cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Gîndul de sîmbătă, 17 iunie 2017

Cronica Războiului civil din PSD Grupările din PSD se bat pentru sediul numit România. În aceste condiții, desemnarea unui premier de la PSD ar fi un atentat la siguranța națională

Puține sunt întîmplările din viața politică de după decembrie 1989 care să mă mă fi amuzat atît de tare ca încăierările din partidulețele înființate mai ales în primii ani pe bandă rulantă, o familie sau uneori chiar o persoană singură, înscriind la Tribunal un partid al cărui sediu se afla într-o garsonieră, cu cheile în poșeta nevestei. Din cînd în cînd la nivelul partidulețelor intervenea o sciziune. Unul din cei doi membri era nemulțumit de politica dusă de celălalt membru. Dacă membrii erau soț și soție se ajungea chiar la divorț. O dată ivită sciziunea, fiecare voia pentru sine dreptul de a reprezenta partidul, dar mai ales cheile de la sediu. În chip inevitabil se ajungea la luări cu asalt ale sediului de către o grupare, în timp ce cealaltă grupare se baricada pe dinăuntru. De cele mai multe ori conflictul politic era rezolvat fie de Poliția locală, fie de cîte o vecină, care, exasperată de scandal, le turna o oală cu apă în cap de la etajul superior celor din stradă. Repet, aceste scandaluri de suburbie au fost apanajul partidulețelor și în unele cazuri – cum ar fi, de exemplu, acela al PNȚD, al partidelor pe cale de descompunere. Întîmplările halucinante din această săptămînă ne-au arătat că și un partid precum PSD e în stare de încăierările pentru sediu. Citește mai mult

Gîndul de vineri, 16 iunie 2017

Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu - varianta bucureșteană a puciștilor de la Moscova. Fără a fi beți însă!

Miercuri seara, la emisiunea România 9, asistînd la întîmplările incredibile din PSD, Ionuț Cristache a exclamat: Credeam că le-am văzut pe toate în viața mea. Ionuț Cristache are 29 de ani. Păi, ce să zic eu, care am 69 de ani, și care chiar c-am văzut atîtea în viața mea, de la ieșirea atotputernicului Nicolae Ceaușescu din TAB pînă la monitorizarea în dormitor a fiicei fostul președinte la ordinul celei pe care tatăl fiicei a făcut-o dintr-o mediocră procuroare de Ocol ditamai procurorul general?! Cum dracu vine asta? PSD depune Moțiune de cenzură împotriva propriului Guvern! Cum va suna titlul Moțiunii? Cumva, Guvernul PSD - ALDE - un guvern de Bandiți? Marţi seara, la emisiunea România 9, semnalam faptul incredibil că o decizie de o asemenea importanţă – răsturnarea propriului Guvern – nu e explicată convingător opiniei publice. Să fim bine înţeleşi! Criza politică declanşată de retragerea sprijinului politic Guvernului nu e o chestiune personală a lui Liviu Dragnea şi C.P. Tăriceanu, nu e nici măcar o afacere internă a PSD. Citește mai mult

Gîndul de joi, 15 iunie 2017

Ambiția lui Liviu Dragnea - un Guvern în care miniștrii, în frunte cu premierul, să-l consulte public și cînd vor să meargă la WC

Marţi, 13 iunie 2017, seara, la emisiunea România 9, realizată de Ionuţ Cristache, la TVR, şapte inşi ne-am bătut capul să dibuim dedesubturile Crizei din PSD, care e şi o criză politică majoră, constînd în presiunile exercitate asupra lui Sorin Grindeanu ca să demisioneze şi în refuzul premierului de a demisiona. Cu excepţia lui Radu F. Alexandru, reprezentantul PNL, nici unul din studio nu eram adversari ai PSD. Eram chiar jurnalişti care luaseră atitudine faţă de TeFeL-ism şi care polemizaseră cu Divizia Presă a Statului Paralel. Dar nu numai atît. Colegi de studio îmi erau jurnalişti din presa activă, cu acces la culisele vieţii politice. Nici unul dintre ei nu mi-a putut spune nici în emisiune, nici după, off the record, temeiurile ascunse ale Războiului declanşat de PSD împotriva propriului Guvern, fapt unic în postdecembrism. Citește mai mult

Gîndul de miercuri, 14 iunie 2017

În Războiul împotriva lui Donald Trump, Presa americană folosește arme mediatice de distrugere în masă

Așa cum arătam în numărul anterior, Conferința de presă comună Klaus Iohannis-Donald Trump n-a fost un cadou făcut de președintele american oaspetelui său, aflat, ca toți liderii provinciali din lume, în disperată căutare de selfie cu Stăpînii Planetei, n-a fost o dovadă de amor al SUA față de România (curățică, curățică, după cum ar spune Caragiale), ci un truc prin care președintele american a ieșit din clenciul provocat de audierea fostului șef al FBI. Am descris pe larg avantajele pe care echipa de comunicare de la Casa Albă le-a dibuit în apariția lui Donald Trump la o conferință de presă alături de un oaspete străin. Dacă pe la Casa Albă s-ar fi nimerit să fie în zilele respective trimisul statului Tuvalu (cinci atoli și patru insule de recif), mai mult ca sigur ar fi beneficiat de o conferință de presă comună cu președintele american. Și cu toate acestea, telespectatorii români au putut vedea o presă americană tăbărîtă asupra președintelui american, cei care au pus întrebări lăsînd impresia că mai au puțin și aruncă în Donald Trump cu microfonul. Citește mai mult

Gîndul de marți, 13 iunie 2017

Klaus Iohannis s-a dus în America doar pentru fericirea de a fi bătut pe umăr de Donald Trump

De cînd mă ştiu ca jurnalist postdecembrist, vizitele la Casa Albă ale preşedinţilor şi premierilor români au avut acelaşi desfăşurător. Ca urmare a unui lobby plătit din greu de contribuabilul român unor şmecheri de peste Ocean, fie direct, cu bani negri, fie indirect, printr-o afacere necurată cu statul român, venitului din Moldo-valahia i s-a aranjat un dat ochii cu preşedintele SUA. Excepţie făcînd vizita lui Traian Băsescu din 2005, cea mai înaltă vizită a unui şef de stat postdecembrist, avîndu-şi temeiul de primire ieşită din comun nu atît în personalitatea proaspătului preşedinte, cît mai ales în curtea făcută de SUA lingurarilor din Est pentru a-i contrapune înfumuraţilor din Vest, toate întîlnirile de la Casa Albă dintre trimişii noştri la cel mai înalt nivel şi preşedinţii SUA au stat sub semnul aranjamentelor penibile, ale căror cusături erau vizibile pentru omul normal, ascunse însă de propaganda prezidenţială română sub poleiala de sorcovă a unor cuvinte mari ajunse clişee supărătoare . Despre aceste aranjamente penibile, umilitoare pentru demnitatea naţională, pentru că trimiteau la aranjamentele de pe vremea fanarioţilor ale domnitorilor români cu ajutorul grăjdarului vizirului sau al celui care-i spăla picioarele eunucului şef al haremului (care-i spăla picioarele, pentru că la cel care-i spăla fundul ai noştri domnitori nu ajungeau), am scris de m-a durut mîna de-a lungul postdecembrismului. Citește mai mult

Gîndul de luni, 12 iunie 2017

Klaus Iohannis s-a întors de la întîlnirea cu Donald Trump reconfirmat ca proprietar şi mînuitor al ghioagei anticorupţie

Încercînd să fiu jurnalist şi nu țuțăr prezidenţial, am scris pe cristoiublog.ro, imediat după conferinţa de presă comună de la Casa Albă Donald Trump - Klaus Iohannis, că din intervenţiile publice ale celor doi cel puţin se întrevede adevărul dureros că România nu s-a ales cu nimic. Nici măcar cu o vorbă mai originală, rezultat al unui minim efort creator, pentru că Aveţi o ţară minunată! formularea care i-a făcut pe marii jurnalişti români de pe peluza Casei Albe să fie loviţi de o diaree a entuziasmului, e unul dintre cele mai nenorocite clişee ale unui străin despre ţara noastră. Orice turistă ajunsă la Otopeni, binecuvîntată de faptul că n-a fost încă violată în grup sau că nu s-a ales cu ficatul rupt la o groapă din şosea, întrebată ce părere are despre România, îţi răspunde automat: Aveţi o ţară minunată! Toate ţările de pe glob sunt minunate şi locuite de un popor minunat, chiar şi cînd ţara se numeşte Yemen și poporul se încaieră non-stop în conflicte tribale. Nu tu contract economic, nu tu promisiuni că militarii americani vor construi o autostradă pe care să zboare cu jeepurile, nu tu vize pentru români. Nici măcar o investiție americană în producția de răbdări prăjite. Citește mai mult

Gîndul de duminică, 11 iunie 2017

Un argument în plus pentru ca ministrul Transporturilor, Răzvan Cuc să fie remaniat

Distinsul profesor Marius Oprean, prezentat de toată presa doar drept ginerele lui Ceaușescu, de parcă omul n-ar fi și o personalitate în sine, avertiza nu de mult într-un interviu Tv că în România Statul e cel care contează în raport cu individul, pe cînd democrația autentică, făurită prin stilizare întregi decenii, își trage esența din Supremația individului asupra Statului. Interlocutorul exemplifica teza prin necazul său. Are de luat de la Stat o despăgubire și Statul nu i-o dă. Dacă Statul ar avea ceva de luat de la el, s-ar năpusti asupra lui o sumedenie de presiuni care l-ar obliga pînă la urmă să plătească. Marius Oprean are dreptate. M-a șocat în cartea lui Dan Rușanu, Mai sunt judecători la Berlin, pe care am citit-o cu creionul în mînă și căreia îi rezerv un spațiu mai amplu într-o altă ediție a cristoiublog.ro, incredibila bădărănie a angajaților statului față de el în clipa cînd a devenit arestat. Indiferent că ești fost ministru, fost senator, fost președinte, indiferent că ai scris Luceafărul sau ai descoperit o nouă planetă, cizmele cu creier care sunt procurorii, polițiștii, gardienii se poartă cu tine ca și cum ai fi decăzut din condiția de om. E una din concretizările adevărului că în România Statul strivește individul. Una dintre situațiile cel mai des întîlnite de strivirea a individului de către stat se întîlnește în domeniul afacerilor. Citește mai mult

Gîndul de sîmbătă, 10 iunie 2017

Vorbele frumoase spuse de Donald Trump despre Klaus Iohannis ne constă 6 miliarde de dolari

Am încercat să urmăresc conferinţa de presă comună a lui Donald Trump şi Klaus Iohannis ca un jurnalist occidental, scutit de tiribombismele lansate de jurnaliştii români cu prilejul tuturor vizitelor postdecembriste ale preşedinţilor şi premierilor noştri la Casa Albă: Vizită istorică, elogii aduse poporului român, un moment care va schimba România. Pînă la scrierea şi publicarea unui comentariu închegat, să consemnez la cald cîteva observaţii: – Gurile rele spun că această conferinţă de presă comună ne costă 6 miliarde de dolari. Banii cu care Klaus Iohannis vrea să cumpere de la americani șapte sisteme de rachete cu rază lungă și 21 de sisteme de apărare antiaeriană pentru distanţe scurte. E mai mult decît semnificativ în acest sens că Klaus Iohannis s-a lăudat că România e prima țară care s-a grăbit să sporească urieșește cheltuielile de înarmare (să cumpere de la americani armament după de Donald Trump a cerut țărilor membre NATO să scoată banii). Citește mai mult

Gîndul de vineri, 9 iunie 2017

Pe marginea unui Document de excepție publicat de Evenimentul Zilei - Raportul SIPA Arhiva SIPA- ilegalităţi, lucru de mîntuială, secretomanie şi operaţiuni dubioase

Am arătat în numărul anterior, în cadrul serialului în două episoade consacrat arhivei SIPA, că Hotărîrea de Guvern din 9 mai 2006 era cît se poate de clară. După această dată nu mai era nici un temei legal pentru activitatea unei Comisii. Raportul publicat de Evenimentul zilei arată însă că prin OMJ din 31 mai 2007 se constituie o nouă Comisie. Cum membrii Comisei semnează Raportul din 14 aprilie 2008, ştim că din ea au făcut parte, printre alții, Horia Georgescu, Iuliana Scîntei, Marius Iosif. Raportul arată şi activitatea Comisiei: „Membrii comisiei au efectuat 17 deplasări la sediul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi au procedat la desigilarea spaţiului de depozitare a arhivei care a aparţinut Direcţiei Generale de Pază şi Anticorupţie, depozitată la etajul 2, conform proceselor-verbale anexate, iar la plecare, de fiecare dată au sigilat ferestrele şi uşile de acces cu un nou sigiliu eliberat de Serviciul de Informaţii Clasificate al Ministerului Justiţiei. (...) Membrii Comisiei au făcut observaţii cu privire la unităţile arhivistice verificate, care sînt menţionate în cuprinsul proceselor-verbale încheiate cu ocazia fiecărei deplasări. Toate unităţile arhivistice verificate scriptic în inventarele identificate în spaţiul de depozitare au fost depuse pe rafturi, în ordinea efectuării verificărilor cu indicatoare manuscrise referitoare la numărul de inventar.” Citește mai mult

Gîndul de joi, 8 iunie 2017

Acum, de a cui paranoia e vorba?

DIICOT, instituția care ar trebui să se ocupe de crima organizată, de terorism și de asasinate mafiote, a deschis o anchetă in rem în legătură cu publicarea Raportului SIPA de către Evenimentul zilei. Pentru că mă număr printre cei care și-au asumat responsabilitatea acestei publicări, colegii de la ziar mi-au solicitat un punct de vedere. Îl public și pe cristoiublog.ro, în prefața comentariului dedicat chiar Raportului. „În timpul regimului Ion Iliescu, conducerea Evenimentul zilei a fost anchetată penal pentru atentat la siguranța națională. Parchetul se grăbise să dea ascultare paranoiei cotroceniste care văzuse în gestul de a publica mesajele primite pe telefon de Ion Iliescu, Președinte la vremea aia, de la FSN-istele zăpăcite de hormoni politici, o tentativă de lovitură de stat. Țin minte că ditamai echipă a Procuraturii a venit în redacție și ne-a confiscat drept corp delict telefonul din hol, nu înainte de a ne striga să ne depărtăm de el ca să nu-l atingem nici măcar cu privirea. Parchetul de la vremea respectivă nu se deosebea prin nimic de Parchetul de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. La două decenii de la convocarea la Parchet, pentru că atentase la Ziua de naștere a lui Ion Iliescu, identificată cu Independența și Unitatea Patriei, conducerea Evenimentului zilei e din nou anchetată de același Parchet, prin nimic deosebit de cel din primii ani postdecembriști și, mai ales de cel din anii Ceaușescu. La fel ca pe vremea lui Ion Iliescu, Parchetul general e condus azi de un procuror de pe vremea lui Ceaușescu, unul dintre acei procurori care umblau cu limba scoasă după andreaua vîrîtă în gravidă, ca să avorteze în chip de atentat la siguranța națională. Citește mai mult