cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Prizonier în închisoarea cărților de Ion Cristoiu (format ebook) este disponibilă pe:

Gîndul de vineri, 21 septembrie 2018

Indiferent de rezultat, ședința CExN se va sfîrși prost pentru PSD

O tabletă dedicată de războiului din tabăra socialiștilor de la vremea respectivă (Tudor Arghezi, Duminica, Bilete de Papagal, 22 martie 1929) îi dă marelui publicist posibilitatea de a reaminti un adevăr de psihologie desprins din Istorie: „Nimeni nu se pricepe mai bine la discordie şi ciomăgeală ca frații între dânşii. Şi ei nu se luptă niciodată ca adversarii, ci exclusiv ca fraţii, adică până ce unul din ei, cu nasul muşcat, cu şira spinării ruptă, olog şi unanim fracturat, cade definitiv.” E un adevăr în stare să ne explice patima dementă pe care o pun cele două tabere în războiul fratricid din PSD. Citîndu-l pe Arghezi, mă văd obligat să notez ceea ce autorul tabletei n-o spune. Și anume că, pînă la urmă din aceste ciomăgeli frățești dintre socialiști, cîștiga la scor Siguranța. Siguranța care avea informatori și manipulatori în toate partidele din anii interbelici. SRI, de azi, asumîndu-și mai mult sau mai puțin constituțional rolul Siguranței dintre Războaie, se folosește cu succes de ofițeri acoperiți și de agenți de influență plantați în toate partidele, inclusiv în PSD. Citește mai mult

Gîndul de joi, 20 septembrie 2018

Declarația Complotiștilor – de la hîrtie la realitate

Miercuri, 19 septembrie 2018, grație unui text primit de toate redacțiile a fost dat publicității documentul intitulat Declarație privind Starea Partidului Social Democrat. Am consacrat mai multe editoriale Complotului pus la cale în PSD pentru răsturnarea lui Liviu Dragnea. Încă de cînd presa noastră a invocat o așa-zisă Scrisoare deschisă prin care i se cerea lui Liviu Dragnea demisia din fruntea PSD și a Camerei Deputaților, am negat existența unui astfel de document. O scrisoarea deschisă nu poate fi decît o scrisoare publicată și asumată de semnatar,. Nu poți vorbi de o scrisoare deschisă semnată de 30 de lideri județeni cîtă vreme nimeni n-a văzut-o și nimeni nu declară în presă c-a semnat-o. Aflînd ulterior și alte amănunte despre acțiunea Complotiștilor, am scris și publicat un text în care acuzam de operațiune mafiotă felul în care se pune la cale debarcarea lui Liviu Dragnea: „E vorba de un Complot tipic unui partid care și-a executat liderii prin hoteluri, prin restaurante, prin camere de bordel și prin boscheți.” Acuzația mea pornea de la ostilitatea pe care o am și am avut-o față de secretomania de tip securistic din partidele noastre postdecembriste. Decizii cruciale, opțiuni pentru un șef sau altul, promovări și demiteri au fost și sînt făcute într-un cerc închis, de tip mafiot, urmarea unor negustorii între baronii partidului. Citește mai mult

Gîndul de miercuri, 19 septembrie 2018

Indiscutabil, Complotul din PSD e mafiot. E însă și securistic?!

Două intervenții publice – a lui Mihai Tudose și a lui Dan Tudorache – au schițat imaginea Complotului din PSD pentru răsturnarea lui Liviu Dragnea. Nu întîmplător cei doi au fost puși să vorbească despre Scrisoare: 1) Nu sînt membri ai CexN și deci nu pot fi suspectați c-ar fi semnat Documentul. 2) Sînt agățați de Sistemul Instituțiile de forță. Mihai Tudose e un devotat cu trup și suflet al SRI. A vrut să facă din Guvernul României o anticameră în care sergenții majori mesianici să-și lustruiască cizmele înainte de a intra la șefii lor. Dan Tudorache e agățat cu dosare grele de corupție. Cel mai slab primar de sector unu din Istoria Capitalei (locuiesc în sectorul unu), el s-a preocupat exclusiv doar de afaceri dubioase. Cea mai scandaloasă rămîne afacerea de spălare de bani prin intermediul așa zisului ziar de un milion de euro al unei Primării de sector. Ca și Robert Negoiță e un corupt care speră să scape de dosare dind din coadă în fața Băieților. Din zicerile celor doi, din ce-am mai aflat eu pe surse, e vorba de un Complot tipic unui partid care și-a executat liderii prin hoteluri, prin restaurante, prin camere de bordel și prin boscheți. Citește mai mult

Gîndul de marți, 18 septembrie 2018

O fantomă bîntuie prin presa noastră! OUG privind aminstia și grațierea deja redactată

Așa cum am mai scris, ziua de joi, 13 septembrie 2018, rămîne în Istoria României, drept ziua în care întreaga noastră presă a scris pe larg despre un document pe care – așa cum s-a văzut mai tîrziu – nici un jurnalist nu-l văzuse: O scrisoarea deschisă prin care mai mulți lideri județeni (numărul diferă de la site la site, la unele 20, la altele 28, ba chiar și 30), îi cereau lui Liviu Dragnea demisia din fruntea PSD și a Camerei Deputaților. Le vor fi zis unor jurnaliști lideri ai PSD că o astfel de Scrisoare ar exista, dar – sigur e – nici unui jurnalist nu i se arătase documentul. Dimineața, întreaga presă invoca existența Scrisorii și existența unui număr de semnatari, ba chiar și a unor nume de inițiatori. Pe la prînz, întreaga presă dădea amănunte despre rebeliunea din PSD. Se vorbea de întîlniri secrete (la intrare li se luaseră prezenților telefoanele mobile), ale semnatarilor, de șovăieli ale unora dintre cei invitați, de renunțarea altora. Convocați să se pronunțe toți cei presupuși a fi inițiatori sau semnatari dezmințeau cele apărute în presă. Nu-i nimic. Presa a continuat să se ocupe de Scrisoare dînd-o drept sigură. Mai spre seară, Scrisoarea pe care n-o văzuse nimeni, își produsese deja efectele: Liviu Dragnea era „de nerecunoscut”. Liviu Dragnea era „pe marginea prăpastiei”. Semnatarii Scrisorii îi găsiseră deja lui Liviu Dragnea un înlocuitor! După unele publicații, Marian Neacșu. După altele, Viorica Dăncilă. Citește mai mult

Gîndul de luni, 17 septembrie 2018

Scrisoarea din PSD – o Operațiune de amploare în care a fost pusă la lucru, de data asta, întreaga Presă

Una dintre capodoperele prozei lui I.L. Caragiale, Cum se înțeleg țăranii, debutează astfel: „Straja satului vine la casa unui țăran și-i bate în geam. Se încinge o conversație: – Hei, mă din casă! – Cine? – Tu! – Eu? – Păi cine! – Ce-i? – Cum ce-i? – Păi ce-i? – Ai o scrisoare! – Cine, mă? – Tu. – Eu? – Păi cine. – Ad-o-ncoa! – Ce, mă? – Scrisoarea. – Ce scrisoare? – Știu eu ce scrisoare?” Marele satiric a fost un scanner genial al gîngăvelii în materie de logică. O descumpănire a minții care-și poate avea cauza în caniculă, în vîrsta înaintată sau pur și simplu în naștere. Deși stau bine cu stabilitatea minții, nu altfel decît straja satului am reacționat eu joi, 13 septembrie 2018, pe la prînz, cînd, ajuns acasă de la Bibliotecă și deschizînd telefonul, m-am trezit sunat de o fătucă de la o televiziune de știri: – Am vrea să intrați în direct și să vă spuneți părerea despre Scrisoare. Straja satului, care bate țăranului în geam pentru a-l anunța că are o scrisoare, cînd i se cere de cel dinăuntru să-i aducă scrisoarea, întreabă prostește: Citește mai mult

Gîndul de duminică, 16 septembrie 2018

Cum au dat foc ai noștri Gorunului plantat de Nicolae Ceaușescu la Țebea

Istoricul Ionuț Cojocaru mi-a semnalat un text scris și publicat de el pe blogul personal, în 20 iulie 2018, după o călătorie la Țebea. Citez după cum urmează: „Țebea este reprezentativă pentru istoria modernă a României. Evenimentele istorice au fost create de eroii transilvăneni, cei care de la idei au ajuns la fapte. Un drum lung, anevoios, dureros, plin de sacrificii. Unii dintre cei mai importanți eroi ai revoluției române din 1848 ca Avram Iancu, Ioan Buteanu, Simion Groza, Theodor Popp sunt înmormîntați aici. Tot aici se odihnesc și cei care au luptat în războiul de independență sau în Primul Război Mondial. Horea, în 1874 i-a chemat la luptă pe moți în jurul Gorunului. Era cel mai înalt copac și de regulă acolo se țineau întîlnirile, Sfatul Bătrînilor. Se spune că Mihai Viteazul s-a odihnit la umbra Gorunului. Gorunul istoric a fost restaurat în 1947, trunchiul său a fost cimentat de către sculptorul Radu Moga Mânzat. Citește mai mult

Gîndul de sîmbătă, 15 septembrie 2018

SRI, a ajuns un serviciu foarte bine plătit, dar care gestionează în exces mistere

Text&foto de Traian Horia Hellvig, pe urmele MI6 În februarie 2018, președintele Serbiei, Aleksandar Vučić și șeful serviciului secret sârbesc (BIA), Bratislav Gašić, se întâlneau cu fostul ofițer de armată și director al Serviciului secret britanic MI6 (SIS), Alex Janger. Nimic spectaculos, cei trei au discutat punctual pe cooperarea și schimbul de informații între structurile de inteligență din Serbia și Marea Britanie. La scurt timp după aceea, în Iunie 2018, sosea la Belgrad Eduard Hellvig, directorul Serviciului Român de Informații, într-o vizită care nici măcar nu a fost reținută pe website-ul Serviciului. Surprinzător, spre deosebire de Janger, directorul SRI a avut întrevederi cu președintele sârb și cu ministrul Apărării, Aleksandar Vulin, pe subiecte care nu țineau neapărat de competențele unui șef de serviciu secret: astfel, s-a vorbit despre cooperare economică și militară, trupe de menținerea a păcii- KFOR, provincia Kosovo, stabilitate regională ș.a. A fost ziua când Eduard Hellvig a fost șef de stat, printr-un transfer de "putere" asigurat inevitabil de aliatul său mai înalt și mai globalist, președintele Klaus Werner Iohannis. Hellvig și gazdele sale de la Belgrad au "atins" și subiectul schimbului de informații între serviciile de securitate, dar era evident că un nedeclarat scop provocase prezența șefului SRI în Serbia: lumea este de acord în general, că rolul său a fost de mesager, iar scopul se numea Ghiță. Sebastian Ghiță. Citește mai mult

Gîndul de vineri, 14 septembrie 2018

Bunul simț împotriva demagogiei naționaliste

În „Universul” din 24 septembrie 1889, la rubrica „Notițe critice”, I.L. Caragiale tipărește acest text grav: „Cînd ar fi să dau vreo povață unui tînăr român, iată, pe care i-aș da-o: «Tinere, să-ți fie patria scumpă și sfîntă ca și mama ta! S-o iubești și s-o respecți din adîncul sufletului tău! De dragostea și de respectul tău pentru ea să nu faci vreodată reclamă și paradă. Ba ai dreptul și datoria să urăști, să lovești, să sfărîmi pe acei frați ai tăi ticăloși, cari, în loc s-o iubească și s-o respecte ca pe o mamă cuminte, onestă și severă, o curtează, o măgulesc și o exaltează ca pe-o bătrînă cochetă, nebună, bună de tocat!» Atît despre patrie – și sper că-n tot ce am scris nu se va găsi despre frumoasa și generoasa mamă vreo altă tiradă.” Naționalismul sforăitor are o lungă tradiție în România. Cuvinte sfinte ca patrie, neam, țară, popor, au fost întoarse pe o parte și pe alta cu lopata demagogică. Fie că această lopată a fost limba groasă a politicienilor sau penița subțire a scribilor. Patriei i s-au făcut mii de declarații de către Don Juanii dornici s-o aibă. Din țîța națiunii și-au supt puterea numeroși avortoni. Caragiale avea oroare de demagogie. Folosirea cuvintelor mari în presă și în politică îl făcea să turbeze de ironie. Citește mai mult

Gîndul de joi, 13 septembrie 2018

Prin declarațiile sale, Tudorel Toader i-a lăsat lui Liviu Dragnea doar sfoara de la cîrnaț

Făcînd concesii Istoricului clipei în defavoarea Istoricului (tocmai citeam despre cum a rămas sărmanul Împărat roman Tiberiu în istoria lumii ca un criminal și un depravat retras la Capri ca să se dedea la planuri de asasinat și la orgii sexuale numai și numai pentru că doi istorici romani – Tacitus și Suetoniu – l-au urît și prin urmare l-au pictat de nu s-a văzut pentru posteritate), am urmărit în direct interviul acordat lui Mihai Gâdea marți, 11 septembrie seara, de Tudorel Toader, ministrul Justiției. Un motiv al acestui gest stă în părerea bună pe care o am despre Tudorel Toader. Nu-l cunosc, ne-am văzut o singură dată, într-o încrucișare de pași pe holurile TVR, nu mi-e simpatic ( refuză cu încăpățînare să vină la un interviu la care sînt și eu prezent, preferîndu-l pe Mihai Gâdea), n-am nici un interes la Ministerul Justiției. Îl prețuiesc pe Tudorel Toader însă din mai multe motive, expuse de mine într-un text care a surprins prin opinia că ar trebui să fie candidatul PSD la președinția Republicii. Două dintre aceste se cuvine a fi reamintite aici. Primul vizează abordarea jurnaliștilor români ca niște studenți chiulangii cărora profesorul Tudorel Toader trebuie să le reamintească iar și iar că le-a mai spus chestia asta la cursuri, dar ei erau cu gîndul într-altă parte. Al doilea, urmărirea unui scop ținînd de agenda sa personală cu o consecvență rar întîlnită la politicienii români, ba chiar și la români în generali, flușturatici cînd vine vorba de relația cu un țel. Citește mai mult

Gîndul de miercuri, 12 septembrie 2018

Gabriela Firea a greșit partidul și țara

Luni, 10 septembrie 2018, la emisiunea România9, a lui Ionuț Cristache, de pe TVR1, profitînd de avantajul dialogului unu la unu (nimic nu mă scoate din sărite decît talk-showurile de tip clacă, în care, în loc să se depănușeze păpușoi și să fie gîdilate junele la adăpostul întunericului, se emit păreri ca și cum ar fi axiome), am reiterat credința mea că războiul declanșat de Gabriela Firea a fost pierdut din start. Nu exclud posibilitatea ca Gabrielei Firea să nu i se întîmple nimic din punct de vedere statutar. Nu exclud posibilitatea ca, dată afară din Partid, ea să beneficieze, pentru al doilea mandat, de avantajul enorm al independentului care n-a putut să-și concretizeze proiectele din cauza Consiliului General, rămas PSD-ist. E o strategie aplicată cu succes de Traian Băsescu. Sînt acestea realități care țin de destinul Gabrielei Firea. Altele sînt cele care țin de destinul lui Liviu Dragnea. Cînd spun Război mă refer la ceea ce pare a fi miza campaniei și tema numărul unu a dezbaterilor din presă despre conflictul din PSD: Încercarea de a-l debarca pe Liviu Dragnea de la șefia PSD. Despre această încercare spun eu că e sortită eșecului din start. Citește mai mult
1 2 3 262