cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Gîndul de sîmbătă, 13 mai 2017

Ați auzit de Nalcik? E localitatea cea mai depărtată cucerită de Armata Română în Războiul din Est, contra Rusiei sovietice

Campania din Est numără multe cuceriri de localități renumite: Odesa, Sevastopol, Rostov, Simferopol, Harkov. Nici una nu mi se pare însă de semnificația cuceririi orașului Nalcik, din Caucaz. Potrivit datelor de azi, Nalcik e perla Caucazului de azi. Administrativ e capitala Republicii Cabardino-Balcară, subiect al Federației Ruse. Dintre orașele rusești, Nalcik e unul care se bucură de bunăvoința ghidurilor, pentru că e o stațiune balneoclimaterică, pentru că de aici se vede legendarul Elbrus, dar mai ales pentru că e în Caucaz, teritoriu sălbatic, mai aparte nu doar în Rusia, dar și în lume. Nu de asta am ales Nalcikul drept cucerirea cea mai interesantă a Armatei Române în Campania din Est. Nalcikul a fost cucerit de Divizia 2 Munte, singura mare unitate care mai acționa pe teren după dezastrul de la Stalingrad. După lupte sîngeroase, duse timp de patru zile (25-29 octombrie 1942), Nalcikul a fost cucerit și apoi predat nemților. Primarul orașului i-a dat generalului Ion Dumitrache, comandantul Diviziei, o casetă de bronz și o sarică, drept mulțumire pentru omenia românilor. (Ce îi vor fi făcut rușii după plecarea românilor și nemților din Caucaz?) Considerînd că forțarea rîului Baksan a făcut partea din Operațiunea Nalcik, consemnăm din lucrarea de referință Armata română în război (1941-1945), publicată de Alexandru Duțu la Editura Enciclopedică în 2016, că Divizia, condusă de generalul de brigadă (promovat după Nalcik la gradul de general de divizie) Ion Dumitrache, a pierdut 820 de militari (157 morți, 647 răniți și 116 dispăruți). Printre cei uciși se numără și locotenent colonel Gheorghe Cugleș, comandantul Batalionului 10 Vînători de munte. A fost înmormîntat în Parcul Orașului, duminică 6 decembrie 1942, după ce trupul său a fost recuperat prin luptă de oamenii Batalionului, în Nalcik. Mă întreb: Ce s-o fi ales de mormîntul locotenent colonelului? Mai există el în Nalcik? Gheorghe Cugleș o fi avînd urmași? Știu aceștia unde e mormîntul eroului? Citește mai mult

Gîndul de vineri, 12 mai 2017

O nouă enigmă postdecembristă: Ce a decis PSD în privința Legii Grațierii? PSD, nu Liviu Dragnea, pentru că Liviu Dragnea nu e personaj colectiv

Cînd am aflat de ici-colo că pentru miercuri, 10 mai 2017, a fost programată şedinţa Comitetului Executiv Naţional, am tresărit. În ultima vreme, în Partid, în Guvern şi în Parlament PSD s-a confruntat cu o serie de probleme dificile, mai toate reclamînd adoptarea unei decizii de către conducerea colectivă a formațiunii. Printre aceste probleme la loc de frunte se numără şi Legea Graţierii. Aşa cum am mai scris, evenimentele din ultimele patru luni, mai precis, de la Criza provocată de OUG 13, definite prin conflictul dintre PSD şi TeFeLişt, prin presiunea internațională asupra Guvernului din suspiciunea că partidul de guvernămînt intenţionează să graţieze corupţii apelînd la tot felul de şmecherii, au semnalat necesitatea ca PSD să ia o decizie faţă de Legea Graţierii. De fapt nu o decizie, ci mai multe, pentru că în spaţiul public, din cauza schimbului de vorbe de pe facebook, a unor iniţiative precum cea a lui Şerban Nicolae, iute condamnate de Liviu Dragnea, a presiunii exercitate de televiziunile de casă ale partidului, de intervenţiile confuze ale comunicatorilor, Legea Graţierii reclamă răspunsuri la mai multe întrebări, toate date, repet, nu de Liviu Dragnea, nu de Şerban Nicolae sau de Sorin Grindeanu, ci de conducerea colectivă a PSD: Mergem mai departe cu procesul parlamentar de aprobare a Legii sau o retragem? Dacă mergem mai departe, ce riscuri ne asumă? Legea trebuie să vizeze şi faptele de corupţie? În cît timp trebuie ca Legea să fie votată? Citește mai mult

Gîndul de joi, 11 mai 2017

Statul Paralel există și dă din coadă. Azi: Raluca Turcan

Cînd simţea nevoia de a-şi reaprinde imboldul la scris, Camil Petrescu arunca o privire peretelui din faţa mesei sale de lucru. Peretele era plin de injurii aduse scriitorului în presă, puse acolo de Camil Petrescu însuşi. Cînd vreau să-mi adîncesc uimirea faţă de anomalia genetică numită Omul politic mă uit la talk-show-urile de pe televiziunile de ştiri. Din cîte se ştie, moderatorii sunt obligaţi, în numele a ceea ce se numeşte anapoda echilibrul dezbaterii, să invite în platou şi politicieni. De cînd urmăresc viaţa noastră publică, m-a descumpănit transformarea surprinzătoare, suferită din debutul talk-show-ului, de oameni pe care, în afara prezenței la o dezbatere tv, îşi ştiu normali, nuanțați în aserțiuni, mulţi dintre ei scînteietori cînd vine vorba de idei proprii. Ei bine, de cum deschid gura, pentru că le-a venit, rîndul sau pentru că s-au băgat în vorbă, ca lelițele, iar acolo, respectivii devin proşti, dar nu proşti pur şi simplu, ci, aşa cum zicea Tudor Arghezi, proşti de-adevăratelea. La pierderile de vreme vîndute de televiziuni drept talk-showuri partidele sunt reprezentate de bărbaţi şi femei în toată firea. Întîlneşti, dacă deschizi televizorul, stînd pe scaune de forme diferite, de la cele de bar de la România Tv, pînă la cele de sală de aşteptare de la Antena 3, veritabile personalităţi: Decani, rectori, academicieni, ingineri, poeți, filosofi, doctori docenţi, miniştri, foşti miniştri, bărbaţi însuraţi, femei demult mame, ba chiar şi demult bunici. Citește mai mult

Gîndul de miercuri, 10 mai 2017

Klaus Iohannis e slugarnic sau semidoct? Sau și una și alta?

De Ziua Europei, moment pe cale de a aminti, prin unsuroasa prea plecare românească faţă de Cei Mari, de Aniversarea Revoluţiei din Octombrie de pe vremuri mai apropiate şi de Ziua lui Adolf Hitler de pe vremuri mai depărtate, Klaus Iohannis a acordat un interviu site-ului Calea europeană. Site-ul e condus de Dan Cărbunaru, cel care, la Roma, a folosit prilejul unui interviu tot cu Klaus Iohannis pentru a-i pune pe fund un pupoi ca o ștampilă de Cartea Recordurilor, urmat de întrebarea: V-a plăcut, nu-i aşa? Mai doriţi unul? Am un chintal de buze puse deoparte pentru dumneavoastră. Şi de astădată pupăciosul nu se dezminte. Una dintre întrebări se transformă într-un elogiu adus interlocutorului: „În 2005 aţi asistat la ceremonia de semnare a Tratatului de Aderare. Aţi reuşit, prin intermediul Sibiului, să arătaţi europenitate încă de la un moment în care ţara noastră nu făcea parte formal din Uniunea Europeană. Au trecut de atunci atîţia ani. Astăzi, generic vorbind, sînteţi prezent alături de liderii europeni la momente importante – mă refer la Declaraţia de la Roma – în care încercaţi să ranforsaţi acest proiect după ce în Parlamentul European au fost votate trei rapoarte politice relevante pentru modul în care europenii îşi doresc viaţa lor împreună. Domnul Juncker, prin intermediul Cartei Albe, propune cel puţin cinci variante de a merge împreună. Ce ar trebui să ştie românii în acest context?” Cam așa sună întrebările puse de un ziarist prezidențial lui Klaus Iohannis. Citește mai mult

Gîndul de marți, 9 mai 2017

Obiectivele Comisiei de anchetă parlamentară sînt astfel concepute încît nu pot decît să salveze Statul Paralel

Dacă ar fi să credem anunțului făcut de Liviu Dragnea, marți, 9 mai 2017, ar urma să fie votată în plen înființarea Comisiei parlamentare de anchetă pentru verificarea evenimentelor legate de rezultatul alegerilor prezidențiale din 2009. În toamna lui 2009, plecasem de la Antena 3, neliniștit de posibilitatea de a fi identificat ca parte din Coaliția politico-mediatică anti-Băsescu, una dintre cele mai mari din istoria modernă a României împotriva unui politician. Prin urmare, alegerile prezidențiale m-au surprins în postura de apărător al celui care părea victimă sigură a Conspirației. Cu toate acestea, am salutat dezvăluirile lui Dan Andronic din episodul X al serialului Noi sîntem statul! Unul dintre motive, dacă nu motivul cel mai important, stă în credința mea că Statul Paralel, Deep State, cum îi spune Donald Trump, a folosit bătălia pentru prezidențialele din 2009 într-un dublu scop propriu: Pentru debutul Operațiunii de încălecare a lui Traian Băsescu, exagerîndu-i acestuia sprijinul dat. Pentru a testa cîteva dintre modurile sale de operare, între care la loc de frunte se situează folosirea DNA pentru răfuieli politico- mafiote. Indiscutabil, deși liderii PSD- ALDE n-o recunosc public, înființarea Comisiei de anchetă parlamentară are drept punct de plecare dezvăluirile lui Dan Andronic. Citește mai mult

Gîndul de luni, 8 mai 2017

Prin Proiectul Grațierii, PSD s-a legat la cap fără să-l doară. De ce nu renunță cu totul la Proiect?

Pentru duminică seara, la emisiunea România lui Cristoiu, de la România Tv, premierul Sorin Grindeanu acceptase să vină la un dialog cu Letiţia Bădescu şi cu mine, pe post de secund, premieră în viaţa mea, deoarece în cadrul unor astfel de emisiuni am avut căpitani numai bărbaţi. Deşi pentru duminică seara se strînseseră o mie şi unul de lucruri de comentat - de la rezultatul alegerilor din Franţa pînă la facebookizarea lui Liviu Dragnea, amintind prin rezultatele penibile de o feisbucire pur și simplu - am acceptat propunerea redacţiei, socotind că, deşi premierul e încă moartea ratingului, interviul îmi va da prilejul să-l pipăi niţel pe premier pe la cusăturile personalității. Vineri seara, Letiţia Bădescu m-a anunţat că premierul nu mai vine. Motivul? E tare obosit după vizita din Israel. Mă rog! Eu cred că-i vorba de altceva. Dacă ar fi venit, sută-n sută ar fi fost hărţuit cu întrebări incomode despre noua călătorie a PSD în jungla numită Legea Grațierii. Sunt convins că Sorin Grindeanu a intuit că aşa va fi şi, sfătuit probabil şi de alţii, s-o fi gîndit că e de preferat să nu se prezinte, decît să iasă prost din emisiune. Indiferent de ce-ar fi răspuns, tot prost ar fi ieșit. Fie față de Liviu Dragnea, care l-a pus pe Șerban Nicolae să introducă amendamentele, și după vechiul lui șiretlic de baron de cîmpie, s-a spălat pe mîini cînd a venit epidemia de proteste. Fie față de TeFeL-iști, deoarece, asemenea tuturor PSD-iștilor, Sorin Grindeanu are complexe față de cei care înjură partidul, străduindu-se inutil să-i seducă fără bani. Dacă mă gîndesc mai serios, e mai bine că Sorin Grindeanu n-a mai venit. Mă număr printre puţinii jurnalişti care cred că în postura de autori de interviu profesionistul trebuie să se limiteze doar la punerea de întrebări. Chiar şi cînd e analist, ca mine, folosirea timpului de dezbatere, pentru a bate cîmpii, mai ales prin întrebări care nu sunt întrebări, ci dat cu părerea despre o chestiune se înscrie în categoria presei de fătuce şi guguştiuci. Citește mai mult

Gîndul de duminică, 7 mai 2017

Angela Merkel nu se teme să invoce public morții Germaniei din Campania din Est. Demnitarii noștri, în frunte cu Președintele, de ce se tem?

Marţi, 2 mai 2017, în cadrul vizitei în Federaţia Rusă, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, şi preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, au ţinut la Soci o conferinţă de presă comună. Ziariştii din ţările care contează în lume şi în Europa au întors pe toate feţele declaraţia Angelei Merkel pentru a dibui dincolo de rostirea oficială intenţii mai puţin explicitate în relaţia cu Federaţia Rusă. Că la noi vizita a trecut neobservată, tot ceea ce se întîmplă dincolo de heleşteul naţional trecînd drept neimportant, inutil să mai amintesc. Se înţelege c-am urmărit vizita şi am citit declaraţiile celor doi protagonişti. Ca istoric al clipei sunt convins că mai devreme sau mai tîrziu relaţia dintre Vest şi Rusia va trebui să iasă din situaţia de nici pace, nici război, de acum. Ori printr-o Pace, ori printr-un război. Citind Declaraţia Angelei Merkel am tresărit la întîlnirea acestor rînduri: „Astăzi aniversăm 72 de ani de la cel de-al Doilea Război Mondial, iar în urmă cu doi ani, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la cel de-al Doilea Război Mondial, am venit la Moscova şi aş vrea să reamintesc tuturor faptul că victimele Uniunii Sovietice de la acea vreme nu trebuie uitate, nu trebuie uitate acele evenimente care au configurat relaţiile noastre bilaterale. Vreau să mulţumesc guvernului rus, vreau să mulţumesc preşedintelui rus pentru că a îngrijit mormintele soldaţilor sovietici şi germani – oameni a căror viaţă a fost deformată de cel de-al Doilea Război Mondial – şi acest efort înseamnă foarte mult.” Am tresărit deoarece, cu doi ani în urmă, în noiembrie 2015, am publicat în Historia un amplu reportaj-eseu Înfrînți, dar nu uitați. Românii la Stalingrad. Citește mai mult

Gîndul de sîmbătă, 6 mai 2017

Dacă e vineri, e colaboratorul nostru, Traian Horia Cohorte de români rătăcesc după bani sau joburi prin toată Uniunea Europeană

Poți pleca spre Marea Britanie din milioane de motive. Mulți români pleacă pentru bani. Presupus, milioane de bani. În țara lor, oamenii ajung la disperări, frustrări, sfinți și luceferi, stări de saturație, cu frisoane în miez de noapte. Doctorii le-au recomandat fructe, crudități, renunțare la fumat sau reviste pentru femei, dar guvernele României- prin „specialiștii” în insomnii pe care îi au în soldă la Palatul Victoriei, i-au trimis în general la muncă în străinătate. Cu escală la Oficiul de Pașapoarte și respectiv la Vama Borș. De când s-au inaugurat pensiile și salariile speciale, în România nu mai sunt bani pentru șomeri, dar nici joburi, iar dacă Europa începe din Ungaria, atunci tot orizontul ăla poate să devină și al tău, al emigrantului român alungat mai către Vest. Lași atunci frisoanele, nervii și starea de neputință să rămână altor generații- dacă vor mai veni alte generații- și pleci. În 2007 ziarul „Adevărul” scria că muncitorul român Răzvan Sărar din Sibiu, aflat la muncă în baza militară americană Al Taqqadum din Irak, a alergat cu parul un inginer român care îl „inervase”. Ulterior, în 2014, din paznic în deșertul irakian, românul a ajuns infirmier în Marea Britanie, la Leicester. Din baza de pușcași marini din Irak (unde Sărar povestea uneori colegilor cum ștersul la cur cu pănuși de porumb în România poate fi o artă), omul a ajuns în Marea Britanie, unde ștersul la cur e doar formalitate- cu hârtie igienică la preț bun (2 lire la 6 suluri). Asemenea lui Răzvan Sărar, azi, la mult timp de la aderarea în 2007 a României la UE, există cohorte de români care rătăcesc după bani sau joburi în interiorul Uniunii, pendulând între Spania, Germania sau Marea Britanie. Mulți dintre ei au păstrat oarece atașament pentru tradiția românească (familie, Crăciun, Paști) dar au împrumutat masiv și din cultura vestică- tunsoare „mohican”, tatuaje de sute de euro, droguri sau înjurături în F și în M, cu „Fuck off” și „Merde”. Citește mai mult

Gîndul de vineri, 5 mai 2017

Statul Paralel - Deep state, cum îi spune Donald Trump - continuă să existe și să acționeze. Azi: Tărăboiul - Amendamentele la Legea Grațierii

Cine a urmărit miercuri seara România 9 de pe TVR1 va fi ghicit plictiseala mea în timpul discuției interminabile despre amendamentele depuse de Șerban Nicolae la Legea grațierii și aprobat de Comisia juridică a Senatului. Dînd curs datoriei profesionale, Ionuț Cristache a realizat o transmisie directă din Piața Victoriei. N-am onorat invitația sa de a-i întreba pe cei doi TeFeLiști invitați să motiveze descinderea lor în stradă. Acum îmi dau seama c-am greșit. Cei doi au fost prezentați drept Pătru și Cătălina. Nici nume de familie, nici profesie. Dincolo de faptul că amîndoi repetau clișee demagogice din proza Diviziei Presă a Binomului, ea prezentîndu-se înfășurată în tricolor, după modelul de prost gust practicat de ziaristul prezidențial Rareș Bogdan, m-a surprins refuzul lor de a-și dat numele întreg și profesia. Ar fi trebuit să-i întreb de ce-și ascund identitatea dacă sînt protestatari de adevăratelea. Peste tot în lume, adevărații protestatari, însuflețiți de crezuri, n-au nici o șovăială în a-și declina identitatea în fața camerelor de luat vederi. Pentru a fi pe placul TeFeLiștilor, mobilizați de Statul paralel să iasă în stradă, partenerii mei de platou îl supuneau pe Șerban Nicolae, prezent în emisiune, unui tir de acuzații gata să amintească de cele aduse dușmanului de clasă la Procesele de la Moscova. În calitatea mea de comunist, ultimul și singurul comunist declarat din România, sînt un dușman înrăit al corupților, cum sînt și al bogatășilor fără măsură în general. Dacă am denunțat și denunț mai departe activitatea Binomului SRI-DNA, am făcut-o și o fac pentru că – așa cum am mai scris – această activitate n-are nici o legătură cu lupta împotriva corupției. Sub steagul viu colorat al Luptei împotriva corupției, sergenții majori care alcătuiesc Statul paralel, Deep state, cum i-a zis Donald Trump variantei americane a Sistemului moldo-valah de la noi, au reînviat fosta Securitate. Citește mai mult

Gîndul de joi, 4 mai 2017

Poziția lui Klaus Iohannis față de Comisia Parlamentară - dovadă că Statul Paralel există și dă din coadă

Conferința de presă ținută vineri, 29 aprilie 2017, Mădălina Dobrovolschi, purtătoarea de cuvînt a Președinției a primit două întrebări despre Comisia parlamentară pentru anchetarea posibilelor fraude la alegerile din 2009. Prima a făcut parte dintr-un veritabil colet de întrebări și suna așa: „Spunea ieri sau a lăsat să se înțeleagă Liviu Dragnea că, dacă va fi cazul, îl vor chema și pe Președintele Iohannis. Are de gînd să se prezinte la Comisie?” O întrebare corectă, din cîte se vede. Opinia publică vrea să știe dacă președintele va răspunde sau nu posibilei convocări la o comisie inițiată de Parlament. A doua însă ține de ceea ce s-ar numi întrebarea de tip lins în fund la conferința de presă, prin care jurnalistul vrea să fie pe plac interlocutorului anticipîndu-i dacă nu răspunsul, atunci măcar poziția față de un fenomen: „Vorbeați despre Comisia de anchetă și spuneați că nu s-ar justifica, în condițiile în care există, de fapt explicați care este procedura, în cazul unei astfel de Comisii de anchetă, în condițiile în care există deja un astfel de subiect pe masa procurorilor. Întrebarea mea este: în aceste condiții, credeți că această Comisie de anchetă se mai justifică, cu mențiunea că a fost întoarsă la Comisii tocmai pentru a-i schimba obiectivele, dar subiectul rămîne același?” Am consemnat cele două întrebări și pentru a reaminti că, alături de jurnaliști autentici, profesioniști, mînați strict de curiozitatea profesională, în presa noastră se găsesc și mulți portari de hotel din Crucea de Piatră, gata să îndeplinească fie ordinele patronului, fie Ordinul pe unitate. Citește mai mult