prin punerea în scenă a instrumentele Circului Mare din Moscova, demonstrații în Piața Victoriei, înlocuite în ultimele zile cu blocarea trecerilor de pietoni, spre disperarea conducătorilor auto și satisfacția agenților de circulație, care-și găsesc un rost pe lumea asta, declarații tari, deși măcinate de clișee, ale lui Klaus Iohannis, somarea Puterilor Garante să-și exprime poziția, după tradiționalul obicei al pămîntului fanariot, vaiete de parcă ar fi venit deja ceea ce clanurile de pămînteni din serialul The 100, Sezonul patru, spre sfîrșit, numesc Pamphilia, Radiațiile provocatoare de Apocalipsă, controverse isterice la talk showuri. Codul Penal e după Constituție al doilea document important pentru viața social-politică a unei țări. În Codul Penal se reflectă chiar și esența unui regim. Un regim autocratic va impune un Cod penal represiv, dînd curs obsesiei de ordine vecină cu cea de cazarmă, care, potrivit dictatorilor, trebuie să domine și viața civilă. Un regim democratic autentic va pune accent pe un Cod liberal, permisiv, esențialmente preocupat de respectarea drepturilor individuale,. Fără a pune în discuție ordinea publică, el izvorăște din credința că individul are întîietate în fața Statului. De aceea, peste tot în lumea democratică adoptarea unui nou Cod penal sau chiar modificarea celui existent, cînd e vorba de modificări de profunzime, stîrnește controverse aprinse, dezbateri naționale, polemici pro și contra. Judecînd după tulburarea produsă de Legea de modificarea a Codului penal, opinia publică de la noi s-a racordat la acest înalt standard al societăților evoluate din punct de vedere democratic. Așa să fie? Citește mai mult

Gîndul de duminică, 8 iulie 2018

Evenimentul zilei n-a folosit niciodată clișeele gîndirii care rumegă, gen Ciuma roșie

Răspunzând solicitării venite din partea conducerii Evenimentului zilei în numărul dedicat aniversării ziarului, am publicat un text despre ce era și ce voia ziarul în perioada 1992 - 1997, pe când eram director. Având în vedere că textul a apărut numai în Evenimentul zilei, îl reproduc aici și pentru cititorii cristoiublog.ro: Pe 22 iunie 2018 se împlinesc 26 de ani de la apariția primului număr al Evenimentului zilei. După plecarea mea din redacție, în februarie 1997, momentul 22 iunie 1992 a fost trecut sub tăcere chiar de către ziar. Noua conducere, venită prin iscusita lucrătură a Cotrocenilor (în postdecembrism Președinția a fost o permanentă sursă de infecție antidemocratică, deoarece puterea Cotrocenilor s-a bazat pe instituțiile de forță), a ținut să lase impresia că istoria ziarului a început în februarie 1997 și nu în iunie 1992. Cinci ani glorioși din trecutul publicației au fost șterși cu buretele într-un efort de rescriere a trecutului în interesul prezentului. Sub conducerea lui Dan Andronic, Evenimentul zilei și-a redescoperit un trecut autentic, scutit de trunchierile manipulatorii de pînă atunci. Astfel că an de an, în ultima vreme, ziua de 22 iunie 1992, intrată nu numai în Istoria presei, dar și în cea a României postdecembriste, beneficiază de o sărbătorire în stilul ziarului, de lucru adică. Anul acesta conducerea ziarului a avut ideea unui număr special dedicat momentului social-politic și gazetăresc al apariției Evenimentului zilei. Excelentă idee! Citește mai mult

Gîndul de sîmbătă, 7 iulie 2018

Absența unor „standarde naționale sau europene elaborate” cu privire la echipamentele de ascultare în „cazul Strutinsky”, poate răsturna soluțiile în multe alte dosare instrumentate de DNA

Text & foto de Traian Horia Neomologate dar active Într-o declarație pe care ne-a acordat-o în exclusivitate, omul de afaceri constănțean Sorin Gabriel Strutinsky dezvăluie că nu există „omologări și standarde” pe aparatura folosită de echipele procurori - ofițeri SRI în anchete, iar DNA, alături de Serviciul său Tehnic, se află acum în „plasa” propriilor susțineri. Dezvăluirile lui Strutinsky sunt sprijinite și de declarațiile fostului ofițer superior SRI, Daniel Dragomir care, în Apr. 2018, declara public că sistemele de interceptare folosite pentru filarea românilor nu pot fi expertizate pentru că sunt „secrete” și, în plus, nu sunt omologate în România, putând fi utilizate pentru „distorsionarea, fabricarea şi falsificarea de probe”. Incredibilele dezvăluiri, într-un context care respectă prioritățile statului de drept, ar trebui să mobilizeze nu doar Guvernul (prin Ministerul comunicaţiilor şi societăţii informaţionale, respectiv Ministerul Justiției) dar și Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), acolo unde SRI este un coordonator pe siguranță națională. Scandalul „omologării” sistemelor de interceptare care au alimentat cu „probe” dosarele de corupție ale DNA ar putea crea o breșă enormă în sistemul de Justiție, cu prejudicii pe sistemul național de siguranță- referitoare la modul în care s-au achitat de obligații instituții strategice ale Statului, cu prejudicii pe încrederea publicului în Justiție și Stat, dar și pe relația cu mediile internaționale ce urmăresc desfășurările din România. Procuror. Secret. Adjectiv Și aici, ca și în alte cazuri, Sorin Strutinsky se lovește de monstruoasa secretomanie a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (Procuror general Augustin Lazăr, superiorul șefei DNA, Laura Kovesi) care a clasificat până și caietele de sarcini poentru achizițiile de „tehnică specifică”. Citește mai mult
1 2 3 255