cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Prizonier în închisoarea cărților de Ion Cristoiu (format ebook) este disponibilă pe:

Gîndul de miercuri, 24 octombrie 2018

Din ciclul România – Proasta Europei de Est: Jalnicul discurs al lui Klaus Iohannis în Parlamentul European

Luni, 22 octombrie 2018, seara, dînd curs amabilei invitații a lui Ionuț Cristache, am intervenit la emisiunea România9 de pe TVR, pentru a-i pune lui Dacian Cioloș, invitat al moderatorului, două întrebări. Prima întrebare se referea la deosebirea dintre Partidul lui Dacian Cioloș și celelalte partide din Opoziție. Am plecat de la o teză mai veche a mea: în politică e ca în comerț. Cînd vrei să lansezi în desfacerea unui produs te gîndești imediat la cine îl va cumpăra. Dacă de exemplu, ai vrea să devii Regele Oalelor de noapte, ar trebui să te întrebi imediat cine preferă instrumentul ăsta de pe vremurile lui Dinu Păturică WC-ului din apartamentul de bloc. La fel și în politică. Înainte de a lansa un partid te întrebi cine îl va vota, altfel spus cărui electorat i se adresează și dacă nu cumva mai sînt și alte partide care aduc în fața electoratului respectiv, ca pe niște promoții, programe politice asemănătoare. La întrebarea mea, adîncită de o întrebare ajutătoare – Dacă v-aș întreba de ce să votez Mișcarea România Împreună și nu Partidul Național Liberal? – Dacian Cioloș a scăldat-o. Dacă ar fi fost Traian Băsescu ar fi răspuns fără să clipească, într-un stil categoric: Trebuie să votați partidul meu, deoarece e cel mai bun dintre toate partidele, și prin urmare, singurul în stare să salveze țara. Despre această ocolire a răspunsului direct, a răspunsului care merge la țintă, slăbiciune cu care s-a pricopsit Dacian Cioloș de pe vremea cînd era Înalt Birocrat la Bruxelles, am mai scris. Nu de asta am început eu acest text prin referirea la emisiunea lui Ionuț Cristache. Am apelat la intervenția mea de luni seara pentru a scoate în evidență răspunsurile lui Dacian Cioloș la alte două întrebări. Una dintre ele suna cam așa: Credeți că de actualul conflict dintre statele acuzate de populism, cum ar fi, de exemplu, Italia, și Comisia Europeană sînt răspunzătoare doar statele respective? Uniunea n-are nimic a-și reproșa? Aici Dacian Cioloș, unul dintre puținii politicieni scutiți de complexul timidității față de Bruxelles, deoarece a fost acolo, în sînul birocrației, și e în stare de o abordare fără iluzii, a dat un răspuns excepțional: „Resping teza unor birocrați de la Bruxelles, potrivit cărora de actualul conflict sînt de vină doar statele cu gurvernări populiste și iliberale”. Citește mai mult

Gîndul de marți, 23 octombrie 2018

Din ditamai vizita de stat a lui Klaus Iohannis în Italia s-a reținut doar rochița nevestei!

Duminică, 14 octombrie 2918, Administrația prezidențială a dat publicității un Comunicat care anunța chiar din primele rînduri: „Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, efectuează, în perioada 14-17 octombrie a.c., o vizită de stat în Republica Italiană.” Comentatorii de politică externă din Europa, atenți la manevrele diplomatice din cadrul Uniunii Europene, într-o perioadă de puternice clătinări ale bărcii europene, gata să ia apă, vor fi tresărit luînd cunoștință de această veste. Mamma mia! vor fi strigat italienii, de obicei primii cînd e vorba de gălăgie, președintele României face o vizită în Italia! Alte și alte strigăte în alte limbi – Mon Dieu! My God! Boje Moi!– vor fi exprimat surprinderea față de o astfel de manevră diplomatică. O surprindere pe deplin explicabilă Noul guvern de al Italiei, condus de Giuseppe Conte, al Coaliției Mișcarea Cinci Stele - Liga Nordului, a intrat într-un război deschis și răsunător cu Comisia Europeană. Punctele de conflict sînt multe, de la politica față de imigranți pînă la bugetul propus de Guvern. Prin toate trece, ca o trăsătură de esență, rebeliunea Italiei față de ceea ce se numește Birocrația de lux de la Bruxelles. Una dintre cele mai mari țări ale Uniunii Europene s-a înscris astfel în Gruparea statelor rebele față de politica centralizatoare a Comisiei Europene. România se remarcă însă în concert european prin incredibila slugărnicie față de Bruxelles. Preluată total de Klaus Iohannis, în contextul unei paralizii a ministerului de Externe, condus de Teodor Meleșcanu, omul surîsurilor dulci în toate părțile, politica externă a României se rezumă la aprobarea nătîngă a deciziilor anapoda de la Bruxelles, multe contrare intereselor naționale. Țara care s-a evidențiat sub Nicolae Ceaușescu prin politica de demnitate națională în fața expansionismului rusesc trece acum drept fata în casă a Germaniei, stăpîna Comisiei Europene. În toate problemele controversate ale Comisiei Europene România e folosită de Germania ca maidanezul care latră la țările rebele. Pe drept cuvînt România, dînd curs tradiției fanoriote de pupături de papuc, e considerată proasta Europei de Est. Pentru comentatorul de politică externă vizita unui șef de stat într-un alt stat, chiar și în interiorul Uniunii Europene are semnificații deosebite. Se știe că șefii de stat, premierii nu se duc în alte țări cu ușurința cu care cetățenii simpli merg dintr-un centru comercial străin într-altul. Înainte de a programa o vizită, o administrație se întreabă: Citește mai mult

Gîndul de luni, 22 octombrie 2018

O realitate anapoda la care eu am reacționat ca Pilat din Pont

Partea dedicată Procesului lui Isus din romanul lui Mihail Bulgakov, Maestrul și Margareta, debuteză cu impresionanta întîlnire dintre Mîntuitor, aici Yeshua, și Pilat din Pont, marcată în viziunea marelui scriitor rus de încercarea procuratorului de a-l salva pe cel condamnat de iudei, pentru că în prezența acestuia îi trecea cumplita hemicranie. Are loc următorul dialog: „Levi Matei, răspunse cu bunăvoinţă omul; strîngea dările; m-am întîlnit cu el prima dată pe drumul spre Betfaghe, în locul unde iese în clin o grădină de smochini, şi am stat de vorbă cu dînsul. La început, s-a purtat duşmănos cu mine şi chiar m-a jignit, adică a crezut el că mă jigneşte, fă-cîndu-mă cîine. Spunînd aceasta, arestatul zîmbi: eu nu văd nimic rău în acest animal, şi cuvîntul n-are de ce să mă supere. Secretarul nu mai notă nimic, aruncînd cu coada ochiului o privire mirată, nu arestatului, ci procuratorului. – ... Dar, după ce m-a ascultat, Levi s-a mai îmblînzit, urmă Yeshua; pînă la urmă a aruncat banii în drum, spunînd că merge cu mine să pribegească... Pilat zîmbi neîncrezător, rînjindu-şi dinţii galbeni, cu obrazul bolnav nemişcat, şi rosti, întorcîndu-se cu tot trupul spre secretar: – O, cetatea Yerushalayimului! Cîte nu se aud în ea! Auziţi! Cel ce strînge dările a aruncat banii în drum!” De fiecare dată cînd am citit acest fragment, mi-am imaginat descumpănirea romanului care era Pilat din Pont în fața realităților din Iudeea. Mintea de roman era rațională. Mintea care făcea poduri, apeducte și șosele. Realitățile din Iudeea erau descumpănitoare din acest punct de vedere. Era printre altele unul dintre motivele pentru care Pilat din Pont se considera nedreptățit, pentru că-l trimiseseră ca procurator tocmai aici. Un fel de ambasador străin trimis la post la București. Parcă o aud pe nevasta respectivului bombănind că puteau să-l trimită la Paris, sau la Roma sau măcar la Budapesta. Dar la București! Citește mai mult

Gîndul de duminică, 21 octombrie 2018

Cum a condus timp de 10 ani Tiberiu de la Capri un Imperiu fără a beneficia de e-mail

Privirea fiecăruia din noi asupra lumii din jur depinde în chip categoric de experiența de viață. Se înțelege că în experiența de viață includ neapărat și experiența de lectură. Această învățătură s-a aplicat în cazul meu cu prilejul călătoriei întreprinse la Capri. Am mai fost pe insulă în decembrie 2004. Popasul de acum 14 ani avea față de cel de acum două slăbiciuni: A fost vorba de o raită de o zi dată de la Napoli, unde trăsesem. Nu mă știam atît de multe lucruri ca acum despre șederea Împăratului Roman Tiberiu timp de 10 ani (27-37 După Christos) pe insulă. Venit într-un popas de o săptămînă la Capri, am avut drept obiectiv principal căutarea urmelor lăsate pînă azi de șederea lui Tiberiu. Singurul obiectiv care l-a concurat pe Tiberiu în materie de descoperire cu orice preț a fost Vladimir Ilici Lenin. Conducătorul Revoluției bolșevice a fost la Capri în popasuri scurte în 1909 și 1910 ca oaspete al lui Maxim Gorki. Marele scriitor rus ședea împreună cu iubita sa, actrița Maria Andreeva la ceea ce azi se numește Hotel Villa Krupp. Pe terasa acestei ville a fost fotografiat Lenin jucînd șah cu Bogdnanov. În amintirea acestei șederi, a fost ridicat în apropierea villei monumentul intitulat A Lenin Capri, înalt de cinci metri, operă a sculptorului Giacomo Manzu. Inaugurarea a avut loc în 1970. Se putea să nu mă dau eu peste cap ca să găsesc monumentul și să mă fotografiez în fața lui? Am întrebat de monument aflat în preajma lui un măturător și o emigrantă care veghea la un wc public. Deși Lenin s-a adresat nedreptățiților precum cei doi, nici unul n-a putut să mă îndrume spre monument. Citește mai mult

Gîndul de sîmbătă, 20 octombrie 2018

TVR a decis din nou: nu se știe dacă reporterul-activist Costache colaborează cu alte publicații fiindcă nu a fost găsit contractul de muncă

Text&foto: Traian Horia Costache, atât de cunoscut Nu există la TVR o mașină de identificat legăturile reporterilor proprii cu serviciile secrete, cu presa finanțată prin canale sorosiste, cu presa tradițional-dedicată și docilă a SRI, sau cu oricare altă mass-media care are pretenție de presă. Nici măcar pentru reporterul Alexandru Costache, un personaj devenit deja celebru prin "activismul" său și protagonist al mai multor scandaluri mediatice care au făcut Televiziunea Publică să se întoarcă pe partea cealaltă, cu prestigiul eventual șifonat. În Septembrie 2018, publicația "Cristoiu Blog" solicita TVR un punct de vedere asupra faptului că reporterul Televiziunii Publice, Alex Costache, era acuzat că derulează o colaborare cu o publicație online, în pofida interdicției impuse de conducerea instituției publice. Mai precis, într-un articol publicat de fostul ofițer superior SRI, Daniel Dragomir ("Întrebare pentru Herr Hans Klemm" pe site-ul Romania. 30), se preciza că reporterul Televiziunii Publice Alexandru Costache ar fi un "alias Alin Ionescu de la (publicația electronică- n.n.) G4Media", respectiv "un alias sergentul lui Dumbravă" (generalul Dumitru Dumbravă a fost șef al Direcției Juridice a SRI și faimos părinte al sintagmei ”câmp tactic al serviciilor din Justiție” acordată curților judecătorești care instrumentau cazuri de "mare corupție"). Numele de cod: "Ionescu" În răspunsul său pentru "Cristoiu Blog", Televiziunea Publică preciza că nu a identificat existența unui contract de muncă între Costache ("Alin Ionescu") și publicația respectivă și că, referitor la opiniile exprimate pe blogul acestuia, acționa "dreptul la libertate de expresie", TVR delimitându-se de ele. Nu se înțelegea din mesajul TVR dacă, până în prezent, reporterul Costache (plătit ca să informeze corect, echilibrat și neutru telepectatorul TVR), a dat angajatorului pe proprie răspundere, din trecut până în prezentul continuu, declarații cu privire la colaborările personale. Aceasta în contextul în care Costache a fost anterior, protagonistul mai multor scandaluri pe tema unor colaborări (cu media sau ONG-uri din rețeaua locală sorosistă, sau cu Serviciul Român de Informații). Citește mai mult

Gîndul de vineri, 19 octombrie 2018

Turismul la Capri a rămas fără un argument: Orgiile sexuale ale lui Tiberiu

Pe una dintre clădirile care delimitează Piazzetta Umberto I din Capri, poreclită în ghiduri Piazzetta se poate vedea o placă pe care scrie în latinește: „Împăratului Tiberius Caesar Augustus, care a petrecut aici o bătrînețe liniștită, Senatul și poporul din Capri, în pofida născocirilor infamante ale celor care au venit după el, preastrălucitului conducător, omului echilibrat, în anul 1912, i-au dedicat acest monument”. T. S. Jerome. După care urmează în italienește: „Lui Thomas Spencer Jerome, cetățean american, ilustru studios al Romei, pentru că cu autentic spirit critic a restitui Capri demnitatea și onoarea Împăratului Tiberiu Cesar August.” Prin Se poate vedea, sînt conștient c-am folosit o simplă figură de stil, dintre cele devenite clișeu în publicistică. Ea, placa se poate vedea, dar asta nu înseamnă c-o vede cineva. Pentru a o vedea trebuie să fi venit la Capri, ca mine, de dragul lui Tiberiu, al doilea Împărat Roman după Octavian August, cel care a sporit cu una numărul de ciudățenii din Istoria Lumii: După 13 ani de domnie, la vîrsta de 69 de ani, se retrage definitiv pe insula Capri, și conduce de aici, de la 250 de kilometri de Roma, într-o vreme cînd nu exista nici măcar telegraf, ditamai Imperiul Roman. Amănunte despre placa din Piazzetta ne dă Antonio Spinosa în cartea sa Tiberio. L'imperatore che non amava Roma, apărută în 1985. Autorul semnalează mai întîi un mit despre șederea Împăratului la Capri: „Un mit care, pornind de la presupusul erotism al lui Tiberiu, a făcut din Capri insula jocurilor amoroase.” Citește mai mult

Gîndul de joi, 18 octombrie 2018

Corina Crețu – Pucista de la Bruxelles?

Duminică, 13 octombrie 2018, România Tv a difuzat o așa zisă intervenție telefonică a lui Ion Iliescu împotriva actualei conduceri a PSD. Nu era însă nici o intervenție a fostului președinte. Era un colaj de pasaje din discursul lui Ion Iliescu la Congresul PSD din 2015. Deoarece colajul avea drept esență critica PSD, așa-zisa intervenție telefonică a lui Ion Iliescu a fost prezentată ca o intervenție severă, deosebit de severă, a unui Ion Iliescu despre care nu știm dacă mai trăiește și nu e cumva ca Lenin, împotriva actualei conduceri a Partidului. Mai multe site-uri, ba chiar și televiziuni de știri au preluat momentul de la România Tv prezentîndu-l drept O lovitură mortală dată de Ion Iliescu lui Liviu Dragnea. Am văzut multe trăsnăi în presa noastră independentă de a lungul a 28 de ani de postdecembrism. Cel de la România Tv le întrece pe toate. Să prezinți drept intervenție telefonică a unei persoane din 2018 un discurs al respectivei din 2015 e – trebuie s-o recunoaștem – o premieră în istoria presei mondiale. După același tipic, România Tv ar putea prezenta drept intervenție telefonică direct din mormînt a lui Nicolae Ceaușescu o cuvîntare a acestuia la un Congres de pe vremuri. Postul a fost întrecut la capitolul halucinație profesională de o serie de sit-uri și ziare care au publicat textul de la România Tv cu precizarea: Retras din lumea politică, Ion Iliescu a oferit un interviu telefonic pentru România TV cu privire la situația Partidului Social Democrat și greșelile care au dus la neîncrederea populației în PSD. Într-o asemenea situație, o televiziune riscă să se trezească cu o dezmințire chiar în timp ce transmite așa zisa intervenție. Citește mai mult

Gîndul de miercuri, 17 octombrie 2018

Cum l-a scos din joc Binomul pe Tiberiu Nițu pentru a-i face loc lui Augustin Lazăr

Pe 2 octombrie 2018 Înalta Curte de Casație și Justiție a clasat dosarul – pe motiv că fapta nu există – prin care Tiberiu Nițu, fost procuror general, trimis în judecată de DNA pe 9 februarie 2016, sub acuzația de abuz în serviciu prin folosirea unui echipaj polițienesc de însoțire. Cu cîteva luni mai înainte, în 27 aprilie 2018, DNA clasase dosarul invocînd o decizie a CCR care nuanța abuzul în serviciu. Convins chiar de la început că e nevinovat (cum să nu beneficieze procurorul general al Republicii, urît de mulți mari infractori, de un echipaj de însoțire, necesar și pentru deplasările demnitarului în interes de serviciu într-un București în care e bine să stai în casă, atît de rea e circulația autovehicolelor?) Tiberiu Nițu nu s-a mulțumit cu soluția parșivă a DNA, care-l scotea de sub acuzarea juridică, dar îl păstra sub acuzarea morală: Se dăduse mare cu echipajul de însoțire, care crea în chip inevitabil un alai de Șef care trece printre muritori fără să-i salute! Punerea sub acuzare a ditamai procurorul general și trimiterea în judecată de un Departament din subordine a fost la vremea respectivă un eveniment spectaculos și o premieră postdecembristă. Aparent, momentul demonstra existența unei Justiții cu adevărat independente, una dintre condițiile sine qua non ale unui stat de drept real și nu de fațadă. Legată la ochi fiind, Justiția nu ținea cont nici de funcția de excepție îndeplinită de Tiberiu Nițu în România. Comisese o infracțiune? Și ce dacă era procuror general? Și ce dacă îl înhăța tocmai o subordonată, Codruța Kovesi? În statul de drept toți cetățenii sînt egali. De la Vlădică, cum i s-ar putea spune președintelui, pînă la opincă, înțelegînd prin asta pe toți simplii cetățeni, care, evident, poartă acum pantofi. Citește mai mult

Gîndul de marți, 16 octombrie 2018

Cum au ajutat PSD Dacian Cioloș și USR l-a uciderea Inițiativei cetățenești

Mai multe site-uri, dintre cele care nu-l simpatizează pe Dacian Cioloș, au istorisit cu vădită plăcere un incident întîmplat fostului premier cu o vînzătoare la o patiserie din Iași. Momentul s-a ivit pe parcursul campaniei începute pe 11 septembrie 2018 în Piața Universității și publicitată de Divizia Presă a SRI ca intitulată Oameni noi în politică. Unul dintre site-utile cu profil de UM în presă a publicat un amplu reportaj de la spectacolul din Piață. Cităm după cum a apărut: „Lideri ai USR, reprezentanti ai societatii civile si fostul premier Dacian Ciolos, lider al Miscarii Romania Impreuna, au demarat marti, in Piata Universitatii, campania de strangere de semnaturi pentru reformarea legislatiei electorale sub titlul «Oameni noi in politica». Campania este sustinuta de 26 de organizatii civice si 4 partide politice: USR, Miscarea Romania Impreuna, PACT si Partidul Oamenilor Liberi”. Potrivit site-ului, campania stă sub semnul punerii la lucru a inițiativei cetățenești, formulă mai aparte a democrației, pe care Dacian Cioloș și USR pariază din plin. Sub același semn, USR a strîns un milion de semnături pentru modificarea Constituției astfel încît penalilor să li se interzică prin Constituție ocuparea unor funcții publice. Formula inițiativei cetățenești a sedus și PMP. Eugen Tomac a anunțat strîngerea unui milion de semnături pentru modificarea legislației electorale. Dacă Parlamentul refuză să dea curs semnăturilor – a amenințat președintele PMP – ne vom adresa lui Klaus Iohannis ca să inițieze un Referendum. Toate bune și frumoase. Numai că Dacian Cioloș duce o campanie de strîngere de semnături pentru o inițiativă cetățenească fără să-și dea seama seama că duminică , 7 octombrie seara, ideea inițiativei cetățenești a murit pentru totdeauna în România. Și a murit, pentru că el, liderii USR și Divizia Presă au îndemnat la boicotarea Referendumului pentru familie. Citește mai mult

Gîndul de luni, 15 octombrie 2018

O va face episodul din Costa Rica pe Elena Udrea să nu mai creadă în destinul ei de excepție?

Vineri, 12 octombrie 2018, la emisiunea Alexandrei Stoicescu de la Antena 3, am consacrat întreg spațiul de o oră al transmisiei în direct, scenariilor și întrebărilor stîrnite de arestarea preventivă a Elenei Udrea miercuri, 3 octombrie 2018, în Costa Rica, la San Jose. Cu o săptămînă înainte, vineri, 5 octombrie 2018, mă ocupasem, în înțelegere cu moderatoarea, tot de același eveniment. N-am nici o îndoială că mulți cititori și telespectatori s-au întrebat, nițel nedumeriți Ce m-a apucat? N-am alte evenimente din jur și de mai departe, deosebit de ațîțătoare, atît pentru mine, cît și pentru români care să merite atenție? Cumva vreau să abat atenția – cum ar insinua în chip securistic „acoperiții din presă” – de la marile dificultăți cu care se confruntă Guvernarea PSD? Sau, mai știi, m-a pus Traian Băsescu să-i fiu avocat: Intuind că se pot ridica asemenea întrebări, vineri, 12 octombrie 2018, în prefața emisiunii de la Antena 3, am încercat să explic preocuparea mea față de Cazul Elena Udrea. După ce am trecut în revistă posibilele implicații în România ale arestării din Costa Rica – regimul PSD nu mai poate fi suspectat că stă cu mîinile în sîn cînd e vorba de îndeplinirea unei sentințe judecătorești, iar Tudorel Toader a scăpat de posibila acuzație că n-a mișcat un deget pentru extrădare –, am explicat că Elena Udrea continuă să mă preocupe și prin destinul ei de personaj dramatic al vremurilor postdecembriste. Fosta candidată la Președinție, nu e un personaj oarecare, un personaj de mîna a doua, un actor trecător pe scena vieții noastre publice din România. Elena Udrea a dominat scena politico-mediatică, timp de 13 ani, de cînd a urcat pe bolta postdecembrismului ca stea lansată de Traian Băsescu. Urmăresc destinul Elenei Udrea din 2005, de cînd în administrația prezidențială a apărut Blonda de la Cotroceni. Aș putea spune că la temelia acestui destin am pus și eu o cărămidă prin interviul de la Antena 3 de după plecarea Elenei Udrea de la Cotroceni, interviu surprinzător, deoarece fusesem pînă atunci un adversar al noii stele mediatice, interviu edificator pentru mine, cel puțin, asupra personalității deosebite a Elenei Udrea. De la acel interviu destinul Elenei Udrea, urmărit de mine cu atenție de Istoric al clipei, dar și de Istoric în general, a avut un urcuș continuu – atotputernic ministru al Turismului și apoi al Dezvoltării, lider al partidului de guvernămînt, președinte al PMP, candidat la Președinție. După cum destăinuia și Jurnalul Elenei Udrea, acest urcuș s-a oprit în seara primului tur al prezidențialelor și s-a transformat într-un coborîș dramatic, tot mai accelarat de la o zi la alta: reținerea în cătușe, arestarea preventivă, procesele, plecarea în Costa Rica, condamnarea definitivă într-un dosar și deschiderea altora, reținerea și arestarea preventivă în Costa Rica. Citește mai mult
1 2 3 266