Gîndul de marți, 25 aprilie 2017

Diversiunea Emmanuel Macron în Franța sau cum va impune Sistemul un om al său vînzîndu-l Prostimii drept candidatul anti-Sistem

N-am urmărit nici măcar curios primul tur al alegerilor prezidențiale din Franța, desfășurate, duminică, 23 aprilie 2017. Mai ales după atacul terorist de pe Champs Ellysée (pus cu mîna de Servicii, dacă ne gîndim că s-a petrecut joi seara, în prefața alegerilor, că a avut loc pe cea mai mediatizată arteră urbană din lume și, mai ales, că teroristul, deși descins din mașina care circula pe carosabil, n-a tras la întîmplare, cum ar fi făcut un terorist islamic autentic, interesat în măcelărirea creștinilor, ci a țintit doar un polițist – dovedind o deosebită preocupare pentru a limita pagubele umane), la noi s-au înmulțit numărul celor care profețeau victoria lui Marine Le Pen. N-am împărtășit aceste profeții, din mai multe motive. Mai întîi pentru că era vorba de primul tur. Indiferent de scor, așa cum au arătat alegerile din 2002, care l-au păstrat la șefia Franței pe Jaques Chirac, în al doilea tur candidatul Extremei Dreapta pierde în chip automat. Ba mai mult, ca și în cazul de la noi al Diversiunii cu PRM, cînd au votat cu bolșevicul Ion Iliescu pînă și bunicuțele TeFeLiștilor de azi, ca să nu se instaureze în Româncuța Fascismul, pînă și Stînga extremistă din Franța va vota în turul al doilea al prezidențialelor de anul acesta cu reprezentantul Capitalismului monopolist de stat pentru a bara - vorba oficiosului PCF de luni - calea Fascismului. Dincolo de faptul că știam deja piesa cu mobilizarea anti-Fascistă din al doilea tur de scrutin, aveam avantajul de a fi urmărit Diversiunea Emmanuel Macron. Potrivit rezultatelor oficiale, Emmanuel Macron s-a clasat pe primul loc cu 23,75% din voturi, urmat de Marine Le Pen, candidata Frontului Național, cu 21,53% din voturi. François Fillon, candidatul formaţiunii Republicanii (LR, centru-dreapta), s-a situat pe locul al treilea, cu 19,91% din voturi. Benoît Hamon, candidatul Partidului Socialist, a avut un scor dezastruos: 6,35% din voturi. mai mult

Gîndul de luni, 24 aprilie 2017

Într-un text de excepție trimis pentru a fi reprodus pe cristoiublog.ro, refuzat de alte publicații, eseistul Constantin Șolga are curajul să recunoască: Mi-a fost jenă să admit în fața altora că vreau ca d-na Marine le Pen să câștige alegerile în Franța

Sîmbătă, 22 aprilie 2017, mai spre seară, m-am pomenit cu un e-mail de la publicistul Constantin Șolga. Îmi trimitea un text refuzat de alte publicații (din motive lesne de înțeles pentru cine îl va citi reprodus pe cristoiublog.ro), împreună cu rugămintea de a-l publica pe blogul meu. L-am citit. Am descoperit un eseist de excepție prin sinceritate, prin curajul de a avea îndoieli publice pe care, de regulă, publiciștii le ascund. După corespondențele lui Traian George, m-am gîndit să înființez o rubrică menită a găzdui, pe lîngă Gîndul meu zilnic, texte semnate de alți autori, fie refuzați de publicațiile de la noi, fie în imposibilitatea de a publica undeva, pentru că nu cunosc pe nimeni în presă. Articolul trimis de Constantin Șolga era un excelent pretext pentru a demara această rubrică. Nu i-am găsit un titlu nimerit gazetărește (poate mă ajutați dvs, cititorii, ar trebui să fie ceva cu găzduirea de către mine a unor oaspeți poftiți, uite c-am nimerit un cuvînt!), astfel c-am amînat debutul rubricii, hotărînd să-l public pe spațiul lui cristoiublog.ro, mai ales că e de actualitate acută prin alegerile din Franța. Cum aveam nevoie de un motiv publicistic pentru a înlocui Gîndul meu cu gîndul altuia, i-am cerut lui Constantin Șolga să-mi trimită un text prefațator. L-am primit. Îl public aici împreună cu textul refuzat de alte publicații. mai mult

Gîndul de duminică, 23 aprilie 2017

4 miliarde de euro ! Atît va da România săracă pe rachetele Patriot! Suma cu care, în realitate, liderii PSD vor să cumpere pentru ei bunăvoinţa americanilor

Toate site-urile şi televiziunile de ştiri au difuzat joi după-amiază, în regim de Breaking news, ştirea potrivit căreia România urmează să achiziţioneze anul acesta din America rachete Patriot în valoare de 4 miliarde de euro. Desigur, Breaking news-ul a fost folosit de presa noastră din simplul motiv că rachetele Patriot ţin de arsenalul hollywoodian, alături de Rambo, de CIA şi de Secret Service. Noi credem însă că ştirea merita regimul de Breaking news din cel puţin trei motive: 1) O asemenea sumă într-o ţară în care mai sunt atîtea de făcut în materie de viaţă cotidiană – de la autostrăzi şi căi ferate de mare viteză pînă la WC-uri publice, măcar în Bucureşti - e o ştire de Breaking news. 2) Înzestrarea cu rachete Patriot e un nou gest care poate fi interpretat de Moscova, alături de Scut, drept unul ţinînd de ipostaza României de etern căţel al Vestului faţă de Imperiul de la Răsărit. 3) Achiziţionarea de rachete Patriot la o asemenea sumă, fără organizarea unei competiţii între producători, e o dovadă fără dubiu de încercare a Guvernului PSD-ALDE de a cumpăra favoare americană pe spatele banilor luaţi de la omul de rînd. Dacă decizia ar fi fost luată de regimul Băsescu nimeni nu-ar fi fost surprins. Traian Băsescu a făcut din Marele Licurici Steaua Polară a României. PSD a dus în anii anteriori o campanie de propagandă şi agitaţie împotriva partidelor care-l slugăresc pe Marele Licurici. mai mult

Gîndul de sîmbătă, 22 aprilie 2017

Traian Horia ne scrie din nou de la Londra: Cehia cere revizuirea cazului în care un cetăţean al său a fost atacat şi ucis în Anglia, în timp ce despre moartea violentă a românului Girdoc nu se mai ştie nimic

Nu-i nicio pură ficţiune- dacă te ştii “liber”, poţi scrie despre ce îţi place, scrii despre ce cunoşti. Eventual, scrii despre ce-ţi permiţi. Acoperi cu leucoplast camera video de la computer, cum făcea defectorul NSA Edward Snowden, ca să nu fie înregistrat de serviciile secrete americane- pe programul de supraveghere globală a Europenilor crescut de cunoscutul fost preşedinte nord-american Barack Obama. Acoperi la o adică şi televizorul- după ce publicaţia Wikileaks a anunţat că “serviciile” din SUA şi Europa folosesc mai nou televizoarele (chiar deconectate de la reţeaua electrică) ca pe “difuzoare” ce preiau şi retransmit discuţiile din orice încăpere. Dacă în continuare tu şi tastatura nu vă simţiţi "singuri", suni la Primărie pentru autorizaţie şi- ţi acoperi casa cu o pătură uriaşă de la vreo fabrică "Integrata de lână" din România- dacă mai supravieţuieşte vreuna în ţară. De la horn în jos, cu Moş Crăciun exilat să intre în casă la iarnă prin forţarea uşii. De pe acoperiş poţi să sari direct în computerul personal. Te izolezi în tine, te înclini înaintea ta şi-ţi dai drumul la vale, cu pluta pe Internet. Sunt unii care nu s-au mai întors. România plăteşte preţ greu atacurilor teroriste islamiste din Marea Britanie din ultimele două luni. Doi dintre cetăţenii săi, Andreea Cristea din Constanţa şi Claudiu Girdoc, ambii în vârstă de 31 ani, au murit în atacuri în care s-a folosit ca armă autoturismul. Cristea se afla în vacanţă la Londra în momentul în care a fost lovită de maşina teroristului Kalid Masud, un extremist afiliat organizaţiei islamice sunite Daesh. Transportată la un spital din Londra, tânăra a decedat pe 7 aprilie a.c., după o suferinţă de aproape 3 săptămâni. Girdoc a murit strivit de autoturismul unui individ care, pe 26 fev., a plonjat pe trotuar într-un grup de pietoni, în zona Bellingham din Londra. În mod bizar, teroristul- despre care nu există practic informaţii- a fost eliberat pe cauţiune până la începerea procesului din luna mai. Inacceptabil, cronologiile întocmite de ziarele occidentale pentru atacurile teroriste care au folosit maşini ca arme (in Suedia, UK, Germania, Franţa, Belgia), nu conţin şi atacul din Bellingham. mai mult

Gîndul de vineri, 21 aprilie 2017

De la Lupta împotriva fascismului la Lupta împotriva corupției

Ca şi cum s-ar fi spart un baraj, apar în ultimul timp noi şi noi dezvăluiri, cu date precise și documente convingătoare, despre abuzurile Binomului SRI-DNA în ceea ce s-a numit, în stil agit. prop., Lupta împotriva corupţiei. Eliberaţi de sub teroarea mediatică exercitată de Divizia Presă a Binomului, dar şi de teama ripostei răzbunătoare a Codruţei Kovesi, judecătorii resping pe bandă rulantă dosarele încropite în grabă de procurori, trimise în instanţă într-o vreme cînd preşedinta ICCJ, sinistra Livia Stanciu, proclama că judecătorii sunt partenerii DNA. La vremea respectivă, procurorii erau siguri că toate basmele lor din Rechizitorii vor fi înghiţite de judecători pe nemestecate. Concomitent, denunţători forţaţi să dea în gît „pe cine trebuie” îşi retrag denunţurile, fac confesiuni publice spectaculoase despre cum au fost şantajaţi, victimele abuzurilor (cu excepţia celor care, asemenea lui Gabriel Oprea, sunt căcăcioşi din naştere), oferă opiniei publice date şi dovezi ale felului în care li s-au fabricat Dosarele. Deşi preocuparea nu atinge proporţiile necesare, analiza cauzelor care au dus la aceste abuzuri se rezumă la denunţarea Sistemului avînd drept nucleu Binomul SRI-DNA. Şi cum stă bine superficialităţii noastre în despicarea realităţilor, abuzurile sunt puse exclusiv pe seama persoanelor care au condus sau chiar mai conduc instituţiile de forţă. În mai multe rînduri, am arătat că abuzurile ar fi fost imposibile în afara climatului de teroare creat de hei-rupismul numit Lupta împotriva corupţiei, declarată prioritate ţinînd de interesul naţional. Am reamintit că proclamarea corupţiei drept singurul pericol care ameninţă România (vezi sloganul Corupţia ucide), a creat un climat asemănător celui provocat de declararea, în Istoria naţională, a altor Pericole pentru România: mai mult

Gîndul de joi, 20 aprilie 2017

Prinderea lui Sebastian Ghiță - o victorie cu care nu se fălește nimeni

În alte țări, vorba poetului, „de soare pline”, evenimentele polițienești care provoacă explozii nucleare în plan mediatic sînt, de regulă, capturile de droguri (în cantități uriașe), destructurarea unui Grup de crimă organizată, urmată de arestări spectaculoase, prinderea unor spărgători de bănci. Obișnuit, toate aceste evenimente sînt dublate de acte violente, în prim plan situîndu-se schimbul de focuri dintre urmăriți și urmăritori, soldate cu morți și răniți, cu serioase pagube materiale și cu secvențe date la televiziuni împreună cu avertismentul: „Atenție, urmează imagini care vă vor putea afecta emoțional!” Teoretic, avertismentul e dat pentru a-i feri pe cei sensibili de impactul cadavrelor întinse pe trotuar și al gîturilor din care curge sînge. Practic, avertismentul e menit să salte ratingul. Cine s-ar ridica din fotoliu ca să plece, ștind că vor urma imaginea „care vă vor putea afecta emoțional”? Năravurile în Moldo-Valahia sînt infinit mai blînde decît în alte țări. La noi reglările de conturi se fac prin intermediul DNA și nu al mitralierei. Procurorii DIICOT și DNA nu-și riscă viața, cum se întîmplă cu procurorii anti-Mafia din Italia. Riscă cel mult să-și supere șefii. În acest context, rămîne explicabil că singurele evenimente politico-juridice în stare să stîrnească presa sînt cele legate de Fugarii din țară pentru a scăpa de arestare. E vorba, firește, de Fugarii pașnici, de regulă, oameni de afaceri, lipsiți de rețele de crimă organizată peste hotare și, de cele mai multe ori, Fugari printr-o decizie de ultimă clipă. Cu rare excepții, acești Fugari sînt prinși pînă la urmă. Fuga lor, dar mai ales prinderea devin evenimente mediatice senzaționale. Sebastian Ghiță se înscrie automat pe o listă de Fugari celebri. După anunțul privind prinderea, de vineri, 15 aprilie 2017, presa a publicat lista cu Fugarii celebri din ultima vreme, împreună cu amănunte despre plecarea din țară, rostuirea peste hotare și prinderea lor. mai mult

Gîndul de miercuri, 19 aprilie 2017

Prinderea Fugarului Sebastian Ghiță curge în favoarea PSD

Reţinerii lui Sebastian Ghiţă la Belgrad, devenită, vineri, 14 aprilie 2017, reţinere mai întîi şi capturare mai apoi, dînd curs năravului presei noastre de supralicitare a fleacului, i s-au găsit imediat numeroase semnificaţii. Chiar dacă atmosfera de carte poştală tipărită de BOR care a fost şi va fi Sărbătoarea Paştelui a pus la grea încercare mintea limpede a cetăţenilor, totuşi, aceste semnificaţii au fost expuse pe site-uri şi la televiziunile de ştiri. Mai toate pot fi așezate sub întrebarea mult îndrăgită de presa noastră dependentă mortal de cantitatea de clickuri: Cine tremură după capturarea lui Sebastian Ghiţă? Spre deosebire de alte numeroase fapte din ultimii ani, deşi răsunătoare, reţinerea fugarului Sebastian Ghiţă n-a beneficiat de semnificări politice şi, lucru chiar ciudat, n-a fost temei de polemici între partide, între Putere şi Opoziţie sau măcar între galeriile de chibiţi din presă. Eu însă cred că, deşi mult mai puţin politizat ca altădată, evenimentul a avut măcar implicaţii politice în România de după alegerile din 2016. Vineri spre sîmbătă postam pe cristoiublog.ro între alte gînduri provocate de anunţul MAI şi acesta: „N-a remarcat nimeni pînă acum. Aşa-zisa capturare a lui Sebastian Ghiţă curge în favoarea ministerului de Interne PSD-ist, a ministrei Carmen Dan şi prin asta a guvernului PSD-ALDE. Iată – se va spune – ministerul a reuşit să-l captureze pe celebrul fugar, fără angajamentele publice ale preşedintelui, fără celulă de criză condusă de SRI, fără tărăboi mediatic. mai mult

Gîndul de marți, 18 aprilie 2017

„Teroriștii” din decembrie 1989 au acționat și în iulie 1941!

Deși Ordinul Treceți Prutul! a fost dat în noaptea de 21 spre 22 iunie 1941, la ora două, activitățile de tip ofensiv pe frontul românesc au debutat abia pe 1 iulie 1941. Operațiunea Barbarossa se întindea de la Marea Baltică la Marea Neagră. La 22 iunie 1941, Frontul de Nord era în spatele celui de Sud. În Sud, unde acționa Armata Română, a trebuit să se aștepte avansarea liniei Frontului în partea de Nord, astfel încît să ajungă în linie dreaptă cu Frontul din partea de Sud. Replica sovietică a fost palidă. Ea a constat, printre altele, și în două bombardamente asupra Bucureștilor în nopțile de 1 și 2 iulie. În prima noapte de bombardament, antiaeriana noastră a folosit tirurile luminoase. Asta a creat în capitală o isterie uriașă: cea a spionilor ruși care semnalizează de la sol avioanelor dușmane unde să bombardeze. Despre această isterie se discută pe larg în Ședința Consiliului de miniștri din 3 iulie 1941, condusă de Mihai Antonescu, lăsat de Ion Antonescu, plecat pe Front, ca premier interimar. Stenogramele Ședințelor Consiliului de miniștri din timpul Guvernării Ion Antonescu au fost publicate, în 11 volume, de Arhivele Naționale ale României, prin grija lui Marcel - Dumitru Ciucă și a Mariei Ignat. Stenograma ședinței din 3 iulie 1941 a fost publicată în volumul IV ( iulie – septembrie 1941), București, 2000 și e rezumată astfel de editori: mai mult

Gîndul de luni, 17 aprilie 2017

De la Traian Horia, din Marea Britanie: În Anglia, de Paști muncesc românii și musulmanii

Prima petrecere în stil postdecembrism a unei sărbători religioase a fost cea a Crăciunului din 1990. Deoarece în 1990 Paștele a căzut prea devreme față de momentul prăbușirii comunismului, abia în decembrie 1990 s-a creat un tipar românesc al petrecerii marilor sărbători religioase: Paștele, Crăciunul. Despre atmosfera primului Crăciun postdecembrist scriam în Expres Magazin pe 9 ianuarie 1991: „Finele lui decembrie 1990 a abătut asupra României posttotalitare un val de semănătorism rar întîlnit în istoria modernă a unei ţări europene. Dacă unele partide de Opoziţie ne propun, prin platformele lor, o întoarcere imposibilă la anul 1945, partidul de guvernămînt, avînd drept instrument de expresie Radio-televiziunea, ne impune o revenire la fel de imposibilă la 1900. Graţie acestei ambiţii, colindele, pluguşoarele, cîntecele bisericeşti şi sorcovele n-au contenit zi şi noapte. Un iz de carte poştală ilustrată s-a revărsat asupra satelor şi oraşelor Republicii. Sufocaţi de succesiunea infernală a cîntărilor îngereşti, ne-am dorit din tot sufletul un marş revoluţionar din perioada anterioară. Un cîntec precum Partidul, Ceauşescu, România ar fi pus o notă de vigoare, de bărbătesc în acest tablou dulceag, cu sfinţi şi iţari.” A fost reacția mea la felul în care se înțelege în România că trebuie să fie atmosfera publică din zilele de mari sărbători religioase. mai mult

Gîndul de duminică, 16 aprilie 2017

Să nu uităm! Acum 75 de ani, pe 5 aprilie 1942, Armata Română a prăznuit Paștele pe Frontul de Est

Paştele din 1942 a căzut pe 5 aprilie 1942. Armata Română se afla în plină Campanie din Est. Mai erau șapte luni pînă la Dezastrul de la Stalingrad, moment de răsturnare strategică în cel de-al doilea Război mondial. Acum, în aprilie 1942, pentru Armata română totul surîdea. Ajunsese hăt departe în Cuban, pe flancul drept, iar pe flancul stîng, se îndrepta spre Volga. Mult mai important, venise primăvara, anotimp socotit de Armatele Axei ca amic al lor și ca dușman pentru ruși. În aceste condiții, Paștele primește pe front o importanță deosebită. Mareșalul merge în mijlocul soldaților pentru a ciocni cu aceștia ouă roșii. În teritoriile cucerite de peste Nistru, în cadrul a ceea ce se numea Recreștinarea Rusiei ca misiune sfîntă a Bisericii Ortodoxe Române, pentru localnicii pînă acum lipsiți de preoți și biserici preoții noștri militari țin slujbe. Slujbe au loc și în marile unități de pe front. Sentinela, publicația săptămînală pentru ostașii români din Est, tipărește în numărul din 26 aprilie 1942 un reportaj despre Paștele dintr-un regiment ajuns în Crimeea. Îl reproducem nu numai ca document istoric, dar și ca omagiu adus celor pentru care Paștele anului 1942 nu era altceva decît un moment între două lupte. Pentru mulți dintre cei despre care se vorbește în reportaj, Paștele din 5 aprilie 1942 va fi ultimul din viața lor. mai mult
1 2 3 146

România lui Cristoiu la România Tv

Noaptea celor doi președinți (23 aprilie 2017)




Cum se schimbă amicii și dușmanii în politică!
Cum se făceau pe vremuri demascările
Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan | 21. Cînd vor fi dezvăluite secretele Revoluţiei, unii vor muri, alţii vor fugi.
Prin Cuba lui Fidel Castro: Afacerea Ochoa | 1. Arestarea unui general erou
Au furat treapta de la scara tramvaiului