Gîndul de vineri, 24 martie 2017

Pentru o zi, șatra românească s-a mutat, cu năravuri proaste cu tot, în incinta Parlamentului European

Pentru că peste zi am fost la Bibliotecă (studiez implicarea totală a BOR în Războiul Sfînt dintre 1941 - 1944), n-am avut cum să văd pînă seara secvenţele date de televiziunile de ştiri din dezbaterea organizată miercuri în Comisia de Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne (LIBE) din Parlamentul european sub titlul Democraţie şi justiţie în România. Despre acest moment s-a discutat în România ca despre unul de importanța Tratatului de pace de la Versailles. În realitate, a fost un moment de rutină din activitatea Parlamentului european, o instituție mare consumatoare de parale de dragul vorbelor inutile. Dezbaterea a fost decisă în Plenul Parlamentului European după ce un grup de europarlamentari români, conduşi de Monica Macovei - făuritoarea Programului Nici un român fără o zi de pușcărie! - au încercat fără succes să facă din OUG 13 un cap de ţară la nivelul Uniunii Europene. Parlamentul European a evitat să intre în străvechiul joc moldo-valah vizînd tranşarea unei chestiuni interne nu la Bucureşti, ci la Constantinopol, la Paris, la Berlin, la Moscova sau la Washington. Măreața tradiție românească de pe vremea cînd boierii noștri se ploconeau la calul vizirului pentru ca acesta (calul, desigur) să balege în favoarea lor și nu a dușmanilor de la București sau de la Iași. Ca urmare a acestei evitări, chestiunea românească a fost trimisă la Comisia de specialitate a Parlamentului European. De regulă, o dezbatere într-o Comisie a Parlamentului European e infinit mai plicticoasă decît una dintr-o Comisie a Parlamentului de la Bucureşti. În Parlamentul de la București pitorescul e nu numai posibil dar și dorit. De aceea, ședințele unor comisii, mai ales cînd sunt transmise în direct, amintesc de ridicatul poalelor pe maidanul din fața frizeriei din suburbii. În Parlamentul european, pitorescul nu e posibil. mai mult

Gîndul de joi, 23 martie 2017

Diviziei Presă îi sar epoleții de indignare: Un pămîntean îndrăznește s-o evalueze pe Însăși Codruța Kovesi, această Elena Ceaușescu fără Nicolae!

Nu s-ar putea spune că ducem lipsă de momente gogoliene provocate de viața social-politică. Pentru emisiunea de al România Tv, de duminică seara, pun la cale, împreună cu Letiția Bădescu, un grupaj care s-ar putea intitula, în stilul vechilor cronicari, Cum a fost vînat ministrul Justiției cu o întrebare și cum a scăpat el de fiecare dată viu și nevătămat. Din 12 martie 2017, seara, cînd a anunțat c-o evaluează pe Codruța Kovesi, lăsînd să se înțeleagă că-i posibilă o solicitare adresată președintelui de a o revoca din funcție, Tudorel Toader, ministrul Justiției, e urmărit de presă peste tot unde se duce (deocamdată nu i s-a postat echipă tv la poartă, dar nu-i încă timpul pierdut!), pentru a i se pune aceeași întrebare: O va revoca pe Codruța Kovesi? De fapt, pentru a fi exactă, întrebarea ar trebui să sune altfel: Va propune ministrul Justiției președintelui revocarea Codruței Kovesi? Opțiunea pentru prima formulare nu ține de mania presei de a prescurta orice informație pentru a o transforma într-un titlu gen SMS trimis nevestei, știut fiind că acestea sînt cele mai scurte din lume. Opțiunea ține de luarea în calcul a unei realități. Revocarea propriu zisă depinde de președinte. Ministrul doar propune. Chiar și în aceste condiții – ministrul doar propune, președintele dispune – întrebarea vizînd concluzia reevaluării e în ultima vreme principala întrebare a presei. Așa cum se va vedea din grupaj, Tudorel Toader dovedește o mare măiestrie în a nu da un răspuns precis. Răspunsul precis ar fi simplu: Voi solicita revocarea. Nu voi solicita revocarea. Tertium non datur. mai mult

Gîndul de miercuri, 22 martie 2017

Zicerile lui Klaus Iohannis

Din motive care-mi scapă, Conferinţa de presă ţinută de Klaus Iohannis vineri, 17 martie 2017, a fost una diversă şi bogată. Deşi convocată pentru intervenţia în Scandalul Kovesi reuniunea a atins, graţie întrebărilor din partea presei, dar şi disponibilităţii lui Klaus Iohannis de a răspunde, şi alte chestiuni de larg interes public: situaţia din PNL, coabitarea preşedinte-premier, casa pierdută în instanţă. Atracţia neobişnuită exercitată de Scandalul Kovesi a făcut ca Presa să neglijeze părţile dedicate şi altor subiecte. Pentru emisiunea de duminică seara, de la România Tv, România lui Cristoiu, am propus noii mele partenere de televiziune, Letiţia Bădescu, un calup intitulat Zicerile lui Klaus Iohannis. I-am trimis distinsei moderatoare mai multe fragmente din conferinţă, din stenograma procurată de la Rador. Prea multele subiecte din desfășurarea emisiunii ne-au constrîns să renunţăm la calupul Zicerile lui Klaus Iohannis, în care eu aş fi comentat pe rînd citatele puse pe micul ecran. Deoarece aceste fragmente sunt importante pentru poziţia preşedintelui în diferite chestiuni controversate public, o fac aici, în spaţiul comentariului scris. De precizat că intervenția prezidențială în cazul Kovesi a fost tratată de mine într-un material separat, publicat într-un număr anterior. Voi folosi formula Zicerilor numerotate. Fiecăruia îi voi ataşa comentariu: mai mult

Gîndul de marți, 21 martie 2017

Avem un Dacian Cioloş. Ce facem cu el?!

Pe 13 decembrie 2012, la două zile de la alegerile din 11 decembrie 2016, întreprinzînd o primă analiză a rezultatelor definitive ale scrutinului, subliniam, pe baza incredibilului succes al PSD (cea mai mare victorie realizată de un partid în postdecembrism), că vom asista în anii următori la cea mai dezechilibrată scenă politică din 1990 încoace. Desigur, între timp, au fost experimentate cîteva formule de contracarare a dictaturii întruchipate într-un fel de o majoritate unică în posdecembrism, atît în Parlament, cît și în Administrația locală. A fost mai întîi încercarea lui Klaus Iohannis de a da șah PSD prin refuzul de a o accepta pe Sevil Shhaideh ca premier desemnat în numele și acum unor nelămurite suspiciuni invocate de Noua Securitate întruchipată de SRI și SIE. Pînă la urmă, confruntat și cu o viclenie tipic PSD-istă (partid vechi, care a ieșit viu din toate examenele postdecembriste), Klaus Iohannis, dîndu-și seama și de puținătatea puterii sale din punct de vedere constituțional, a lăsat-o mai moale cu șicanarea Majorității. Ca să ții piept PSD ca președinte de Republică semiprezidențială, ai nevoie de talent de luptător politic. Spre deosebire de Traian Băsescu, actualul preşedinte nu ştie să se bată pentru a aduce în spatele lui opinia publică, pentru a crea o stare de spirit, pentru a emoţiona. Singurul său mijloc rămîne intervenţia DNA, mijloc de care nu se poate abuza însă la infinit, cu o Codruţa Kovesi tot mai contestată. A venit apoi manevra cu TeFeLismul. mai mult

Gîndul de luni, 20 martie 2017

Un lucru e sigur: Ministrul Justiției nu va cere în veci revocarea Codruței Kovesi

Vineri, 17 martie 2017, Klaus Iohannis l-a decorat pe Mircea Ionescu Quintus, liberalul din tată-n fiu, la împlinirea vîrstei de 100 de ani. După ceremonie, preşedintele a convocat o conferinţă de presă. Oficial, pentru a vorbi despre decorat. Neoficial, pentru a se pronunţa şi direct despre Scandalul Kovesi. Klaus Iohannis răspunde întrebărilor din spațiul public doar cînd vor mușchii lui. De data asta e limpede c-a ținut să se pronunțe asupra Scandalului. Acest context e foarte important, pentru că el ne dezvăluie intenţia clară a lui Klaus Iohannis de a interveni public în disputa privind revocarea Codruţei Kovesi. După ce-a deschis gura ca să vorbească despre Mircea Ionescu-Quintus, Klaus Iohannis a fost întrerupt cu o întrebare despre Motivarea CCR a deciziei din 27 februarie 2017 în chestiunea conflictului constituţional dintre DNA şi Guvern. Deşi teoretic se şi avîntase să patineze pe un text insipid, ca şi gheaţa unui patinoar artificial, despre Mircea Ionescu Quintus, Klaus Iohannis nu s-a supărat că i se pune o întrebare despre Codruţa Kovesi. Nici nu s-a făcut că n-o ia în seamă, cerînd întrebări despre liberalul din tată-n fiu. S-a grăbit să răspundă. Semnificativ rămîne şi faptul că trei sferturi din conferinţă au fost cedaţi acestei chestiuni, deşi Klaus Iohannis nu e politicianul atît de amabil cu presa încît să accepte pisarea cu întrebări dacă nu vrea să fie pisat. mai mult

Gîndul de duminică, 19 martie 2017

Klaus Iohannis e „foarte mulţumit” de activitatea Codruței Kovesi. De ce nu e doar ”mulțumit”? Aşa-zisa conferinţă de presă a lui Klaus Iohannis (în realitate a fost un taifas pe picior, dintre cele pe care le au doi bărbaţi care se întîlnesc la o frizerie, înainte de a se tunde) de vineri, 17 martie 2017, a fost prezentată fragmentar de televiziunile de ştiri, fiecare dintre ele luând o halcă şi prezentînd-o invitaţilor din studio pe post de ciorbă de burtă. Serios cum mă ştiu, am făcut rost de la excelenta agenţie RADOR de stenograma întîlnirii, document de neocolit pentru un analist politic, chiar şi pentru unul, ca mine, situat doar pe locul trei la capitolul Încredere într-un sondaj dat recent publicităţii. La lectura textului cu creionul în mînă mi-a sărit în ochi următorul dialog: Reporter: Domnule preşedinte, spuneaţi de lipsa unor măsuri administrative în contextul în care liderii coaliţiei, domnul Călin Popescu-Tăriceanu, cu precădere, vorbeşte foarte clar despre schimbarea şefei DNA. Cum veţi reacţiona la o eventuală solicitare de acest gen? mai mult

Gîndul de sîmbătă, 18 martie 2017

Ziceam în 22 iulie 1995: Din nefericire mulți dintre tinerii din presă n-au învățat un lucru: că gazetăria este o meserie care presupune o mare moralitate

Una dintre faimoasele emisiuni tv ale primilor ani postdecembriști a fost, indiscutabil, Serata muzicală tv, realizată de omul de cultură Iosif Sava. Autor a peste patruzeci de cărți și a peste 6000 de articole, Iosif Sava a intrat în Televiziunea Română în 1980. Pe programul 2 al TVR a realizat timp de cinci ani Serata muzicală TV. Pentru că era prea intelectuală și pentru că avea invitați cu probleme, emisiunea a fost interzisă în 1985. În 1990, Iosif Sava a reluat-o la TVR. Concomitent a fost și un conducător al unor domenii culturale ale postului: între 1990 - 1993, redactor șef al Departamentului Muzică, iar între 1993 - 1998, redactor șef al redacției Culturale. În 1998 un director politic al TVR l-a îndepărtat pe Iosif Sava din TVR. (Cîteva luni mai tîrziu, această legendă vie a televiziunii a murit). Cu aceasta s-a încheiat și emisiunea de mare prestigiu, Seratele muzicale, o emisiune care prin longevitate (1980 - 1985 și 1990 - 1998) rămîne o pagină de aur în istoria presei românești. Pe 22 iulie 1995, am fost invitatul acestei emisiuni. Transcrierea dialogului dintre mine și Iosif Sava a fost tipărită în volumul Simfonia destinului. Personalități românești la Seratele muzicale, apărut în 1996 la editura Integral. Am găsit recent cartea, dăruită de Iosif Sava cu această dedicație: mai mult

Gîndul de vineri, 17 martie 2017

Ca și Mareșalul Ion Antonescu, Traian Băsescu se iluziona crezînd că el controlează Sistemul După publicarea primului episod din Noi sîntem statul! i-am trimis lui Dan Andronic un e-mail în care-l felicitam pentru investigația de tip Seymour Hersh, despre abuzurile CIA, în urma căruia a apărut în New York Times din 22 decembrie 1974 articolul care a zguduit Agenția. Desigur, Presa noastră de azi nu e precum cea americană, şi nu pentru că i-ar lipsi curajul de a merge pînă la capăt cu investigaţiile, ci pentru că orice material în genul celor semnate de marii ziarişti americani rămîne fără efect în plan real dacă nu e rodul unei puneri la cale. Chiar dacă influenţa serialului semnat de Dan Andronic e minimă în România faţă de cea a unor astfel de dezvăluiri în presa americană, totuşi, postura lui de model de presă de investigaţie pentru tinerii jurnalişti, tentaţi de publicistica de tip copy paste nu poate fi negată. Ce vrea să demonstreze serialul? Că în timpul regimului Traian Băsescu în România zisă şi democratică s-a creat o frăţie banditească între generali, procurori, judecători, politicieni şi jurnalişti care, la un moment dat, au ajuns să se creadă şi nu întrutotul fals că ei sînt Statul. mai mult

Gîndul de joi, 16 martie 2017

Cum îl ajută pe Sorin Grindeanu hărmălaia dintre Liviu Dragnea și Victor Ponta

Miercuri, 8 martie 2017, Victor Ponta a produs un Breaking news printr-o Declaraţie de presă neaşteptată despre Demisia sa în alb. Mai precis, după ce a povestit dificultăţile comunicării sale cu Liviu Dragnea (n-au mai vorbit din decembrie 2016), fostul premier şi-a reafirmat dreptul de a critica actuala conducere a Partidului, anunţînd că, în cazul că ai săi se vor supăra, el şi-a scris demisia în alb, pentru a-i ajuta să decidă fără şovăieli. De îndată s-a stîrnit în politică şi în presă tărăboiul obișnuit în astfel de împrejurări. Presa s-a străduit să vadă în acest moment ruperea sau măcar crăpatul premergător ruperii celui mai mare partid postdecembrist. După bunul obicei al presei noastre postdecembriste s-au avansat de îndată scenarii avînd drept temei doar fantezia neabătută a autorilor: Victor Ponta şi Daniel Constantin pun la cale un nou UNPR; Victor Ponta pregăteşte asaltul şefiei care va avea loc în clipa cînd Liviu Dragnea va fi arestat; Victor Ponta vrea un post de ministru; Victor Ponta face jocul Serviciilor. După cum era previzibil, n-au lipsit reacţiile din PSD. Ca toţi şefii PSD de-a lungul postdecembrismului şi ca toţi şefii de-a lungul veacurilor, Liviu Dragnea şi-a făcut o camarilă. Membrii acesteia s-au năpustit să-l pună la colţ pe Victor Ponta reproşîndu-i chiar şi chestii UTM-iste, gen, Nu vine la şedinţe sau Nu-şi plăteşte cotizaţia. În buna tradiţie a jigodismului dintre Carpaţi şi Dunăre mulţi dintre ei au aparţinut de camarila lui Victor Ponta. Cînd Liviu Dragnea va fi doar o pagină din Istoria PSD vor trece de partea noului Cesar. De atunci telenovela, după unii, pshihodrama, după alții, comedia căsniciei dintre Liviu Dragnea și Victor Ponta. mai mult

Gîndul de miercuri, 15 martie 2017

Cum a fost albit Liviu Dragnea de Rise Project în chestiunea Afacerile din Brazilia

Cine a cheltuit? Rise Project sau SIE? Site-ul Rise Project a publicat în două numere consecutive – cel din 1 martie şi cel din 2 martie 2017 – o amplă anchetă despre Afacerile din Brazilia ale lui Liviu Dragnea. Primul material se numea Dragnea, fortăreaţa din Brazilia şi anunţa dezvăluiri senzaţionale prin afirmaţii gen Am mers pe urmele afacerilor din Brazilia ale unui milionar român care s-a sinucis în avion şi am dat de oamenii lui Dragnea, iar al doilea, Dragnea – milionul dispărut. Afacerile lui Liviu Dragnea din Brazilia au constituit, pînă la publicarea acestei anchete, o legendă intensă în circulaţie prin redacţii, sedii de partid, pe Facebook şi la bodegi amenajate în marginea Drumurilor europene. Cînd venea vorba de Liviu Dragnea, şoptitorul îşi compunea o faţă misterioasă, după care rostea, cu o voce din gîtlejul de de cauciuc: Să vezi însă cînd vor ieşi la iveală Afacerile lui Liviu Dragnea din Brazilia! Mie cel puţin mi s-a spus de mulţi binevoitori, în Părculeţul de la BAR, unde nu ajung interceptările, că Liviu Dragnea a fost prins cu mîţa în sac de Binom cînd s-a anchetat averea lui Costel Comana, sinucisul în avion spre Costa Rica, că o mare parte din averea mortului e a şefului PSD, că e şantajat cu Afacerile din Brazilia, că să vedeți lovitură dată șefului PSD cînd o să iasă la iveală Dosarul acesta. Cînd a apărut primul material pe Rise Project, mulţi s-au grăbit să mă avertizeze că ăsta e doar începutul. Al doilea şi al treilea şi al patrulea vor fi zguduitoare şi-l vor scoate pe Liviu Dragnea din joc. Primul material lăsa să se înţeleagă că al doilea va fi o lovitură mortală. În Presa de azi – se ştie – nu merită din punct de vedere financiar nici să investighezi cine fură cu sulul hîrtia igienică de la toaleta redacției. O investigaţie cere bani, talent, timp pierdut şi suprafaţă tipografică însemnată. Efectul în plan comercial e minim. Cu bani infinit mai puţini, o ştire despre stafia din Medgidia, născocită la bufet, aduce tiraj, rating şi prin asta bani. mai mult
1 2 3 143

România lui Cristoiu la România Tv

Making-off-ul din seara primei ediții (19 martie 2017)




Paris, cea mai vizitată capitală din lume – partea a II-a


Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan | 21. Cînd vor fi dezvăluite secretele Revoluţiei, unii vor muri, alţii vor fugi.
Cum se schimbă amicii și dușmanii în politică!
Au furat treapta de la scara tramvaiului
Prin Cuba lui Fidel Castro: Afacerea Ochoa | 1. Arestarea unui general erou
Cum se făceau pe vremuri demascările