cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Prizonier în închisoarea cărților de Ion Cristoiu (format ebook) este disponibilă pe:

Gîndul de duminică, 22 iulie 2018

Călin Popescu Tăriceanu se pregătește de Marea Rupere

Valentin Busuioc, de la PSnews.ro, unul dintre puținii tineri gazetari care m-au impresionat prin preocupările lor culturale (a scris un roman, mi-a făcut rost de Delirul lui Marin Preda, ediția necenzurată, publicată de mine în primii ani postdecembriști, o raritate azi, pentru că edițiile ulterioare sînt reeditări ale celei cenzuratre în anii comuniști), m-a sunat pentru a-mi cere opinia despre tot mai desele ciorovăieli din ultima vreme dintre ALDE și PSD. Despre această realitate deocamdată neglijată de presă – atacurile unor lideri ALDE la PSD, știrile și zvonurile despre blocarea unor inițiative ale Coaliției de către Călin Popescu Tăriceanu- intenționam să scriu pe cristoiublog.ro. Cum însă întrebările lui Valentin Busuioc m-au obligat prin acuitatea lor să mă pronunț înaintea unui comentariu mai amplu, socotesc că n-ar strica dacă aș reproduce aici întreg materialul realizat de tînărul jurnalist și publicat sîmbătă pe site-ul PSnews.ro pentru ca și cititorii cristoiublog.ro să afle ce cred eu despre relația pe cale de a se destrăma dintre ALDE și PSD. Jurnalistul Ion Cristoiu a acordat vineri o declarație pentru PSnews.ro, în care a evidențiat miza președintelui Klaus Iohannis în ruperea coaliției PSD-ALDE. Discuția a ponit de la recentele săgeți aruncate de către diverși lideri ALDE către PSD, ultima fiind aluzia purtătorului de cuvânt Vaujan Vosganian în legătură cu posibilitatea unei formule guvernamentale diferite în toamnă. Încă de la început, Ion Cristoiu a amintit situațiile judiciare diferite ale lui Călin Popescu-Tăriceanu și Liviu Dragnea: primul a fost achitat în primă instanță, în timp ce al doilea a fost condamnat, în condițiile în care mai are o pedeapsă definitivă, în dosarul Referendumul. În acest context, Cristoiu l-a compătimit pe Tăriceanu, susținând că liderul ALDE ar putea fi amăgit de către așa-numitul „stat paralel”, pe model Ponta sau Oprea, dar de care același stat paralel s-a debarasat rând pe rând. Citește mai mult

Gîndul de sîmbătă, 21 iulie 2018

În cazul acuzațiilor de colaborare cu SRI a reporterului TVR Alexandru Costache, Televiziunea Publică zice că nu a găsit "informații", în contextul în care jurnalistul a mai fost protagonistul unei investigații "fără rezultate"- dosarul "Caltaboșul"

Text&foto: Traian Horia S-a rezolvat, nu se poate Pe 28 Iunie 2018, TVR transmitea publicației noastre că nu a dispus de "informații" ca să "aprecieze" dacă există relații de colaborare între reporterul Alexandru Costache și Serviciul Român de Informații (SRI): răspunsul TVR sosea după ce, în Fev. 2018, "Cristoiu Blog" și "Evenimentul zilei" anunțaseră în exclusivitate că Televiziunea Publică efectuează o cercetare în legătură cu acuzațiile fostului ofițer superior SRI, Daniel Dragomir, referitoare la relațiile între reporterul Costache şi Serviciul Român de Informaţii. Răspunsul efectiv al TVR se reduce la o frază destul de contorsionată pentru limba română: "S-a constatat că nu există informații pe baza cărora să se poată aprecia dacă există relații de colaborare", ne-a transmis Serviciul Comunicare al instituției. Este o frază care s-ar traduce mai degrabă într-un fad "Dacă este o colaborare, dovezile nu sunt la noi". Reamintim că investigația internă a TVR fusese demarată prompt după ce Dragomir, co-fondator al mișcării Inițiativa Civică “România 3.0”, acuzase public că numitul Costache era "plătit de două ori din bani publici, și de la TVR și de la SRI". Ce scria Daniel Dragomir În Ian. 2018, fostul ofițer SRI, Daniel Dragomir a postat pe blogul personal un text cu referiri succinte dar consistente, prin care acuza unii jurnaliști (de la cotidianul "Adevărul" sau TVR) de legături cu SRI. Textul avea și mențiuni referitoare la Alexandru Costache, reporter la Televiziunea Publică, adică lucrător media pentru o instituție care nu acceptă, prin propriul Statut, angajamente ale staff-ului cu serviciile speciale. Daniel Dragomir menționa în articolul "Agentul Stoica. Ionel Stoica", faptul că "una dintre preocupările cele mai importante ale Comisiei SRI este investigarea relațiilor și mesajelor dintre Dumbravă (generalul SRI Dumitru Dumbravă, şeful Direcţiei Juridice din cadrul SRI-n.n.) și rețeaua sa" continuând cu precizarea că "agentul Stoica, agentul Alex Costache de la TVR (plătit de două ori din bani publici, și de la TVR și de la SRI) și alții vor fi investigați cât se poate de serios, iar rezultatele vor fi extrem de interesante". Citește mai mult

Gîndul de vineri, 20 iulie 2018

Cum se face Geopolitică la Moara lui Moș Onisifor

Printre comentariile anti-Trump dintr-o parte a presei române – Presa TeFeListă –, descumpănitoare premieră postdecembristă, oglindind pe teritoriul nostru confruntarea dintre Serviciile secrete americane și cele nemțești, am sesizat și lamentările despre abandonarea noastră de către America în ghearele Moscovei sub semul credinței moldo-valahe de veacuri că sîntem victime ale înțelegerilor dintre cei puternici. Mi-am amintit imediat c-am tipărit cîndva – nu mai știu cînd și nu mai știu unde – un eseu despre Istoria care se face mit. Pentru că el ar putea ține locul unui comentariu la văicărelile iscate la noi de întîlnirea Trump-Putin, îl reproduc aici cu modificări mărunte. Finele cărţii a doua – Izvorul Alb – din Frații Jderi de Mihail Sadoveanu e dedicat aventurii lui Ionuţ Jder, sub acoperirea de negustor de vite, în marginea Ţării Leşeşti pentru a o salva pe jupîniţa Maruşca, viitoarea nevastă a lui Simion Jder, din mîinile boierului Niculăieş Albu, care a răpit-o nu numai din amor neîmpărtăşit, dar şi din interesul de a lovi în tatăl fetei, unul dintre boierii lui Ştefan Vodă. La un moment dat, Ionuţ Jder ajunge, după ce-a trecut Prutul, la o moară servind drept popas pe drumul negustorilor de vite dinspre Moldova spre Ţara Nemţească. Suntem în octombrie 1472. A venit o iarnă timpurie. La focul din mijlocul morii, în buna tradiţie a prozei sadoveniene, se încinge ceea ce azi am numi un talk-show. La un alt talk-show celebru al literaturii române – cel din Poiana lui Iocan, din Moromeţii lui Marin Preda – se discută politica internă. Citește mai mult

Gîndul de joi, 19 iulie 2018

O aberație: CCR a devenit arbitrul absolut al bătăliilor politice din România ultimilor ani

Ca de obicei, miercuri, 18 iulie 2018, dimineața, pentru a vedea ce evenimente sînt anunțate pentru întreaga zi, am accesat site-ul Mediafax. Ăl Mediafax și nu altul, pentru că, parcurgîndu-l, sînt sigur că nu voi întîlni vreo știre falsă (a se observa că nu folosesc izmenitul fake news, care dă minciunii o poleială de import) sau și mai rău, una prin care sughițul unui politician de pe Facebook devine veste de importanța venirii Celor Trei Magi. Lectura site-ului Mediafax m-a făcut să tresar: Cel puțin trei evenimente erau anunțate ca vizînd Curtea Constituțională a României. Potrivit site-ului, CCR urma să se pronunțe asupra Legilor Justiției, asupra legii privind modificarea Codului de procedură penală, asupra legii privind Fondul Suveran de Investiții. După amiază, am aflat, tot de pe site-ul Mediafax și rezultatele dezbaterilor de la CCR: Legea Fondului Suveran a fost respinsă. Legile Justiției și Legea de modificare a CPP au fost amînate pentru la toamnă. Din cîte știam, aceste legi trecuseră prin Parlament. Fuseseră temeiuri de controverse de la Tribună, de mobilizare a majorității, de acțiuni ale Opoziției, după ce străbătuseră lungul și complicatul drum al procedurilor de avizare. Adoptarea lor fusese rodul activității depuse de Parlament, potrivit Constituției, principala instituție a democrației românești, mandată de români, prin alegeri libere și corecte, să dezbată și să voteze proiecte de legi. O muncă zadarnică. Citește mai mult

Gîndul de miercuri, 18 iulie 2018

Spre disperarea TeFeLiștilor din presa noastră, Donald Trump și Vladimir Putin nu s-au înjurat de mamă în fața întregii Planete

Conferința de presă de la Helsinki a urmat unei întîlniri de peste două ore ceva între patru ochi a celor doi, Donald Trump și Vladimir Putin. Putem spune din acest punct de vedere că avem de a face cu un eveniment purtător de dublă înfățișare: Una mediatică, axată pe spectacol, și una reală, petrecută departe de opinia publică. Ceea ce am văzut noi, alături de întreaga planetă, la televizor, a fost evident spectatolul mediatic, ceea ce se pune în scenă și nu ceea ce a fost în realitate. Ce s-a discutat și ce s-a negociat în cadrul întîlnirii private nu ne putem da seama nici dacă radiografiem necruțător gesturile și vorbele de la conferința de presă. Sînt adevăruri care se vor dezvălui mai întîi prin fapte petrecute ici colo, unele poate surprinzătoare, altele aparent banale, apoi prin memorii ale celor implicați sau prin documente mai mult sau mai puțin convingătoare. Ce s-a văzut la televizor? Pentru a răspunde la această întrebare se impune o scurtă recapitulare a relației dintre cele două țări după venirea lui Donald Trump la Casa Albă. Doctrina de politică externă a lui Donald Trump, definită în cartea sa de căpătîi, despre care am mai scris, scoate Rusia din ipostaza de adversarul numărul unu al Americii. Explicația acestui paradox, care a stîrnit uimirea TeFeLiștilor, atît de la noi, cît și din lumea întreagă, trimite la viziunea originală a lui Donald Trump asupra realităților planetare din ultima vreme. Președintele american considera, încă din vremea campaniei sale pentru nominalizarea de către Partidul Republican, că cel de al treilea Război mondial, în care SUA sînt antrenate, e un Război comercial. Amenințarea Apocalipsei prin folosirea armei atomice a făcut ca orice tentație a escaladării între puterile deținătoare de arme nucleare să fie blocată din fașă de gîndul că într-un Război nuclear nu vor fi învinși și învingători. Prin urmare, domeniul în care statele lumii își administrează lovituri de moarte e cel comercial. Citește mai mult

Gîndul de marți, 17 iulie 2018

În Babuinia, prin raportare la ANAF cetățenii sînt de două feluri: Cetățeni – cetățeni și Cetățeni – Președinți!

După cum am mai scris, singura mea legătură poștală cu lumea de azi se datorează ANAF. De la această instituție primesc din cînd în cînd cîte un plic negru, ca o invitație la o înmormîntare. Nu de alta, dar peste tot în lumea civilizată se compară Fiscul cu Moartea, în sensul că de Fisc scapi ca și de Moarte. Despre experiența mea cu ANAF, experiență de de fiu de țăran respectuos cu Autoritățile, am scris pe larg în 31 august 2017, sub titlul Babuinia – țara în care ANAF ne consideră din start potențiali infractori. Istoriseam acolo spaima care mă cuprinde ori de cîte ori ridic de la Poștă, somat să vin să-l iau de o hîrtiuță pe care e încercuit didactic cuvîntul Recomandată, plicul trimis de ANAF. După ce l-am deschis emoționat, pregătit deja să iau cunoștință de ceva neplăcut, am găsit prinsă de plic cu o capsă o hîrtie prin care eram anunțat că se va trece imediat la executarea silită dacă nu achit suma de 54 de lei. De ce trebuia să achit suma asta n-am înțeles. Cum n-am înțeles de ce ANAF, instituție despre care se spune că e în serviciul cetățeanului, nu mi-a trimis mai înainte o adresă prin care să mă anunțe că am de achitat suma de 54 de lei. De ce trebuia să-mi trimită direct amenințarea cu executarea silită? Mai tîrziu am aflat că așa procedează ANAF cu toți cetățenii, tratați axiomatic drept potențiali infractori. Cu toți cetățenii care nu sînt precum Klaus Iohannis președinți. Joi, 5 iulie 2018, Liviu Dragnea a ținut o conferință de presă tipică vremurilor noastre. O conferință de presă ad-hoc, fără nici o pregătire anterioară, rezultat direct al ieșirii în cale cu microfoane, mai ceva decît furcile și topoarele de la 1907, a fătucelor de la televiziunile de știri. Cum n-am vreme să urmăresc pălăvrăgeala infinită din studiouri și din afara acestora, am făcut rost de stenograma întîlnirii și am citit-o cu atenție. Mi-a sărit în ochi o declarație care a făcut, la vremea petrecerii ei, mare tărăboi mediatic. Citez după cum urmează: Citește mai mult

Gîndul de luni, 16 iulie 2018

În fine, Liviu Dragnea a declanșat Operațiunea: Klaus Iohannis – Dușmanul PSD!

De regulă nu mă uit la televiziunile de știri. În cazul interviului acordat de Liviu Dragnea lui Mihai Gâdea la Antena 3, miercuri seara, la concurență cu meciul Anglia-Croația, am făcut o excepție. Era prima intervenție publică mai amplă și necesară (interviul rămîne principalul mijloc al unui politician de a da seamă opiniei publice de ceea ce face și gîndește) a președintelui PSD după condamnarea cu cîntec din primă instanță. Nu de asta l-am urmărit de-a lungul și de-a latul interviului. M-a stîrnit noutatea ipostazei. Liviu Dragnea se definește prin ceea ce am numit eu pîș-pîșism în spațiul public. Tot ce susține el în spațiul public lasă impresia unei ziceri pe sub mustață, ca la un taifas de bodegă, unde ipostazele tari se moaie și dispar după ora închiderii, cînd vitejii merg acasă, unde-i așteaptă făcălețul consoartei. De aceea, interviurile sale au fost cel puțin pînă acum plicticoase, moartea pasiunii și astfel a ratingurilor. De data asta Liviu Dragnea era altul decît cel pe care-l știam. Zicerea era acum a unui tip ajuns în fine la convingeri de viață și de moarte, gata să le asume chiar și în fața plutonului de execuție. Sînt de acord cu Ingrid Mocanu că tăria asta bărbătească e doar la nivel de zicere și că ea nu-l ține nici măcar cît face drumul de la ușa studioului pînă la ușa limuzinei. Un Liviu Dragnea ferm chiar și pentru cîteva clipe era, totuși, o noutate, dacă nu chiar un miracol. Esența interviului, confirmată apoi de lectura stenogramei, stă în revelația încercată în ultimul timp, după condamnare, probabil, de Liviu Dragnea: Citește mai mult

Gîndul de duminică, 15 iulie 2018

Trăim, prin Donald Trump, un moment istoric . Fanteziile lui Iohannis sunt periculoase

Joi, 12 iulie 2018, după ce pe meleagurile noastre au ajuns vești despre Scandalul de la summitul NATO, provocat de aproape bătutul cu pumnul în masă din partea lui Donald Trump pentru ca Marile Puteri Europene, în frunte cu Germania, să-și mărească bugetele Apărării, astfel încît nu doar America să suporte povara financiară a protejării prea îmbielșugaților cetățeni din Apus de pericolele venind dinspre Răsărit, agenția Mediafax, care rămîne, după mine, numărul unu în materie de profesionalism, chiar dacă Sistemul a făcut orice ca s-o spargă și s-o împrăștie în cele patru puncte cardinale, mi-a solicitat un interviu. Distinsa directoare a agenției – Petriana Condruț – și-a amintit că încă din 2016, cînd cîștigarea președinției de către Donald Trump era văzută de TeFeLiștii americani ca o glumă bună, am scris despre revoluția propusă de candidatul republican în ordinea mondială demult osificată, ba mai mult am publicat ample fragmente din cartea de căpătîi a lui Donald Trump, Crippled America. How to make America Great Again, și prin urmare a vrut să afle și explicațiile mele la Criza prin care trece NATO, dar și Occidentul, după venirea lui Trump la Casa Albă. Interviul a fost publicat pe fluxul Mediafax de joi, 12 iulie 2018. Socotind că analiza mea trebuie să fie expusă și pe cristoiublog.ro reproduc aici, cu permisiunea Mediafax, interviul, căruia agenția i-a dat titlul Trăim, prin Donald Trump, un moment istoric . Fanteziile lui Iohannis sunt periculoase, și pe care-l considerîndu-l inspirat îl reiau ca titlu și pentru interviul de pe cristoiublog.ro: Citește mai mult

Gîndul de sîmbătă, 14 iulie 2018

Cum a notat-o Soros pe șefa DNA Laura Kovesi cu nota 9.3 și pe Procurorul General Nițu cu 3.1, lăsându-l repetent

Text&foto: Traian Horia În vara anului 2008, societatea civilă  ... a României începea la televiziuni și în ziare o campanie acerbă îndreptată împotriva preconizatei intenţii a guvernului Italiei de a amprenta locuitorii taberelor de țigani rromi aflați pe teritoriul italian. „Amprentaţi-ne şi pe noi”, spuneau curajos Renate Weber și alți reprezentanți iluștri ai Educației Sorosiste din România. Când, însă, președinția nord-americană George W. Bush a anunţat amprentarea tuturor degetelor ("10-degete" ) pentru vizitatorii străini din SUA - la aeroporturi sau la ambasade, societatea civilă mioritică a lui Weber dar și mass-media au tăcut subit. Era doar dublul- standard care însoțește firesc multe dintre acțiunile Sorosismului în România (partea premerge mereu întregului la "corectitudinea politică") și în lume și care, pentru cazul nostru, descria faptul că, din două grupuri mari de cetăţeni români (cetățenii rromi de naţionalitatea română aflați pe teritoriul italian, respectiv cetăţenii români de orice etnie care călătoreau în Statele Unite), societatea civilă "tefelistă" alesese să protesteze doar pentru unul singur (rromii din Italia), lăsând critica puternicei administraţii George W. Bush pe seama presei americane. Era începutul anilor 2000, iar tăcerea sorsosismului cu privire la acest dublu-standard "de operetă", se continua până în zilele noastre. O solicitare de informații în acest sens a publicației cristoiublog.ro adresată euro-parlamentarului Weber nu a primit niciun răspuns. Saltul de la Renate Weber la Soros ... este intuitiv și de scurtă distanță. Potrivit unui raport despre care s-a susținut că a fost destinat Open Society European Policy Institute și care a fost preluat în presa internațională sub numele "Mapping- Reliable allies in the European Parliament: 2014 – 2019", aproape o treime din Parlamentul European ar putea fi controlată, în prezent, de multi-miliardarul nord-american George Soros.  Citește mai mult

Gîndul de vineri, 13 iulie 2018

1968 – Sfîrşitul iluziilor lui Ceauşescu

Din cele peste 1000 de pagini ale cărţii La vie en rouge, tipărit de Christian Duplan şi Vincent Giret, în 1994, la Seuil, se iţeşte o idee îndrăzneaţă: Prăbuşirea comunismului a început în 1968! Posibilul şoc produs de impactul unei asemenea afirmaţii se mai îndulceşte un pic dacă îi adăugăm o altă teză fundamentală a cărţii. Rolul decisiv în subminarea comunismului l-au avut nu anticomuniştii rămaşi în viaţă după masacrul care a lovit partidele democratice o dată cu instaurarea dictaturii, nici Vestul, ci foştii comunişti sau fiii acestora, convertiţi la anticomunism. Încă din 1956, după Raportul secret al lui Hruşciov, susţin Christian Duplan şi Vincent Giret, comuniştii intelectuali, cei trecuţi la noua doctrină nu pentru că n-avuseseră loc în partidele burgheze, precum liderii de origine proletară, ci din convingere intimă, traversează un proces interior aparte. Fii de mari şi mici burghezi, aceşti comunişti intelectuali, în genul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, descoperiseră în comunism ceea ce nu găsiseră în mediul familial: ajutorarea celor mulţi şi obidiţi, nemulţumirea faţă de slăbiciunile capitalismului, nevoia de aventură. Pierderea speranţei Treptat-treptat, inteligenţe lucide, aceşti comunişti încep să-şi dea seama, după instaurarea dictaturii, că societatea pentru care luptaseră nu era cea visată în operele lui Marx, Engels şi Lenin, opere studiate în biblioteci, în germană, engleză sau franceză. Că noul regim nu făcea, în ultimă instanţă, decît să perpetueze, chiar dacă într-o formă mai subtilă, împărţirea societăţii într-o mînă de privilegiaţi (nomenclaturiştii) şi restul populaţiei. Raportul secret al lui Hruşciov le dă speranţa că sistemul se va putea restructura din interior. Sleită după „îngheţul” care a urmat lui 1956, această speranţă izbucneşte într-o formidabilă înflorire, în 1968, o dată cu „primăvara pragheză”. „Socialismul cu faţă umană”, propus de Aleksandr Dubcek, răspundea pe deplin credinţei că sistemul se va putea democratiza fără ca temeliile să-i fie clintite. Citește mai mult
1 2 3 256