Gîndul de luni, 20 martie 2017

Un lucru e sigur: Ministrul Justiției nu va cere în veci revocarea Codruței Kovesi

Vineri, 17 martie 2017, Klaus Iohannis l-a decorat pe Mircea Ionescu Quintus, liberalul din tată-n fiu, la împlinirea vîrstei de 100 de ani. După ceremonie, preşedintele a convocat o conferinţă de presă. Oficial, pentru a vorbi despre decorat. Neoficial, pentru a se pronunţa şi direct despre Scandalul Kovesi. Klaus Iohannis răspunde întrebărilor din spațiul public doar cînd vor mușchii lui. De data asta e limpede c-a ținut să se pronunțe asupra Scandalului. Acest context e foarte important, pentru că el ne dezvăluie intenţia clară a lui Klaus Iohannis de a interveni public în disputa privind revocarea Codruţei Kovesi. După ce-a deschis gura ca să vorbească despre Mircea Ionescu-Quintus, Klaus Iohannis a fost întrerupt cu o întrebare despre Motivarea CCR a deciziei din 27 februarie 2017 în chestiunea conflictului constituţional dintre DNA şi Guvern. Deşi teoretic se şi avîntase să patineze pe un text insipid, ca şi gheaţa unui patinoar artificial, despre Mircea Ionescu Quintus, Klaus Iohannis nu s-a supărat că i se pune o întrebare despre Codruţa Kovesi. Nici nu s-a făcut că n-o ia în seamă, cerînd întrebări despre liberalul din tată-n fiu. S-a grăbit să răspundă. Semnificativ rămîne şi faptul că trei sferturi din conferinţă au fost cedaţi acestei chestiuni, deşi Klaus Iohannis nu e politicianul atît de amabil cu presa încît să accepte pisarea cu întrebări dacă nu vrea să fie pisat. mai mult

Gîndul de duminică, 19 martie 2017

Klaus Iohannis e „foarte mulţumit” de activitatea Codruței Kovesi. De ce nu e doar ”mulțumit”? Aşa-zisa conferinţă de presă a lui Klaus Iohannis (în realitate a fost un taifas pe picior, dintre cele pe care le au doi bărbaţi care se întîlnesc la o frizerie, înainte de a se tunde) de vineri, 17 martie 2017, a fost prezentată fragmentar de televiziunile de ştiri, fiecare dintre ele luând o halcă şi prezentînd-o invitaţilor din studio pe post de ciorbă de burtă. Serios cum mă ştiu, am făcut rost de la excelenta agenţie RADOR de stenograma întîlnirii, document de neocolit pentru un analist politic, chiar şi pentru unul, ca mine, situat doar pe locul trei la capitolul Încredere într-un sondaj dat recent publicităţii. La lectura textului cu creionul în mînă mi-a sărit în ochi următorul dialog: Reporter: Domnule preşedinte, spuneaţi de lipsa unor măsuri administrative în contextul în care liderii coaliţiei, domnul Călin Popescu-Tăriceanu, cu precădere, vorbeşte foarte clar despre schimbarea şefei DNA. Cum veţi reacţiona la o eventuală solicitare de acest gen? mai mult

Gîndul de sîmbătă, 18 martie 2017

Ziceam în 22 iulie 1995: Din nefericire mulți dintre tinerii din presă n-au învățat un lucru: că gazetăria este o meserie care presupune o mare moralitate

Una dintre faimoasele emisiuni tv ale primilor ani postdecembriști a fost, indiscutabil, Serata muzicală tv, realizată de omul de cultură Iosif Sava. Autor a peste patruzeci de cărți și a peste 6000 de articole, Iosif Sava a intrat în Televiziunea Română în 1980. Pe programul 2 al TVR a realizat timp de cinci ani Serata muzicală TV. Pentru că era prea intelectuală și pentru că avea invitați cu probleme, emisiunea a fost interzisă în 1985. În 1990, Iosif Sava a reluat-o la TVR. Concomitent a fost și un conducător al unor domenii culturale ale postului: între 1990 - 1993, redactor șef al Departamentului Muzică, iar între 1993 - 1998, redactor șef al redacției Culturale. În 1998 un director politic al TVR l-a îndepărtat pe Iosif Sava din TVR. (Cîteva luni mai tîrziu, această legendă vie a televiziunii a murit). Cu aceasta s-a încheiat și emisiunea de mare prestigiu, Seratele muzicale, o emisiune care prin longevitate (1980 - 1985 și 1990 - 1998) rămîne o pagină de aur în istoria presei românești. Pe 22 iulie 1995, am fost invitatul acestei emisiuni. Transcrierea dialogului dintre mine și Iosif Sava a fost tipărită în volumul Simfonia destinului. Personalități românești la Seratele muzicale, apărut în 1996 la editura Integral. Am găsit recent cartea, dăruită de Iosif Sava cu această dedicație: mai mult

Gîndul de vineri, 17 martie 2017

Ca și Mareșalul Ion Antonescu, Traian Băsescu se iluziona crezînd că el controlează Sistemul După publicarea primului episod din Noi sîntem statul! i-am trimis lui Dan Andronic un e-mail în care-l felicitam pentru investigația de tip Seymour Hersh, despre abuzurile CIA, în urma căruia a apărut în New York Times din 22 decembrie 1974 articolul care a zguduit Agenția. Desigur, Presa noastră de azi nu e precum cea americană, şi nu pentru că i-ar lipsi curajul de a merge pînă la capăt cu investigaţiile, ci pentru că orice material în genul celor semnate de marii ziarişti americani rămîne fără efect în plan real dacă nu e rodul unei puneri la cale. Chiar dacă influenţa serialului semnat de Dan Andronic e minimă în România faţă de cea a unor astfel de dezvăluiri în presa americană, totuşi, postura lui de model de presă de investigaţie pentru tinerii jurnalişti, tentaţi de publicistica de tip copy paste nu poate fi negată. Ce vrea să demonstreze serialul? Că în timpul regimului Traian Băsescu în România zisă şi democratică s-a creat o frăţie banditească între generali, procurori, judecători, politicieni şi jurnalişti care, la un moment dat, au ajuns să se creadă şi nu întrutotul fals că ei sînt Statul. mai mult

Gîndul de joi, 16 martie 2017

Cum îl ajută pe Sorin Grindeanu hărmălaia dintre Liviu Dragnea și Victor Ponta

Miercuri, 8 martie 2017, Victor Ponta a produs un Breaking news printr-o Declaraţie de presă neaşteptată despre Demisia sa în alb. Mai precis, după ce a povestit dificultăţile comunicării sale cu Liviu Dragnea (n-au mai vorbit din decembrie 2016), fostul premier şi-a reafirmat dreptul de a critica actuala conducere a Partidului, anunţînd că, în cazul că ai săi se vor supăra, el şi-a scris demisia în alb, pentru a-i ajuta să decidă fără şovăieli. De îndată s-a stîrnit în politică şi în presă tărăboiul obișnuit în astfel de împrejurări. Presa s-a străduit să vadă în acest moment ruperea sau măcar crăpatul premergător ruperii celui mai mare partid postdecembrist. După bunul obicei al presei noastre postdecembriste s-au avansat de îndată scenarii avînd drept temei doar fantezia neabătută a autorilor: Victor Ponta şi Daniel Constantin pun la cale un nou UNPR; Victor Ponta pregăteşte asaltul şefiei care va avea loc în clipa cînd Liviu Dragnea va fi arestat; Victor Ponta vrea un post de ministru; Victor Ponta face jocul Serviciilor. După cum era previzibil, n-au lipsit reacţiile din PSD. Ca toţi şefii PSD de-a lungul postdecembrismului şi ca toţi şefii de-a lungul veacurilor, Liviu Dragnea şi-a făcut o camarilă. Membrii acesteia s-au năpustit să-l pună la colţ pe Victor Ponta reproşîndu-i chiar şi chestii UTM-iste, gen, Nu vine la şedinţe sau Nu-şi plăteşte cotizaţia. În buna tradiţie a jigodismului dintre Carpaţi şi Dunăre mulţi dintre ei au aparţinut de camarila lui Victor Ponta. Cînd Liviu Dragnea va fi doar o pagină din Istoria PSD vor trece de partea noului Cesar. De atunci telenovela, după unii, pshihodrama, după alții, comedia căsniciei dintre Liviu Dragnea și Victor Ponta. mai mult

Gîndul de miercuri, 15 martie 2017

Cum a fost albit Liviu Dragnea de Rise Project în chestiunea Afacerile din Brazilia

Cine a cheltuit? Rise Project sau SIE? Site-ul Rise Project a publicat în două numere consecutive – cel din 1 martie şi cel din 2 martie 2017 – o amplă anchetă despre Afacerile din Brazilia ale lui Liviu Dragnea. Primul material se numea Dragnea, fortăreaţa din Brazilia şi anunţa dezvăluiri senzaţionale prin afirmaţii gen Am mers pe urmele afacerilor din Brazilia ale unui milionar român care s-a sinucis în avion şi am dat de oamenii lui Dragnea, iar al doilea, Dragnea – milionul dispărut. Afacerile lui Liviu Dragnea din Brazilia au constituit, pînă la publicarea acestei anchete, o legendă intensă în circulaţie prin redacţii, sedii de partid, pe Facebook şi la bodegi amenajate în marginea Drumurilor europene. Cînd venea vorba de Liviu Dragnea, şoptitorul îşi compunea o faţă misterioasă, după care rostea, cu o voce din gîtlejul de de cauciuc: Să vezi însă cînd vor ieşi la iveală Afacerile lui Liviu Dragnea din Brazilia! Mie cel puţin mi s-a spus de mulţi binevoitori, în Părculeţul de la BAR, unde nu ajung interceptările, că Liviu Dragnea a fost prins cu mîţa în sac de Binom cînd s-a anchetat averea lui Costel Comana, sinucisul în avion spre Costa Rica, că o mare parte din averea mortului e a şefului PSD, că e şantajat cu Afacerile din Brazilia, că să vedeți lovitură dată șefului PSD cînd o să iasă la iveală Dosarul acesta. Cînd a apărut primul material pe Rise Project, mulţi s-au grăbit să mă avertizeze că ăsta e doar începutul. Al doilea şi al treilea şi al patrulea vor fi zguduitoare şi-l vor scoate pe Liviu Dragnea din joc. Primul material lăsa să se înţeleagă că al doilea va fi o lovitură mortală. În Presa de azi – se ştie – nu merită din punct de vedere financiar nici să investighezi cine fură cu sulul hîrtia igienică de la toaleta redacției. O investigaţie cere bani, talent, timp pierdut şi suprafaţă tipografică însemnată. Efectul în plan comercial e minim. Cu bani infinit mai puţini, o ştire despre stafia din Medgidia, născocită la bufet, aduce tiraj, rating şi prin asta bani. mai mult

Gîndul de marți, 14 martie 2017

Mișcarea TeFeL-istă - Partidul prezidențial din Stradă

Printre primele adevăruri însuşite de mine la Facultatea de Filozofie de la Cluj a fost, alături de diferenţa dintre Adevărul juridic şi Adevărul din realitate, cel despre nevoia de precizare a termenilor înainte de a începe o dezbatere sau de a scrie despre ceva. În cîteva texte anterioare, am folosit termenul de TeFeL-işti pentru a desemna pe cei care participă de vreo lună şi ceva la demonstraţii neautorizate prin Capitala transformată de laşitatea PSD-istă în sat fără cîini. Dacă vor muşchii lor, mai mulţi inşi o pot lua prin Bucureşti, pe străzi şi bulevarde, cu cîini ținuți în lesă şi copii ţinuţi în rucsacuri, blocînd circulaţia, fără a li se spune măcar de către forţele de ordine că încalcă legea, care cere în chip normal obţinerea unei autorizaţii pentru a zbiera lozinci prin Marele Oraş. TeFeL-ist e un termen născocit de mine, după ce am citit mai multe texte despre participanţii la astfel de mişcări de stradă, texte în care, plecînd de la formula propagandistică Tinerii Frumoşi şi Liberi, s-a inventat formula tefelişti. Cum eu cred că e vorba de ceva mai complicat decît simpla coborîre în stradă a unor cetăţeni nemulţumiţi, am optat pentru formula TeFeL-ist, cu variantele TeFeL-ism, pentru a desemna noua născocire a Serviciilor Secrete româneşti prin care i se pune la dispoziție lui Brînzovenescu de la Cotroceni un partid prezidențial acționînd nu în băncile Parlamentului, ci pe străzile și bulevardele Bucureștilor. Deşi li se spune tinerii frumoşi şi liberi, protestatarii nu sînt numai tineri. Ba chiar aş putea spune că nucleul îl alcătuiesc persoane demult trecute de prima tinereţe, precum Mihail Şora, cel care, la o sută de ani, în loc să-şi economisească timpul rămas pînă la Marea Trecere pentru a mai scrie o pagină sau măcar un rînd, dacă se mai ocupă cu așa ceva, merge în Piaţă ca să zbiere pe post de june cu hormonii neconsumaţi. Din cîte citesc, la aceste mişcări atribuite tinerilor participă şi femei coapte, unele chiar coapte pînă la zbîrcire. Ele sînt sufletul acestor mişcări. Unele sînt femei singure prin divorţ provocat din motive fiziologice. mai mult

Gîndul de luni, 13 martie 2017

Ca să n-o supere pe Angela Merkel, Klaus Iohannis vrea să ne prezinte Europa cu mai multe viteze ca acceptabilă de către România

După Reuniunea Consiliului European, vineri 10 martie 2017, Klaus Iohannis a ținut o conferință de presă. Scurtă, deoarece era deja vineri, pe la două după-amiaza, timp în care de regulă el se găsea în drum spre una dintre numeroasele case de la Sibiu, în sunete de sirene și fulgerări de girofaruri. Chiar în viteză, gen în timp ce-și punea paltonul, conferința de presă s-a remarcat prin strădania lui Klaus Iohannis de a-i liniști pe români în privința Uniunii Europene cu mai multe viteze asigurîndu-i că la Reuniune nu s-a discutat așa ceva (o minciună sfruntată sau efectul ațipirii în timpul ședinței?), că pînă la urmă României i-ar conveni Europa cu mai multe viteze, dînd drept exemplu (ce alt exemplu putea alege purtătorul de cuvînt al DNA?) acceptarea unui procuror general de mai multe state ale UE. Cine ştie despre ce-i vorba şi-a dat seama că Neghiobul Iresponsabil s-a vrut şmecher. Ca vizitiu al Angelei Merkel, el nu-şi poate permite să bombăne împotriva deciziei deja luate de cuplul franco-german. Asta ar fi făcut dificil umblatul cu fofîrlica pe la Bruxelles. E limpede că Klaus Iohannis, care şi-a asumat cu de la sine putere poziţia României faţă de Europa cu mai multe viteze, ascultă doar vocea Berlinului. Un fel de Horia Sima în timpul regimului antonescian. Ca să nu provoace indignare în România el a optat pentru o şmecherie: Înfăţişarea iniţiativei ca şi cum n-ar fi atît de rea pentru România, prin falsificarea ei ca o Europă a proiectelor, după cum s-a întîmplat cu desemnarea unui procuror general al UE. În viziunea mistificatoare a lui Klaus Iohannis, Uniunea Europeană ar fi o reţea de ONG-uri care iniţiază fel de fel de proiecte. Nimic mai mincinos decît această interpretare. Dacă dracu n-ar fi atît de negru de ce fac atîta gălăgie ţările de la Vişegrad? De ce se zbat francezii şi germanii şi ştabii UE să impună iniţiativa? mai mult

Gîndul de duminică, 12 martie 2017

Nu numai ca judecător la ÎCCJ, dar şi ca judecător la CCR, Livia Stanciu se dovedeşte o parteneră de nădejde a DNA!

Vineri, 10 martie 2017, s-a dat publicităţii Motivarea CCR în privinţa anchetării de către DNA a Guvernului României pentru OUG 13. Pe drept cuvînt, Motivarea confirmă ceea ce şi bunul simţ susţinea: Un Departament al Ministerului Public nu poate ancheta o Ordonanţă de Urgenţă sau o Lege, decît dacă există indicii temeinice, incontestabile că unul sau mai mulţi dintre cei care au lucrat la OUG au fost corupţi de persoane interesate în promovarea OUG. DNA a avut drept temei pentru anchetarea întregului Guvern al României doar Denunţul unor cetăţeni suspecţi de a fi consumat, înainte de a-l scrie, etnobotanice. De fapt, investigaţia pornită de DNA n-avea nici o legătură cu Justiţia. Avea legătură cu folosirea luptei împotriva corupţiei pentru răfuieli politico-mafiote. Klaus Iohannis, cel căruia Lulutza i-a executat Ordinele, a vrut să dărîme Guvernul Grindeanu cu ajutorul DNA. N-a reuşit şi a renunţat pînă la urmă nu pentru că ar fi fost speriat de decizia CCR, ci pentru că Puterile Garante i-au zis să nu încerce o lovitură de stat într-o Românie de a cărei stabilitate NATO şi UE au nevoie în astfel de vremuri tulburi planetare. Proclamînd că DNA a încălcat Constituţia anchetînd întregul Guvern pentru o OUG despre care Klaus Iohannis avea o părere proastă, CCR a dat o lovitură straşnică Fecioarei Morale a Naţiunii, Codruţa Kovesi, autoarea infantilului Noi sîntem DNA! Pe drept cuvînt, deşi pe drept inutil, mulţi i-au cerut Codruţei Kovesi demisia. Sînt convins că pe Lulutza cererile astea au durut-o exact în breton. Ea ştie că prăbuşirea ei e infinit mai dificilă decît căderea lui Nicolae Ceauşescu sau decît abdicarea lui Carol al II-lea. Că e aşa o dovedeşte Punctajul primit de Divizia Presă a Binomului în chestiunea Motivării. mai mult

Gîndul de sîmbătă, 11 martie 2017

Atentatul de la Londra împotriva unui grup de spălători români de mașini rămîne încă intr-un suspect con de umbră

Corespondență trimisă pentru cristoiublog.ro de la Traian Horia. Printre jurnaliștii pe al căror talent pariez cu ochii închiși se numără și Traian Horia. Cititorii mei vor fi surprinși de o asemenea apreciere, dat fiind că Traian Horia nu e o vedetă a presei noastre postdecembriste. Da, Traian Horia nu e o vedetă a presei noastre, ba chiar nici nu lucrează la vreo gazetă din România. Traian Horia e un român mereu plecat în străinătate. A lucrat în presă, printre altele la Evenimentul zilei, în urma unei intervenții din partea mea, dar de ceva timp își cîștigă existența trudind ca muncitor în diferite locuri din Europa. Ca și Panait Istrati, un talent rătăcitor prin lume sau ca și Gorki, un vagabond amărît prin Rusia țaristă, Traian Horia trece tot ceea ce trăiește ca român plecat în străinătate prin flacăra talentului său deosebit. Ori de cîte ori, venit în țară, mă vizitează la BAR, îl bat la cap să scrie o carte despre experiențele sale de român angajat în diferite locuri din Europa și din lume, o carte ce-ar putea fi o lovitură de presă. Unde mai găsești un talent cu norocul de a avea o experiență de viață de excepție? Traian Horia lucrează acum în Anglia. Zilele trecute m-a sunat pentru a-mi semnala cazul Grupului de români în care a intrat un ins cu Mercedesul în chip deliberat. Patru români au fost răniți, iar al cincilea, Claudiu Girdoc, a murit. Traian Horia era indignat că-n România tragedia a trecut neobservată, iar diplomația noastră a ridicat din umeri. Mă sunase pentru a mă ruga să scriu sau să vorbesc despre caz pe la vreo televiziune. De ce nu scrii tu? l-am întrebat, nițel supărat, pentru că, așa cum i-am zis și altădată, o anume comoditate ivită în materie de scris și din munca grea pe care o duce ca să-și asigure existența, face ca extraordinara sa situație - un gazetar talentat care muncește ca român în străinătate - să rămînă nevalorificată. L-am convins pînă la urmă să-mi trimită un articol pentru cristoiublog.ro, ca și cum ar fi corespondentul în Anglia a unui ziar. Îl public mai jos. mai mult

România lui Cristoiu la România Tv

Cum se distra Nicolae Ceaușescu (26 martie 2017)




Paris, cea mai vizitată capitală din lume – partea a II-a


Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan | 21. Cînd vor fi dezvăluite secretele Revoluţiei, unii vor muri, alţii vor fugi.
Cum se făceau pe vremuri demascările
Cum se schimbă amicii și dușmanii în politică!
Au furat treapta de la scara tramvaiului
Prin Cuba lui Fidel Castro: Afacerea Ochoa | 1. Arestarea unui general erou