cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Gîndul de joi, 23 noiembrie 2017

Codruța Kovesi - bot în bot cu Penalul Ludovic Orban

O știre postată cu precădere pe mai multe site-uri ne aducea la cunoștință, luni, 21 noiembrie 2017, că Grupul de Dialog Social a organizat, la sediul său din Calea Victoriei, dezbaterea „Legile justiției. Statul de drept în pericol”. Formula Dezbatere a fost copiată pur și simplu, fără o minimă verificare, din Comunicatul trimis presei de noua șefă a GDS, Andreea Pora. În realitate, sindrofia n-a fost o dezbatere, ci o manifestare din cadrul Campaniei angajate de forțele oculte împotriva Legilor Justiție. Despre asta, titlul ne spune totul: Legile Justiției. Statul de drept în pericol. O dezbatere, mai ales organizată de o instituție cu un nume atît de ispititor democratic, Grupul pentru Dialog Social, presupune din start dialogul, controversa, argumentele pro și contra. Dacă chiar din titlu sindrofia trage de Sirena lui Roaită, cum să mai vorbim de o dezbatere? Chiar și fără deconspirarea din titlu, reuniunea de la sediul din Calea Victoriei s-a dovedit de la un capăt la altul fără nici o legătură cu dezbaterea, cu dialogul, cu confruntarea de idei și argumente. Invitații au fost aleși după criteriul militantismului în favoarea Statului paralel. Au fost prezenți magistrați controversați, precum Camelia Bogdan, Andreea Chis, Bogdan Mateescu, faimoși pentru angajamentul lor în favoarea Statului paralel, procurori DNA, în frunte cu Codruța Kovesi, activiste din cadrul Secției Propagandă și Agitație a Sistemului, precum Andreea Pora, Sabina Fati, Cristina Guseth. Dacă ar fi fost vorba de o dezbatere, normal ar fi fost să fie invitați și susținători ai Legilor Justiției. Citește mai mult
Lumea văzută de un român rupt în fund

Lumea văzută de un român rupt în fund

Florența sau norocul turistic de a-l fi avut pe Dante

Gîndul de miercuri, 22 noiembrie 2017

Compromite dinadins PNL Mișcările de Stradă?

Pe vremea guvernării anterioare, într-o seară, m-a sunat fratele de la Găgești. – Te-ai uitat azi la televizor, la demonstrația de protest a sindicatelor? Nu mă uitasem. Despre sindicate am o părere prea proastă pentru a da fie și o mică atenție mișcărilor de stradă organizate – zice-se – în favoarea salariaților. Alături de societatea civilă și de partidele de Opoziție, sindicatele se numără printre formele fără fond plantate de americani în Babuinia care e România postdecembristă. Cu imbecilitatea lor notorie cînd vine vorba de tot ce se întîmplă dincolo de meciurile de basseball și de halirea nesățioasă, cu furgoneta pe post de lingură, americanii s-au grăbit să instaleze într-o țară abia ieșită din comunism și deloc plecată din fanariotism, instituții dobîndite de Occident după secole de exercițiul al democrației. – Dacă te-ai fi uitat, te-ai fi stricat de rîs. I-ai fi văzut pe-ai lui Covrig în uniformă de sindicaliști, agitînd o pancardă dată la plecarea cu autocarul din comună. Covrig e porecla unor neisprăviți din sat, locuind într-o casă atît de dărăpănată, cu gardul prăbușit, de crezi că tocmai s-a filmat acolo o producție despre viața grea a țărănimii în preajma lui 1907. Din cîte am înțeles, Covrig și mulți alții din sat fuseseră angajați de PSD, contra sumei de 50 de lei, plus mîncare și băutură, să se deplaseze în Piața Victoriei pe post de sindicaliști protestatari împotriva Guvernului. Informația nu m-a surprins. Alături de lipsa de caracter a politicianului român, demonstrațiile organizate de partide pot fi considerate printre notele funeste ale așa-zisei noastre democrații postdecembriste. Demonstrația de protest sau cum i se spune azi coborîrea în stradă presupune, în chip necesar, credința sinceră a celor care participă la demonstrații. La Koln în vecinătatea gării, am urmărit, fascinat, o mișcare de protest a societății civile împotriva masacrării balenelor în insulele Feroe. Dominau femeile. Dar în tot ce făceau protestatarele – de la scenetele cu manechine de balene spintecate în fața trecătorilor pînă la efortul de a te convinge să semnezi o petiție – se ghicea imediat unul dintre cele mai frumoase stări umane: Credința sinceră într-un ideal. Citește mai mult

Gîndul de marți, 21 noiembrie 2017

Adevăr post-decembrist: PSD preferă bătălia la Urne, Dreapta preferă bătălia în Stradă

Joi, 16 noiembrie 2017, seara, înainte ca Elena Udrea să mă deconspire drept persoană care-și sărbătorea Ziua de naștere (zic, deconspire, deoarece țin secretă ziua asta, de spaima vorbelor goale vîndute de unii, iar Elena Udrea, deși apreciez gestul, n-avea mandat de la mine să mă demaște în direct), la emisiunea România 9 a lui Ionuț Cristache, de la TVR, a avut loc o transmisie în direct de la Herculane, unde se refugiaseră liderii PSD pentru întrunirea CExN, transmisi menită a oferi telespectatorilor amănunte despre întîmplarea de vineri, 17 noiembrie 2017. Întreaga corespondență a reporteriței s-a concentrat pe ceea ce întreaga presă aborda ca fiind decizia de răsunet a organismului colectiv de conducere al PSD: Organizarea unui miting uriaș în București în sprijinul lui Liviu Dragnea sub acoperirea de miting în sprijinul Guvernării PSD. Reducerea unei reuniuni atît de importante la o singură decizie nu era opera unei prese care căuta cu orice preț senzaționalul într-o reuniune programată a se desfășura într-unul dintre cele mai semnificative locuri din țară pentru dezastrul postdecembrist, făurit cu grijă de guvernările succesive, între care cele ale PSD se situau în prim plan; era efectul unei luări în seamă a întregii prestații a PSD în pregătirea reuniunii. Luni, 13 noiembrie 2017, Liviu Dragnea a fost convocat la DNA pentru a fi pus sub învinuire în Dosarul poreclit de presă Belina. În fața sediului DNA, președintele PSD a beneficiat de prezența unor lideri PSD, veniți să-și exprime solidaritatea cu șeful lor. Manifestarea, greu de explicat altfel decît prin strădania respectivilor de a dovedi că ei îl iubesc pe Liviu Dragnea și nu pe Mihai Tudose, a fost prost primită de presă. Indiferent de motivele atacului, toate intervențiile au ținut să sublinieze ridicolul dat de numărul mic de susținători. Citește mai mult

Gîndul de luni, 20 noiembrie 2017

Din teama lui Liviu Dragnea de a nu merge altfel decît pîș-pîș, PSD a mai ratat un moment istoric

Vineri, 17 noiembrie 2017, tot ce mai mişcă în media din România a făcut să circule pe Internet şi micile ecrane un titlu care, cu mici excepţii, date din plictiseala de a sta cu mîinile în sîn, a sunat cam aşa: PSD a adoptat Rezoluţia împotriva statului paralel şi ilegitim. Cu o seară înainte, în transmisia în direct de la Herculane, unde avea să se petreacă şedinţa CExN, am întrebat-o pe corespondenta TVR de la faţa locului, dacă, aşa cum circulă zvonul prin tîrg, PSD pregăteşte o Rezoluţie de sprijinire a Legilor Justiţiei. Nu era o întrebare ca să mă aflu în treabă sau ca să dau transmisiei însuflețirea de rating care-i lipsea. De mai multă vreme, de cînd a încolțit pe ogorul media știrea despre Legile Justiției pe cale de a lua drumul Parlamentului, m-am întrebat și am întrebat de ce nu-și asumă PSD aceste Documente, a căror adoptare întîmpină zvîrcoliri mai ceva decît ale dușmanului de clasă din proza proletculistă la ivirea unei noi mărețe realizări a oamenilor muncii. Legile Justiției ajunseseră la un moment dat, din punctul de vederea al asumării politice, să fie ale nimănui. Tudorel Toader zicea că el doar lucrează la ele, ca un cofetar la un tort de nuntă: odată încheiată lucrarea, tortul, adică Pachetul de legi urma să fie predat nuntașilor. Liviu Dragnea zîmbea ștrengar pe sub mustață cînd era întrebat de aceste Legi, sugerînd că după el e vorba de o pocnitoare de Crăciun la care meșterește în secret Tudorel Toader. Cît despre Mihai Tudose, el s-a ținut, ca de obicei, deoparte de orice consum de inteligență, după principiul Ne păstrăm pentru era post Liviu Dragnea. Acum, iată, din se vorbea de asumarea Legilor de către CExN, principalul organ de conducere colectivă al PSD după Congres. Curiozitatea mea era legitimă, așadar. Reporteriţa ne-a zis că despre aşa ceva nu se va discuta sau, oricum, PSD n-a informat presa asupra acestei decizii. Rezoluţiei invocate în titlurile date de presă vineri după-amiază îi lipsea minima pregătire, reclamată de un moment atît de forţos: O Rezoluţie împotriva Statului Paralel. Citește mai mult

Gîndul de duminică, 19 noiembrie 2017

Trucul lui Napoleon folosit de Carol I

Consultanții politici, gras plătiți, oferă politicianului, mai ales în faza acestuia de candidat, fel de fel de sfaturi. Există însă și consultații gratuite, simplu de obținute prin lectura istoriei. Marii și micii înaintași, fără a apela la consultanți, la sociologi, la politologi, într-un cuvînt la mașinăria contracost, au folosit trucuri eficiente de manipulare a celor care trebuiau manipulați. Din volumul În halat și papuci, reunind la editura Vremea în 1933, reportajele publicate în revista Încotro? rețin trucul folosit de Carol I pentru a a-și seduce interlocutorii. Așa cum se va vedea, Carol I l-a luat de la Napoleon. Armand Călinescu îl va folosi, nițel schimbat, pentru a-l fezanda pe Nicolae Iorga: „Pe cînd, sub trecuta guvernare naţional-ţărănistă, d. Armand Călinescu era subsecretar de Stat la Interne – prin 1930 sau 1931, cînd trecuse, odată cu d. Ion Mihalache, la acest departament – sună, la 7 dimineaţa, telefonul. La telefon era d. Iorga, care-şi exprima stăruitor dorinţa de a vedea imediat pe d. Călinescu. Se ştie că Napoleon, cînd inspecta cîte un regiment, se interesa întîi, prin aghiotanţi, de vreo cîţiva soldaţi, care luaseră parte la glorioasele bătălii ale Consulatului sau Imperiului. Pe urmă, cînd trecea prin faţa lor, la un semn discret al aghiotantului, se oprea şi se prefăcea că recunoaşte veteranul: „Ai fost la Austerlitz, nu-i aşa?” sau „Ai luptat sub comanda mea la Marengo...” sau: „Te ştiu de la Lodi şi de la Milesimo...”. Nu numai că soldatul în chestie era încîntat, dar întreg regimentul rămînea emoţionat de amintirea aceasta recunoscătoare, pe care Împăratul o păstra vitejilor lui luptători, pînă şi celor mai umili. Iar regele Carol I îşi nota tot ce vorbea cu oricine, în orice împrejurare. Cînd personajul revenea în audienţă, chiar şi după zece ani, înainte de a-l primi, Regele îi scotea fişa şi o citea la repezeală. Pe urmă, în cursul audienţei, spunea aşa, uşor: – Da, da! Mi-aduc aminte! D-ta, cînd ai mai fost la mine, acum zece ani, mi-ai vorbit de această idee, a unui al doilea pod peste Dunăre... Citește mai mult

Gîndul de sîmbătă, 18 noiembrie 2017

Carte poștală de la Stalingrad: „Se pare că și iarna ce vine ne va apuca tot pe aceste blestemate stepe rusești”

Cineva care a citit c-am fost la Rossoșka, în Rusia, la Ceremonia de reînhumare a militarilor români căzuți la Stalingrad, mi-a dat un document de o importanță deosebită despre prezența Armatei române la cea mai mare Bătălie din al Doilea Război Război Mondial: O carte poștală trimisă de pe Front de un militar român după spargerea Frontului. E vorba de cartea poștală trimisă de sergent major T. R. Mitică Bulumacu din Regimentul 20 Dorobanți, în 17 octombrie 1942, Mariei St. Bulumac, Str. Caransebeș, nr.1, București. Din spusele celui care mi-a dat-o, înțeleg că e vorba de un unchi, mort pe Frontul de Est la 22 decembrie 1942. Dibui c-a fost la Stalingrad, în Stepa Calmucă. Într-adevăr, Regimentul 20 Dorobanți a făcut parte din Divizia a 4-a, Corpul de Armată 6, condus de Generalul Constantin Dragalina. A luptat la Harkov în mai 1942, după care a mers pînă în sudul Stalingradului. Cartea poștală e datată 17 octombrie 1942. La vremea respectivă, din cîte îmi spun cărțile despre Stalingrad, Regimentul se afla, în cadrul Diviziei, în flancul drept al Corpului 6, la Sud de Tudovo, pe un aliniament de 55 de kilometri. Cu puțin timp în urmă, pe 4 octombrie 1942, sprijinită de Divizia 14 blindată germană, Divizia a recucerit această poziție, după ce, pe 28 septembrie 1942, sovieticii o împinseseră înapoi, spre Vest. Pe 20 noiembrie 1942, Regimentul 20 Dorobanți împărtășește soarta tragică a întregului Corp 6 Armată. Sub loviturile sovietice, Regimentul se retrage pînă la aliniamentul Kenkria – V Obilnoe, aflat la o distanță mare de Stalingrad. Expeditorul cărții poștale va fi murit în poziția de apărare luată de Regiment, spartă peste cîteva zile. Conținutul cărții poștale e acesta: Citește mai mult

Gîndul de vineri, 16 noiembrie 2017

Marii scriitori despre capriciile vremii. Azi: Tudor Arghezi

Într-un eseu mai vechi, Deraieri de tip Marquez, izvorît din lectura Corespondenţei lui Caragiale, observam că în acest Jurnal intim original, care sînt epistolele trimise de la Berlin celor din ţară, notatul despre starea vremii domină zdrobitor. Cu acest prilej reaminteam că Meteorologia e o preocupare şi pentru alţi autori de Jurnale celebre: „Concentrarea pe meteorologie poate fi întîlnită şi la Regina Maria, în Însemnările sale. Majestatea Sa dă atenţie vremii sub semnul preocupărilor gospodăreşti. Avînd parte de un soţ pierde-vară (Regele Ferdinand pe care-l priveşte cu o duioşie atent dispreţuitoare), Reginei îi cad în grijă şi grădina de la Palatul Cotroceni, şi peluza de la Sinaia şi Castelul Bran. Şi, dacă ar fi s-o credem pe cuvînt, ţara. Minuţioasa relatare a vremii aparţine astfel unui gospodar, dar şi unui autor care se ambiţionează să scrie zilnic, deşi prea multe lucruri n-are ce consemna uneori. La Constantin Argetoianu, un alt cronicar al Timpului probabil, dăm mai ales peste uimiri la ieşirile vremii din ţîţîni: vară în ianuarie, furtuni cu trimiteri la cicloane, îngheţuri timpurii.” S-ar putea alcătui, aşadar, o carte, dacă nu chiar o lucrare de doctorat, postura marilor scriitori de cronicare ai Timpului probabil. Unii se mulţumesc să consemneze în Jurnalele sau în publicistica lor, starea vremii, excelînd în uimiri faţă de cele descrise. Alţii se concentrează pe capriciile vremii. Caragiale, „meteosensibil”, cum îi ziceam în eseu, urmăreşte vremea cu oroarea sa tipică față de „vremea urîtă, producătoare de guturai”. Un atent prin scris la Starea vremii descopăr şi în Tudor Arghezi. Citește mai mult

Gîndul de joi, 16 noiembrie 2017

Prin osîrdia lui Liviu Dragnea, România va fi o Republică în care un rol de prim rang îl va juca o instituție a Monarhiei: Casa Regală!

Mai zilele trecute, pe site-uri și pe televiziuni, a circulat, întocmită după metoda de lucru tipică gazetarului român de școală nouă – copy paste, adică – știrea potrivit căreia, marți 7 noiembrie 2017, Călin Popescu Tăriceanu și Liviu Dragnea, președintele Senatului și președintele Camerei Deputaților, au depus la Senat un proiect de lege pentru reglementarea statului juridic al Casei Regale. Deoarece știrea se hrănea prin epuizare dintr-un Comunicat primit de presă prin canalele de comunicare ale Instituției, m-am grăbit să văd ce spunea documentul. Printre altele Documentul glăsuiește: „Propunerea legislativă prevede recunoașterea acesteia ca persoană juridică de drept privat și acordarea statutului de utilitate publică. În plus, legea propune recunoaşterea poziţiei de Şef al Casei Regale a României, ca poziţie onorifică, asimilată protocolar cu aceea a unui fost şef de stat, și cuprinde o serie de prevederi care vor asigura desfășurarea optimă a activităților și funcțiilor de reprezentare ale acesteia. Aceste prevederi vor asigura cadrul pentru o implicare și mai intensă a Casei Regale în cadrul societății românești. Este nevoie, mai mult decât oricînd, de o instituție deasupra politicii partinice, în care românii să vadă un reper de echilibru”. Cum în Constituție rolul de arbitru e conferit președintelui, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu pun pe loc de o nouă Constituție, una prin care Șefa Casei Regale, Margareta, primește ipostaza de Mai mult ca Președintele Republicii. Nu sînt nici republican, nici monarhist. Ca gazetar prin Istorie știu că fiecare dintre cele două formule a depins de oamenii care au umplut-o. Rege a fost și Carol I, dar și Carol al II-lea. Președinte a fost și Emil Constantinescu, dar și Ion Iliescu. Constituția prevede însă clar că Romînia e republică. Așa cum spune chiar Comunicatul, instituția Casei Regale e legată de regimul monarhic. Citește mai mult

Gîndul de miercuri, 15 noiembrie 2017

SPP-ul lui Lucian Pahonțu - oficina de spionare a demnitarilor de către Klaus Iohannis

Marți, 14 noiembrie 2017, pe la prînz, Mădălina Dobrovolschi, cunoscută înainte de măritiș ca Mădălina Pușcalău (o întrebare de om curios – cînd o divorța de Dobrovolchi și o să se mărite cu un altul, o să-și schimbe iar numele?!), a ținut o conferință de presă. Din tot caltaboșul de vorbe, am reținut mai întîi săritul în ajutorul Guvernului Mihai Tudose, mai bine zis, al premierului Meu, Mihai Tudose, prin denunțarea Moțiunii de cenzură angajate de PNL ca fiind o tentativă de a clătina stabilitatea țării, care țară, vorba FSN-istelor cu poșetă de pe vremuri, are nevoie de liniște. Atacarea Moțiunii de cenzură a fost un răspuns la întrebarea pusă de o duduie din haremul mediatic al Antenei 3: Andreea Popa, Antena 3: Care este opinia preşedintelui Klaus Iohannis asupra a ceea ce se întâmplă acum pe scena politică, în condiţiile în care PNL a anunţat că va depune o moţiune de cenzură şi începe abia acum să caute susţinere pentru aceasta?” Ați remarcat derapajul de la linia de obiectivitate care deosebește presa de chibițăreala la table? Un jurnalist adevărat se mulțumea să se intereseze doar de opinia președintelui față de Moțiunea de cenzură a PNL. Duduia a găsit de cuviință însă să facă nițică propagandă împotriva PNL, partid care vrea să-l dea jos pe Mihai Tudose, unul dintre personajele îndrăgite de Trustul lui Dan Voiculescu, adăugînd în chip pamfletar „și începe abia acum să caute....”. Întrebarea a fost pusă cu tendință, prin înlocuirea curiozității de gazetar cu gîfîiala de activist, și pentru că era aranjată cu Administrația prezidențială să fie pusă astfel încît atît întrebarea, cît și răspunsul să facă să pară hazardată Moțiunea PNL împotriva lui Mihai Tudose: Citește mai mult

Gîndul de marți, 14 noiembrie 2017

Dacă vrea să cîștige Războiul cu Statul Paralel, PSD trebuie să renunțe la Liviu Dragnea

Luni, 13 noiembrie 2017, după convocarea la DNA, prefațată de presa noastră cu trîmbițe mai dihai decît cele folosite la anunțarea tăierii capului pe butuc, la Instanbul, domnitorului ghiaur, s-a dat publicității deschiderea unui dosar penal lui Liviu Dragnea acuzat de o infracțiune de corupție petrecută în 2002, cu 15 ani în urmă, de pe vremea cînd era bunica fată și Codruța Kovesi, fetița dulce a tătucului procuror comunist. Deschiderea unui dosar pentru o infracțiune petrecută în antichitatea post decembrismului e deja un tic al DNA. Așa cum am mai scris, unul dintre instrumentele prin care Binomul SRI-DNA și-a impus dictatura pe șest a fost și practica ținerii dosarelor în sertare, la dospit. Practic, cred că puțini sînt politicienii români, dintre cei pe care nici măcar n-au fost nici măcar concepuți, cărora să nu li se fi pus în sertare documente pe cale de a primi doar o copertă pentru a deveni dosar penal. Cînd interesele politico- mafiote ale Binomului o cer, filele devin dosar și politicianul sau jurnalistul devine pe loc penal. Vestea punerii sub acuzare a lui Liviu Dragnea de către DNA nu m-a luat prin surprindere. Ba chiar, sincer să fiu, mi-a stîrnit o oarecare jubilație: Cea a unuia care vede cum i se îndeplinesc profețiile. La puțin timp după propulsarea lui Mihai Tudose în fruntea Guvernului, mi-am spus că pentru Liviu Dragnea Ceasul a început să ticăie. Nu trebuia cine știe ce agerime a minții, pentru a-ți da seama că Răsturnarea Guvernului Sorin Grindeanu fusese marea, uriașa capcană întinsă lui Liviu Dragnea. Decizia de înlăturare a lui Sorin Grindeanu a stupefiat prin caracteru-i neașteptat. Experiența îmi spunea că atît Liviu Dragnea, cît și Sorin Grindeanu au fost manipulați cu abilitate de Statul paralel prin oameni infiltrați în anturaj. În cazul lui Liviu Dragnea n-a fost prea greu. Orice sergent major din Servicii îi știa, în cadrul profilului, principala slăbiciune: Suspiciunea paranoică. Citește mai mult
1 2 3 231